Pentru toţi tinerii ziarişti care nu înţeleg
Degradarea morală şi calitativă a presei scrise româneşti este consecinţa seacă a unui răspuns greşit la întrebarea “cui îi aparţine un ziar”. Mulţi patroni de dată recentă nici nu şi-au pus această întrebare, închipuindu-şi, cum altfel?, că ziarul e al celui care “dă banii”.
Răspuns greşit. Oricât v-ar părea de naiv, ziarul nu este al patronului şi nici al redacţiei, ci al celor care-l citesc. Cine nu înţelege acest lucru, cine nu trece dincolo de patetismul unui asemenea enunţ, cine-şi imaginează că “acesta este un business şi punct”, “ca oricare altul”, se va confrunta, mai devreme sau mai târziu, fie cu ameninţarea falimentului, fie cu plecări masive din echipă şi pierderea credibilităţii.
Scriu aceste rânduri pentru că sunt bucuros şi încrezător. Mă bucur că există Radu, Codruţa şi Adi, şi mulţi alţii ca ei, zeci de jurnalişti de 22-25 de ani, care nu vor să priceapă că ziarul e al patronului. Care nu înţeleg decât una şi bună: cititorii.
Ei nu înţeleg de ce un tânăr este obligat să semneze ceva ce n-a scris, de ce primeşte ordin să articuleze răzbunările inepte ale patronului sau directorului, nu înţeleg vina de a fi prieten cu cineva şi cum poţi să-ţi pierzi jobul pentru asta. Lor nu le explică nimeni de ce în birouri e altfel decât în redacţie, cum se face că nu au de la cine învăţa meserie adevărată, de ce unele articole sunt semnate de colegi fictivi şi care e sensul frazei “tu vezi-ţi de ale tale, de publicitate ne ocupăm noi”. Ei nu înţeleg că adevărul nu trebuie să sifoneze.
Şi e bine că nu înţeleg, e minunat. Mi-aş dori să nu înţeleagă niciodată. Să rămână aşa, nişte încuiaţi care-şi scriu revolta pe bloguri şi-şi macină visele în birturile unde şefii lor n-au mai călcat de când erau şi ei tineri ziarişti.Tweet
postul ăsta trebuia să se numească ”pentru toți bătrânii ziariști care au uitat să fie”
licurici:…. şi care nu mai ştiu să dea titluri
Ai dreptate.
[...] că, de mult timp, nu am mai auzit pe nimeni să spună lucrul ăsta. Până azi, când am citit la Mihnea. Care, la fel ca alţi ziarişti, se revoltă (nu o scrie explicit, dar cunoscându-l îmi dau [...]
Totusi, un ziar, ca si un guvern este al celuia care-l controleaza.
Cine controleaza un guvern? In ultima instanta am putea spune ca electoratul, dar aceasta relatie este puternic distorsionata.
Cine controleaza un ziar? Cititorii, dar mecanismul este bruiat atat de tare, incat pana la urma totusi putem spune ca patronul are pita si cutitul.
Afirmatia ta ca ar exista o “degradare morală şi calitativă” presupune ca a exista morala si calitate in presa romaneasca, ca exista ceva de referinta. Cind, unde si la ce anume te referi? Pentru mine mass-media romaneasca nu are si nu a avut niciodata macar 5% din profesionalismul si standardele existente in lume. Avem o presa “originala” si controlata dar vina nu e a mogulilor (ei au voie sa incerce) ci a “ziaristilor” carora fie le lipseste o “busola” fi coloana vertebrala. Dar sint si semne bune…
Respect!
