Victoria lui Obama şi eşecul lui Băsescu
Pentru mine, victoria lui Obama nu e una a negrului, a afro-americanului, a african-americanului, a minoritarului rasial sau etnic. Nu asta mă interesează, ci faptul că a câştigat un om care citeşte, unul care deţine şi poate emite idei prin sine însuşi, un om pentru care educaţia nu este doar o rubrică din CV. Ştiu, şi predecesorii săi au absolvit cele mai importante universităţi americane, însă în cazul lui transpare spiritul, are acea prezenţă fină care te face să spui: “Uite un tip inteligent”.
Să ne întoarcem acasă, la preşedintele nostru, şi la noua luptă de clasă, dintre buna creştere şi mitocănie. La începutul mandatului său, Băsescu a avut o şansă unică de a deveni un coagulant al societăţii româneşti: era susţinut de tineri, care îl considerau cool, de vîrstnicii nostalgici după o anume rigoare (fie ea şi de sorginte militară), de intelighenţia sătulă de abuzurile PSD, dar şi de oameni simpli – încântaţi că fusese ales unul “de-al nostru, mai din popor”.
Ce-a făcut preşedintele cu acest potenţial naţional? L-a risipit. Iar cauzele majore sunt, în opinia mea, trei: disperarea electorală precoce (”să mă susţină mai mulţi, şi mai mulţi, indiferent de unde provin”), nevoia reciprocă, a sa şi a partidului, de a nu tăia cordonul ombilical care-i leagă şi, poate cel mai grav, propriile lacune în educaţie.
Din păcate, Băsescu a ales să se transforme doar în preşedintele celor care până acum câţiva ani se mai ruşinau de propria ignoranţă şi cărora le-a dat apă la moara nesimţirii. Dacă şi preşedintele bea din sticlă, eu de ce să nu râgâi? Dacă şeful statului se urcă la volan după o noapte la restaurant, ce poate să-mi facă mie poliţia? Dacă el a bălăcărit o femeie, care-i problema că pun şi eu mâna pe stradă sau în troleu? Dacă Băsescu îşi lasă copilul să se facă de râs, atât fizic, cât şi intelectual, al meu de ce nu e bun? Da’ cine eşti tu, băi profesoraşule, să te legi de el? Şamd
Acestea sunt efectele modelului. Iar în România, poate mai mult decât în alte ţări, conducătorul, fie el domnitor, rege sau preşedinte, este modelul incontestabil. Cel de acum declară surâzător că nu i-a prea plăcut cartea.Tweet
Problema mai mare, cred eu, nu e ca Basescu e un “ragaitor” in esenta lui, ci ca el crede (sau l-au sfatuit strategii de imagine) ca e in regula si chiar recomandat sa exhibe manifestarile astea.
Putea fi foarte bine un tip citit, dar si bautor din sticla, un tip educat, dar care mai are un derapaj (impardonabil) de a se sui baut la volan.
Nu esenta lui Basescu e cea care ma deranjeaza. In fond nu cred ca exista vreun lider bun (un om, de altfel) care nu se scobeste in nas (asta ca exemplu pentru mocanisme in genere, mocanisme gestuale sau de idei) cand nu il vede nimeni. Inteligenta e sa nu o faci cand ai un spectator. Daramite milioane.
A, si Basescu stiu io (hai sa zicem ca intuiesc:) ) ca e mai putin “ragaitor” cand nu are audientza.
despre adversarul lui băsescu nu poți spune că nu îi plăcuse cartea, dar ce folos? avea alte bube în cap și nu l-am fi votat veci. așa că, vin și întreb, ce e mai importantă (mă rog, dacă ar fi să alegem), educația sau onoarea? mă gândesc că dacă politicienii români ar avea în primul rând onoare, am putea trece cu vederea că nu au două facultăți. un om de onoare, (cum e mccain, de exemplu, care nu are atâtea studii ca obama) nu ar urca băut la volan, nu ar jigni femeile și nu ar face o mulțime de ale mârlănii.
doar că onoarea politicienilor români a fost îngropată odată cu Seniorul.
Basescu daca s-ar vopsi negru…ar avea mai mult succes
sincer, dintr-un anumit punct de vedere, nu mi-aş dori ca România să ajungă în situaţia disperată a unor americani care au votat cu Obama; un prieten mi-a povestit cum la una dintre cele mai mari clinici universitare din New York, Mount Sinai School of Medicine, s-a ajuns să fie monitorizată hârtia de la imprimantă şi tonerul, şi fiecare profesor şi cercetător are alocată o cotă;
pe de altă parte Obama i-a făcut pe americani, şi nu doar pe americani, să viseze; să creadă că ceva se poate schimba, ori ăsta nu e puţin lucru;
cât despre Băsescu… ce să spun, perfect de acord, mă gândeam câţi din echipa lui de consilieri cu care a pornit la drum îl mai sprijină acum… mai toţi au plecat, fără scandal, dar au plecat… oare de ce?
