Resărit
Am emoţii ca în toamna lui 1990, în ziua când am cumpărat de la “Coloane” câteva exemplare din NU, să-mi văd primul articol publicat. Debutez din nou, de această dată pe cont propriu, într-un “mediu” pe care n-aveam cum să mi-l imaginez în urmă cu 18 ani, când generaţia mea se considera binecuvântată că păşeşte liberă, nesperat, pragul maturităţii.
Pe vremea acelor debuturi, dacă lipsea un punct sau dacă o virgulă era în plus, linotipistul trebuia să reculeagă tot rândul de ziar. Debuturi-rebuturi. Ne era o ruşine de plumb pentru bucăţile de metal care se aruncau din cauza noastră. Ne era jenă să-i mai semnalăm tipografului încă o despărţire greşită. Dar o făceam ştiind că avem dreptate şi că el va înţelege.
Suntem, oare, mai responsabili acum, când ne poate citi oricine, de oriunde? Nu. Scrisul pe net e adesea un demers al inconştienţei, o săritură fără plasă executată la repezeală sub reflectoare iluzorii. În faţa unei audienţe cvasi-necunoscute, care sancţionează orice pas greşit, se cade uşor şi oricine poate fi umilit.
Pentru mine, e majoratul scrisului. Sar. Săriţi?
Succes, Mihnea. O să-ti fiu un cititor fidel
Bafta
Cu tine, întotdeauna
Bun venit
pentru tine de o mie de ori, cum ar spune un afgan. nu un taliban, ci unul, așa, mai simplu
(na, și fusesem prima la comentarii!!
) )
Sar.
(mda, si eu fusesem tot prima:))) )
cre’că toate am fost “prima”. pluginu’ ne-a depistat şi ne-a făcut-o. :-<
Mult timp ţi-ai tot luat avânt. O să fie interesant să te citim iar. Bravooo!
….ma bucur….mai ales ca “debutezi” (common…) cand simti tu nevoie, nu la cerere…parca imi amintesc ca erai la un momentdat pe lista aia cu cele mai asteptate persoane in blogosfera…
Yesss! Primul pas spre carte
Bravo!
[...] Iar asta e prima lui postare! [...]
…inteleptul a spus sa te apropii incet de miezul placerilor – da;’ sa te apropii!:)
uitasem sa ma semnez…
M-am bucurat tare sa te regasesc aici! Bravo si sa ai inspiratie!
Bine ai venit! Am auzit putin despre tine, dar ma abonez si dupa cate am auzit cred ca o sa-mi faca placere sa te citesc. “Scrisul pe net e adesea un demers al inconştienţei, o săritură fără plasă executată la repezeală sub reflectoare iluzorii.” Foarte bine spus. Dar asta face scrisul atat de incitant, nu crezi?
daca il citesti pe ciutacu, badin si pavel lucescu, e clar..;miroase a ieftin si neuroni putini
shefe, macar zi si tu acolo ceva vorbe despre tine… In rest, mult spor la scris (cu folos)
Stii cine sunt…
un tip corect. o sa te citesc
ce provocare!
BAFTA!
hai, ca tocmai am sarit…
promit să fiu un cititor fidel.
Succes, Ticule!
Am impresia ca am dat peste un blog bun de reader. Bine ati venit, stimabile domn!
Hello Mihnea,
eu te stiu foarte putin. Tin minte ca Teodorina avea numai vorbe frumoase despre tine. Bafta!
Hello Mihnea,
eu te stiu foarte putin. Tin minte ca Teodorina avea numai vorbe frumoase despre tine. Bafta!
[...] ziare, trusturi, acadele by cru pe noiembrie 11th, 2008 si-a facut blog. ne cheama sa ne sarim cu el. hei, uai nat? parca l-am mai scris cand s-a dus redactor sef la Cotidianul: mihnea cel rau, [...]
felicitari! eu sar! bafta multa
Mihnea, iti tin pumnii. Te stiu calm si cu mult bun simt. Sa vezi de-acum viata
A, si sa nu uit: Seeeeedintaaaa!