… cu un ochi rad cu altul plang acum ca am dat o geana pe ultimele postari indicate de prieteni. postarile lui radu si mihnea vreau sa zic…rad pentru ca il cunosc pe radu, are simtul umorului si o integritate care il face un candidat perfect sa intre in clubul “talibanilor” de presa. rad pentru ca asa cum am invatat la Ziarul Clujeanului, prima redactie unde am inceput sa devin ziarist, constiinta nu ti-o rascumperi cu nimic, nici cu prime, nici cu prime-pagini, nici cu acatiste date la biserica. Si tot acolo am invatat, asta poate e un pitic al meu, ca nimic nu e mai important decat semnatura curata pe care o pui pe un articol. Semnatura/numele care nici peste 5 nici pete 10 ani nu o sa poata suscita in gurile putrede ale targului niciun fel de barfa si nici de ipoteza de genu “aaa, il stiu pe cutare, e ala care a luat sau a dat, ca e omu’ nu stiu cui”.
Si plang pentru ca e de doi lei faptul ca patronii de sclavi iti arat usha de indata ce ai, nici macar curajul, ci naivitatea aceea bonoma de a intreba: de ce?
Si mai plang pentru ca restrictia de a nu a avea prieteni in presa nu e banala, ci cretinoida….trust no one…behave!
Dan: Mă aşteptam la această reacţie şi ea este firească. Ceea ce vreau să spun este că un ziar nu îi aduce patronului său beneficiile dorite (imagine, credibilitate şi, în cele din urmă, profit) decât dacă acesta pricepe că el nu trebuie să îşi folosească “pita şi cuţitul” în ceea ce priveşte conţinutul editorial şi libertatea de conştiinţă a angajaţilor săi. Dacă ziarul urmăreşte alte scopuri decât informarea publicului său, cu alte cuvinte dacă nu e un ziar al cititorilor, degeaba e al patronului.
Tio: Există morală şi calitate din plin în presa românească. Aş afirma chiar că 80% din redacţii sunt oameni care vor să îşi facă meseria onest, pentru că le place şi ţin la demnitatea (semnăturii) lor. Iar dacă faci comparaţii cu standardele occidentale, să ştii că ne apropiem; să zicem că suntem pe la 50-60%, dacă ne referim la presa centrală.
Batrane, de cate ori ti s-a intamplat tie, in cariera, sa semnezi ceva ce n-ai scris ori care contravine principiilor tale? Eu m-am saturat de lamentari. Daca ai coloana si talent, nu faci si punct. Si, crede-ma, in 15 ani de cand m-am apucat de chestia asta, am trecut – apropo de patronat – pe la sau prin preajma unor oameni care se cheama in buletin Paunescu, Vantu sau Voiculescu. Perioada in care includ 3,5 ani de lucrat continuu cu Tinu & CTP.
Victor Ciutacu: Nu mi s-a întâmplat, dar cred că aceşti copii (aşa îmi place să le zic) au nevoie de sprijin pentru că “mediul înconjurător” e mult mai poluat decât atunci când ne-am apucat noi. Şi motivaţiile sunt altele. Noi voiam să schimbăm lumea, să-i dăm jos pe toţi, ei vor să-şi facă meseria normal, într-o lume în care a fi onest echivalează cu “a nu fi orientat”.
Se cheama jurnalist V.Ciutacu (sau restul de la Antene) care il ajuta pe Tariceanu sa raspunda in loc sa-l chestioneze critic (practic il consiliaza in direct)?
Sau Hurezeanu care are si experienta si educatia necesara dar prefera vrajeala de seara la TV si euroii consiliilor de administratie?
Uite aici un exemplu:http://www.romanialibera.ro/a139601/cati-bani-au-facut-politicienii-pe-votul-nostru.html
Articolul (Desi imi place unde bate) e un exempul de jurnalism prost inteles.
Tio: Dacă tot e în zonă, cred că îţi va răspunde personal
De ce e un exemplu de jurnalism prost înţeles articolul respectiv? Dezvoltă, te rog.