La intrebarea:”ce e mai importantă (mă rog, dacă ar fi să alegem), educația sau onoarea?” as raspunde : competenta!
Si argumentez: acolo unde este competenta ( care inseamna studiu, munca, fler, etc. ) ma gandesc ca sunt multe sanse sa gasesc ceva educatie si onoare.
Se cuvine o clarificare. Ce este, de fapt, un om educat? Unul care a făcut studii? Acoperă această definiţie sensul frumos şi subtil al termenului “educat”? Eu zic că educat e acela care se străduie să aplice zi de zi acea împletire dintre morală şi civilizaţie pe care a deprins-o, din familie, de la şcoală…. Din perspectiva asta, un ţăran care-şi pune cămaşa albă duminica şi se duce smerit la biserică e mai educat decât un profesor universitar care intră în politică şi devine o lichea.
Modelul de om politic pe care ni-l dorim noi este, cred, o îmbinare superioară între studii şi etică.
ai incheiat cu “Cel de acum declară surâzător că nu i-a prea plăcut cartea.” …i-o fi placut mai mult ecranizarea?
“Pentru mine, victoria lui Obama nu e una a negrului, a afro-americanului, a african-americanului, a minoritarului rasial sau etnic. Nu asta mă interesează, ci faptul că a câştigat un om care citeşte, unul care deţine şi poate emite idei prin sine însuşi, un om pentru care educaţia nu este doar o rubrică din CV.”
In sfarsit, o voce rationala intr-o mare de euforie cauzata de motive gresite. Nu ca m-as fi asteptat la altceva din partea ta
Eu as adauga, ca Obama a stiut sa-si aleaga consilierii potriviti si speechwriter-ul ideal. E si asta o “stiinta” educata, sa stii sa alegi oamenii potriviti. McCain, din pacate, a mizat pe o echipa prea “blanc”.
“Modelul de om politic pe care ni-l dorim noi este, cred, o îmbinare superioară între studii şi etică.”…. NU EXISTA! Politica inseamna jocuri de culise, lobby, servicii diverse… a venit impreuna cu ispita sarpelui care facea “lobby” pentru Diavol.
Mihnea,
Un om educat nu accepta minciuna.
Dacă şeful statului se urcă la volan după o noapte la restaurant – care e problema? Puteai sa intrebi: daca seful statului STA o noapte la restaurant?, si era mai corect.
Dacă Băsescu îşi lasă copilul să se facă de râs, atât fizic, cât şi intelectual – cum poti sa spui asa ceva? Cunosti discutiile dintre Basescu si fiica lui? Stii cati ani are Elena? Tu cam ce-ai fi facut cu prietena lui Hrebe jr.? Atingand acest subiect la modul unei culpe a presedintelui , nu este corect.
Dacă el a bălăcărit o femeie – atunci si eu mai sus te-am balacarit pe tine.
stiti dc tot mai multi sutdenti, in ultimele saptamini, pleaca in SUA la munca?
Vor sa lucreze la negru:))
“Băsescu a avut o şansă unică de a deveni un coagulant al societăţii româneşti” – asa e, dar cum sa ne asteptam la asta de la omul care a reusit, aproape single-handed, sa sparga si Conventia si Alianta DA?
Probabil ca la ora asta, drept consecinta a incapacitatii lui de a trage la vreun jug comun si a imensului lui talent de a sparge orice gasca, electoratul lui Basescu este format din ‘aia care nu-l inghit pe Tariceanu’ + ‘aia care nu voteaza PSD’ + ‘aia care nu au habar pe cine sa mai voteze’ + etc.
Cit despre marlanii, poate ca nu este vorba nici de educatie si nici de onoare, poate ca este vorba pur si simplu de respect.
da, mihnea, doar că astfel de modele (și eu cred că sunt destule) se țin departe de clasa politică. din prea multă etică, probabil. și uite-așa se naște un cerc vicios: cei care ar putea fi modele nu se implică, stau pe margine și se întreabă de ce nu au tinerii modele de urmat. cum rezolvi situația asta?