O să meargă. Scriitura nu ţi-o ia nimeni. Doar regulile de interacţiune sunt un pic altfel aici, vei vedea. “Vorbeşte cu cititorii tăi” e prima pe care o vei învăţa, foarte curând.
still jumping………
mult succes!
sa vedem ce ai de zis
bafta in blogosfera
Mihnea, te pupez!
Spor la succesuri, batrane!
Mihnea: Primul pas e mai greu. Acum ai sarit. Esti in aer
. Sa vedem daca stii sa zbori. Eu cred ca da, dar da odata din pana.
inspiratie si noroc. succes!
” Gluma asta de mare mirlan va scoate automat de aici ” ( c patrasconiu , in actiune pe blog )
– Succes si feriti-va de “laudatorii prosti “!
Sa ai cititori buni, Mihnea! Si sa-i meriti!
Ne merita fara dar si poate! Toate cele!
pana la urma trebuia sa se intample. succes si astept cu interese urmatoarele post-uri (na, ca m-a luat deja limbajul de net pe dinainte). sa fie intr-un ceas bun! gutza
Bun venit. Am lipsit o zi si iata cate descopar la intoarcere. Nu pot decat sa ma bucur, acum nu va mai fi nevoie sa caut editorialele tale printre sute de articole de presa. Succes.
Sa te ajute Dumnezeu!
Vă mulţumesc tuturor, e o primire foarte onorantă! Le mulţumesc de două ori celor care m-au întâmpinat pe blogurile lor. Să purcedem…
Scrisul cu limba romana e constanta: trece de la placutele de plumb din linotip la placutele de baza ale minunatelor noastre computere. Tu poti sa scrii si pe apa, se vor gasi destui s-o dea de dusca sa te citeasca. Eu asa o burta o sa fac!
Mihnea, ma bucur ca o sa pot sa te citesc. Continui sa ne lipsesti…
Mihnea ma bucur sa te salut macar virtual si sa iti urez succes!
bafta, ticule! nu ma omor prea mult pt blogosfera..dar te voi citi!
)
Primul lucru pe care vreau sa-l citesc la tine ar fi o analiza a presei din cluj..cum ai (re)gasit-o..ce sanse mai sint..cit de mult kkt se maninca..etc..cine va mai rezista dupa 30nov..
ar fi super interesant
Bine ai venit in blogosfera, Mihnea. Era nevoie de tine.
te-am citit în ziar, te-oi citi şi de-acum înainte. spor la blogărit!
[...] o săritură fără plasă executată la repezeală sub reflectoare iluzorii” spunea Mihnea în preludiul avîntării sale în Blogosferă. Sar şi eu, Mihnea. De-odată dar nu împreună cu [...]
salut. ti-ai schimbat nr de telefon? am fost sambata/duminica in cluj ca turist si te-am sunat sa bem o cafea, da’ nu merse. Tare rau mi-a parut. Daca ai numar nou, da-mi te rog un mesaj pe mailul de la cotidianul. Succesuri nebanuite cu blogu!
Buna, Mihnea
Nu reusesc sa gasesc mare lucru despre revista NU. Poti sa-mi spui cine a scos-o si despre ce era vorba?
Merci!
Vlad: NU a a apărut în februarie 1990, scoasă de un grup mare de foşti redactori ai revistei studenţeşti Napoca Universitară, de unde şi numele. Patru dintre ei aveau să fie asociaţi în SRL-ul care edita săptămânalul. Director era Liviu Man, care acum are Gazeta de Cluj, iar redactor-şef, Alin Fumurescu (fumurescu.wordpress.com). NU a avut difuzare naţională, a atins un tiraj maxim de 97.000 de exemplare şi s-a închis la finele lui 1993, din motive financiare.
În principiu, a fost un ziar de dreapta, “supărat”, care a încercat să recupereze memoria luptei anticomuniste şi s-o ducă mai departe, să descopere cât mai mult din adevărul despre revoluţie şi să propună valori ale democraţiei creştine. Dar NU a fost mult mai mult decât atât – o şcoală de viaţă şi de presă, un nucleu de libertate şi un vis de tinereţe.
Despre ce era vorba? Câte zile ai la dispoziţie?