@Tio: Se cheama jurnalist (sau nu) Ciutacu prin tot ceea ce a produs el in 15 ani de munca. E fix acelasi Ciutacu din emisiunea citata de tine care, dupa ce i-a spus premierului Tariceanu ca este de acord cu pozitia guvernului in privinta salariilor progesorilor, l-a intrebat de ce nu demisioneaza pentru ca nu aplica legea promulgata de presedintele Basescu. Altfel, lectii de jurnalism nu primesc in general, iar in cazul tau particular nici atat. Si ma lasa rece pasiunile de tipul “care-i mai rau, Basescu sau Tariceanu?”. Dupa parerea mea, amandoi si cu Geoana peste ei, sa nu ramana stanga nebagata-n seama.
@Mihnea Maruta: Da’ pe noi cine ne-a sprijinit?
Victor Ciutacu: Ne-am sprijinit unii pe alţii, că eram doar noi prin redacţii, cel puţin în presa locală. Acum, însă, în Cluj e dezastru, ca nivel financiar şi calitativ, iar lipsa de alternativă predispune la compromisuri. În Bucureşti, presiunile sunt şi mai mari, e mogulatul la putere şi din nou zic că “tineretul” are nevoie de repere.
Iaca o mostra de jurnalism a la Ciutacu. Recomand atentie la comentariile grupului de analisti , prezenti la aceasta postare. Inteleg ca sunt doar cele care au trecut de filtrul domnului Ciutacu, asa cum scrie si acolo, si cum dealtfel am constatat pe propria piele. Mihnea, cred ca ai putea linistit sa-l scoti de pe blogroll, altfel avem o problema de consecventa.
http://www.ciutacu.ro/articol/neamu-prost-al-lu-muse-plagiaza-prost/
Multumesc domnilor.
Jurnalismul nu e arta. Jurnalismul are o finalitate. Jurnalismul are putere (a 4-a, a 5-a?) Si putera aia trebuie pusa in slujba celor in nevoie (si 80% din romanii sint in nevoie)
“The job of the newspaper is to comfort the afflicted and afflict the comfortable,” /Finley Peter Dunne.
Eu nu pun la indoila munca lui V. Ciutacu ci ma intreb cit de constructiva este ea. Aveti sansa sa deveniti niste eroi, sa fiti sprijiniti si iubiti de o tara intreaga in loc sa traiti, cu admiratie, in umbra purerii. Adevarul e ca va indentificatii mai degraba cu ei, sinteti ca ei (puterea) si fara empatie sau profesionalism nu ramine nimic bun in urma.
Articolul din RL nu prezinta destule fapte ci mai degraba presupuneri, trage concluzii pentru cititor, chiar si titlul e o concluzie. Nu e serios sa estimezi proprietati la pretul pietii (cit au costat initial apartametele in Bucuresti?) sau sa consideri dubios ca actiuni la bursa cresc cu un anumit procent, sau sa estimezi o avere fara fara sa tii cont de imprumuturi (sau sa bagatelizezi asta) etc. Un astfel de articol nu ar putea sa apara in Europa intr-un ziar de audienta.
Si cu putina suspiciune romaneasca ma intreb daca nu are un scop precis: sa descurajeze alegatorul. Si stim noi cine cistiga din asta…
Dan: Aşteptam să se întâmple şi asta. Nu scot pe nimeni din blogroll din simplul motiv că a citi nu poate fi o vină. N-am să fiu niciodată de acord cu asta. De când e infamant să citeşti pe cineva, fie el de altă părere? Nu vreau să marşez la ura asta apriorică; pot dialoga civilizat cu orice comentator care exprimă idei, nu umori.
Si totusi… unde ajungem? Incotro ne indreptam? Mai ales noi astia mici, tinerii din presa locala din Cluj, ca despre asta e vorba.
Tio: Nu sunt de acord în ceea ce priveşte articolul din RL. Cred că e chiar binevenit un asemenea bilanţ, care compară averile de la început şi final de mandat. Datele sunt luate, bănuiesc, din declaraţiile oficiale aflate pe site-urile Camerei şi Senatului. E muncă multă acolo şi cititorii sunt lăsaţi să aprecieze dacă e dubios sau nu.