Mihnea, visez la tara in care presedinte ar putea fi si o maimutza, dar restul sistemului ar functiona atat de corect incat societatea nu s-ar duce de rapa in patru ani. Ceea ce cred ca ar fi de reprosat presedintelui (clasei politice in general) nu este lipsa de educatie, ci lipsa de proiecte articulate si de forta pentru a le aplica. Au avut ocazia sa creioneze un proiect, si au ratat-o, din motive care pe mine tind sa ma lase rece: ca Patriciu a furat, ca Tariceanu nush ce-a facut, ca Basescu etc etc etc. I-am ales ca sa faca ceva, nu sa fie inalti, frumosi, destepti si cu bune maniere. Inginereste vorbind, un proiect inseamna o viziune catre ceva care apoi este descris atat de simplu incat poate fi executat si de oameni mai putin educati (tehnologic, in cazul ingineresc). Asta ar trebui sa faca, probabil, acesti “rol-model”: sa faca proiectele, sa le expliciteze suficient si sa supervizeze aplicarea lor. NU trebuie sa fim toti cultivati, educati sau inteligenti peste medie ca sa putem indeplini specificatiile tehnice din proiect. Dar mai intai acest proiect trebuie sa existe.
Evident ca ma deranjeaza, ca si pe tine, lipsa vizibila a celor sapte ani de-acasa, atat de relaxat afisata. As putea s-o suport, daca in cei 4 ani scursi de la ultimele alegeri s-ar fi terminat un metru de autostrada, un pod, ceva… A lipsit strategia, au lipsit mijloacele, a lipsit orice. Romania s-a tarait, in loc sa avanseze cu pasi fermi in vreo directie…
@cezar
)… pe viu. Ajungem tot la dimensiunea care ne lipseste, cea etica.
Elaborarea unor proiecte, care sa fie si functionale, explicitate suficient presupune un mare interes pentru bunul mers al tarii, un mare dezinteres pentru spaga si foarte multa corectitudine, cinste etc., adica un cod moral/etic trait
@mihnea
am o vaga banuiala ca unica sansa a lui Basescu de a fi un factor coagulant in societatea romaneasca se va repeta, nu mai tarziu de anul viitor. Nici unul din partidele din Romania nu e in stare sa dea un contracanditat credibil.
Mihnea, nu mi-e clar de ce preşedintele trebuie să fie un coagulant al societăţii. Ca să, ce? Cum crezi că un popor de individualişti obtuzi poate fi pus de către un singur om, fie el şi cu viziune, să-şi însuşească un proiect? Teoretic poate, doar dacă liderul ar fi providenţial. Altă boală a românilor. Se uită numai în sus după miile de soluţii, pe care le-ar putea găsi, altminteri, la nivelul propriului lor nas. Dar pentru asta e nevoie de niţel colectivism. De unde-l puteţi lua? Nu te uita-n sus, că tot între tine şi egalul tău se află soluţia. Preşedinţii? Ei vin şi pleacă. Vecinul tău, nu. Colegul tău, nu. Asociatul tău, nu. Sectoristul tău, nu. Notaru tău, nu. Gunoierul tău, nu. Cu ei poţi urni ceva. Încet, încet. Important e ca voi înşivă să aveţi o viziune. Voi înşivă trebuie să daţi naştere elitelor intermediare, singurele capabile să dea direcţia unui popor. Puterea e la voi, nu la preşedinte. Iar de vei continua să judeci comportamentul unei societăţi strict pavlovian, să dai vina strict pe imitaţie, te anunţ, cu regret, că nu faci decît să adînceşti credinţa că suntem o populaţie de maimuţe solitare.
Ca să păstrăm o notă veselă, bărbatul e capul familiei, iar femeia gîtul. Cum se mişcă gîtul, aşa se mişcă şi capul. Cam aşa e şi cu preşedinţii. Ei sunt doar capul statului.
Marius: Preşedintele trebuie să fie un coagulant tocmai pentru că am pierdut acea mentalitate parohială pe care o invoci. A ucis-o (sau doar a rănit-o?) comunismul. Pentru ca acea comuniune să fie reinventată sau înviată, majoritatea are nevoie de direcţii, de exemple, de principii. Vrem, nu vrem, suntem obligaţi să refacem corect toată infrastructura socială, de la buna vecinătate până la respectul pe care ni-l datorează funcţionarul public. Abia apoi putem mişca gâtul
Mihnea, cred ca ne invartim intr-un cerc vicios perfect. Segmentul educat, sanatos spiritual (da, o spune ateul din mine, dar la mine inseamna kantiana “lege morala”), nu se implica si absenteaza de scarba. Scarba de care profita lichelele care au ocupat spatiul public si se multiplica indefinit. Iar pe langa lichelism exista si enorm de multa prostie. Fiecare nou lider politic se simte “dator” sa schimbe tot ce au facut predecesorii. Marea noastra problema, poate cea mai mare, e ca nu avem vocatia durabilului. Totul sta parca sub semnul blestemului Monastirii Argesului. Stii ca din 1990 incoace au fost adoptate peste 27.000 de acte normative?! Totul se naruie din lipsa proiectului, cum bine remarci
Mie mi se pare foarte simplu: Băsescu este alesul perfect al generaţiei crescute cu dispreţ pentru intelectuali. Nu se şterg atât de uşor pe cât credeam cei 50 de ani în care omul educat, indiferent dacă asta înseamnă studii sau pură civilizaţie, a fost numit burghez/boier/asupritor. Până când asta va fi gândirea majorităţii românilor cu drept de vot, nu ne rămâne decât speranţa.