Mihnea, tot tu intrebi de ce nu avem mijlocasi ofensivi, dar cand vrea unul sa apara, il ucid trompetele, si noi stam pe margine cu “a citi nu e o vina”. Dar macar ai citit chestia respectiva?
Dan: Da, am citit, şi consider că e vorba de jigniri inadmisibile. De aceea nu le vreau şi pe acest blog. Iar mijlocaşul ofensiv mai întâi trebuie să fie mijlocaş, şi abia apoi ofensiv.
Ma scuzati ca nu stiu sa aplaud plagiatul; pe blogul personal, care nu-i (inca) ziar.
In final, Mihnea, ca sa fiu on-topic, primul sfat pe care l-as da tinerilor care pretind ca vor sa ajunga ziaristi e ca, la o dezbatere, fie ea si online, sa nu comenteze off-topic. Dupa stiinta mea, acest post nu e (sau, cel putin, nu a fost declarat) despre Ciutacu. Daca simti nevoia sa discutam despre asta, sunt gata oricand.
[...] zice un jurnalist. Hahaha. Jur ca nu rad de el. Nu-l consider in niciun fel. Nici naiv, nici rupt de realitate. Pur [...]
O altă întrebare naivă, ziarele gratuite ale cui sunt?
Anonymous: Ale nimănui
[...] ce țin de organizarea internă a ziarului respectiv. Se inflamează mulți (și el și el și el și el). Jurnalista (în devenire) ia și ea cuvântul și încearcă cu disperare să [...]
Ziceam şi eu aşa, că e prea “de stânga” acuzaţia ta cu proprietarii egal răii, cititorii egal bunii. E cam simplistă dihotomia asta.
Logica este următoarea: cititorii care dau bani pe un ziar îşi delegă o parte din putere asupra ziariştilor, care, prin audienţa dobândită, primesc la rândul lor bani de la advertiseri. Este mecanismul presei de masă încă de la apariţia tiparului off-set.
Problema este cu ziarele care au tiraje minuscule şi pretenţii majore de influenţă socială şi politică. Acolo lucrurile sunt destul de murdare oricum. Acolo sunt grajdurile lui Augias si trebuie să fii Hercule ca să le cureţi. Nu e rolul unui tânăr de 18 ani, dornic de afirmare, să ducă războaiele morale ale bătrânilor.
Eu aici aş fi de acord cu Licurici (BTW, ce naiba cauţi iar la ZIUA!!!), şi aş cere schibarea titlului. Care ar trebui să se refere la bătrânii care nu mai luptă în niciun fel.
Oricum, decizia pe care o ceri tu tinerilor este una pur etică. Unii, cei care au coloană vertebrală, de la mama de acasă sau de la mama natură vor alege moralitatea şi nu vor accepta să fie utilizaţi ca masă de manevră. Alţii, vor alege să mănânce o pâine (amară moral şi dulce material). Sunt ei de vină? Este jurnalistica o chestie de etică absolutistă?
Sau sunt ziariştii nişte semi-zei? Şi-atunci discutăm altfel, ca de la zeitate la zeitate
Pai daca in Romania banii au miros de ce n-ar avea si ziarele “miros de proprietate”? Mai rau e ca nu isi asuma culoarea si mirosul. Si asta pentru ca sunt la fel de traseiste ca si politicienii romani. Patronii de ziare sunt si ei la fel de traseisti si inclina balanta acolo de unde se poate lua cat mai mult in bani.
La umbra apelor tulburi nu ies sa inoate decat rechinii, indiferent ca sunt din media sau din mediul politic ori din cel economic. Iar romanilor le convine de minune griul. Asa, de vreo 20 de ani incoace.