În plus, cred că facem o mare greşeală: încercăm să forţăm progresul. Ne uităm în mintea noastră, vedem evoluţia şi deschiderea de care am fost în stare, şi credem că tot poporul e la fel. Credem că şi cei pe care-i vedem dimineaţă în tramvai ştiu să pună totul în context şi că sinapsele lor fac la fel de multe corelaţii ca ale noastre. Wrong. Şi să nu uităm că toţi cei care au încercat să forţeze progresul au sfârşit prost
Le-a fost recunoscut meritul mai târziu, dar ei, ca oameni, au sfârşit prost.
Omul de pe stradă nu a fost învăţat nici să gândească mai departe de parcarea din faţa blocului şi nici să militeze pentru ceva din care nu are un câştig material imediat. Nu-mi place să generalizez, da’ asta a fost stilul de educaţie care ţi se băga în sânge. Acelaşi stil pe care îl bagă şi acum majoritatea profesorilor, doar că elevii nu mai depind doar exclusiv de şcoală pentru informaţii.
Însă marea majoritate a celor ce generic se numesc alegători are ca principală sursă de informare televizorul. Iar manelismul jurnalistic este deja binecunoscut. Până la urmă aici e problema. Orice am dezbate, ne întoarcem aici. Nu ne putem pune speranţele într-o societate în care televizorul e văzut drept sursă de cultură, iar oamenii din televizor nu se ridică la standardele necesare pentru a culturaliza. Şi nu, nu cred că presa ar trebui să educe. Dar ar trebui să demonstreze că e conştientă de importanţa pe care o are în societatea românească actuală.
Revenind de pe arătură, prefer un conducător de ţară care să nu aibă educaţie, dar să aibă competenţă. Şi prefer o ţară în care fiecare să ştie până unde i se întinde plapuma: guvernul să nu submineze parlamentul, parlamentul să poată fi tras la răspundere, presedintele să nu manipuleze partidele, partidele să aibă o ideologie pe care să n-o schimbe doar pentru că aşa ar avea mai mulţi alegători, alegătorii să ştie că au altă opţiune decât să se lase cumpăraţi, afaceriştii
În ceea ce-l priveşte pe Obama, îmi seamănă puţin cu Geoană din 2002-2003. E de stânga, vorbeşte în sloganuri, e educat, are replici imediate, dar diplomatice, e văzut bine în exterior şi are trecere la tineret şi femei. Mi-e teamă să nu se nască talent şi să moară prostănac.
Mihnea, ştii foarte bine că atunci cînd vine unul cu o idee se reped o sută s-o desfiinţeze, s-o ia în derîdere, s-o distorsioneze la ore de maximă audienţă. Curăţirea de la coadă a peştelui are marele avantaj că se face cumva “underground”. La ore de “minimă audienţă”. Şi în cea mai mare parte a timpului, înafara orelor de audienţă. Dar răbufneşte precum alegerea lui Obama.
Locuiesc in NY si sunt foarte foarte fericita ca americanii l-au ales pe Obama. E un tip cult, educat, …….
Gutza: Obama nu a fost votat din cauza disperarii.
Locuiesc în Hiroşima şi sunt foarte fericit că fratele mai mic al prinţului moştenitor al împăratului în vigoare are un băiat ce va fi cult şi educat,…
Guţă: acum mai bine de 1700 de ani, dinastia imperială nu a fost instalată din cauza disperării.
Marius D: de abia astept sa vad Japonia.
Mihnea mi-a placut modul in care ai explicat semnificatia expresiei, un om educat. Sunt 100% convinsa ca nu tine de studii, de cantitatea de cunostinte, ci de cei 7 ani de acasa, de calitatea pe care o ai, sau nu, ca persoana.
Referitor la subiectul Obama vs Basescu. Prefer sa il las pe Obama pt o alta discutie, dar Basescu a deziluzionat. Motive sunt multe si unele au fost punctate in comentariile anterioare. Ce ne facem cu lipsa de competenta? Cred ca aceasta e una dintre cele mai mari probleme. Presedintii au consilieri, la fel au si ministrii, si totusi suntem intr-o situatie deplorabila. Vorbim de mentalitati invechite, de X, de Y, dar in cele din urma ajungem la punctul alfa. Avem carente mari la capitolul umanitate, decenta, familie, spiritualitate [si aici nu vb de rituri, de mersul la biserica pe post de socializare, s.a.m.d] Dezamagitor.
Урааа… давно искал, спасибо большое