Anonymous: Frumoasă întrebarea cu etica absolutistă. Răspunsul meu e unul taliban: e de dorit ca ziaristul să nu “dea lecţii” decât dacă el însuşi n-ai comis ceea ce reclamă. Bineînţeles că vorbim despre un ideal, însă cum le arăţi tu oglinda altora dacă ţie ţi-e ruşine s-o foloseşti? De aceea vorbim despre o profesie în care bunacredinţa e o circumstanţă atenuantă, iar credibilitatea e cel mai important “asset”.
iar? nu am fost niciodată până acum. și e e prima și ultima oară când sunt.
)))
Mihnea, i-ai cam “condamnat” chiar tu pe tinerii cu coloana: “…nişte încuiaţi care-şi scriu revolta pe bloguri şi-şi macină visele în birturile unde şefii lor n-au mai călcat de când… ” Perspectiva care le ramane pare cam sumbra, nu crezi? Sa stea la “scunda taverna mohorata”, cum ar veni? Poate vor altceva: familii, copii etc
Cezar: Păi mai bine acolo, între prieteni, cu visele intacte. Nu te fă că nu înţelegi
Iar “încuiaţi” are conotaţie pozitivă în acest context.
o lamurire la un fel gresit de a pune problema: “Batrane, de cate ori ti s-a intamplat tie, in cariera, sa semnezi ceva ce n-ai scris ori care contravine principiilor tale? Eu m-am saturat de lamentari. Daca ai coloana si talent, nu faci si punct.”
Abordarea e gresita – imi ingadui sa spun – din doua motive: (1) sugereaza ca presiunile asupra ziaristului – care nu sunt negate – sunt inevitabile, impersonale si, deci, de nediscutat – ca ploaia (chit ca pana si cand ploua poti sa te-ntrebi ca meteorologul “mai, da’ de ce ploua?”); si (2) pentru ca problema – in unele cazuri, cel putin – nu e doar daca ai semnat “ceva ce nu contravine principiilor tale” ci si daca NU ai scris/publicat ceva ce corespundea parerilor/principiilor tale. A refuza sa abordezi unele subiecte pentru ca “acum nu e momentul” nu difera substantial de a semna ceva in care crezi, chiar daca ideea e mai usor de digerat. Asa ca haideti sa nu ne mai impaunam cu vitejia noastra de “veterani”…
Eu, unul, marturisesc ca, din 1989 incoace am acceptat ca trei materiale sa nu-mi fie publicate (sau sa-mi fie, dar intr-o forma “curatata”) fara a-mi da demisia si nu ma mandresc catusi de putin cu asta. (Nu-s’ cum se face dar toate trei episoadele s-au petrecut pe vremea PSDR, PSD…)
respect pentru mihnea!
Ai spus : “Mă bucur că există … Care nu înţeleg decât una şi bună: cititorii”…
)) Aşa frumos visam şi eu acum vreo 8 – 10 ani 
Da, dar până la cititori îi mănâncă sfinţii, care nu sunt tocmai sfinţi. Iar cititorii sunt şi ei de mai multe feluri, nu ştiu dacă este tocmai bine să le dăm ce vor şi nici nu le putem satisface tuturor poftele. Iar aici intervin “sfinţii”, care ştiu întotdeauna mai bine ce şi cum
[...] “Scriu aceste rânduri pentru că sunt bucuros şi încrezător. Mă bucur că există Radu, Codruţa şi Adi, şi mulţi alţii ca ei, zeci de jurnalişti de 22-25 de ani, care nu vor să priceapă că ziarul e al patronului. Care nu înţeleg decât una şi bună: cititorii. (…)” (Mihnea Măruţă) [...]
[...] în urmă cu câteva zile, că un ziar trebuie să aparţină cititorilor săi, în sensul de a fi conceput cu gândul la ei, altfel e sortit pieirii şi orice altă metodă [...]
[...] Opinii perfect sugestiva pe aceasta tema au scris Mihnea si Vasile (multumiri). Pe aceeasi tema au mai scris Adi si Cru, carora le multumesc. De asemenea si [...]