Comments on: Pentru toţi tinerii ziarişti care nu înţeleg

By: Foaia Transilvana, jurnalismul sau cum sa dai un om afara

Foaia Transilvana, jurnalismul sau cum sa dai un om afara — Mon, 09 Feb 2009 11:52:34 +0000

[...] Opinii perfect sugestiva pe aceasta tema au scris Mihnea si Vasile (multumiri). Pe aceeasi tema au mai scris Adi si Cru, carora le multumesc. De asemenea si [...]

By: Mihnea Măruţă » Blog Archive » În ce hal a ajuns presa clujeană (II). Conştiinţa se vinde fără P

Wed, 26 Nov 2008 13:38:40 +0000

[...] în urmă cu câteva zile, că un ziar trebuie să aparţină cititorilor săi, în sensul de a fi conceput cu gândul la ei, altfel e sortit pieirii şi orice altă metodă [...]

By: Eppur si muove « Adrian M. POPA (Blog personal)

Eppur si muove « Adrian M. POPA (Blog personal) — Thu, 20 Nov 2008 23:14:53 +0000

[...] “Scriu aceste rânduri pentru că sunt bucuros şi încrezător. Mă bucur că există Radu, Codruţa şi Adi, şi mulţi alţii ca ei, zeci de jurnalişti de 22-25 de ani, care nu vor să priceapă că ziarul e al patronului. Care nu înţeleg decât una şi bună: cititorii. (…)” (Mihnea Măruţă) [...]

By: Satmareanca

Satmareanca — Wed, 19 Nov 2008 17:53:03 +0000

Ai spus : “Mă bucur că există … Care nu înţeleg decât una şi bună: cititorii”…
Da, dar până la cititori îi mănâncă sfinţii, care nu sunt tocmai sfinţi. Iar cititorii sunt şi ei de mai multe feluri, nu ştiu dacă este tocmai bine să le dăm ce vor şi nici nu le putem satisface tuturor poftele. Iar aici intervin “sfinţii”, care ştiu întotdeauna mai bine ce şi cum )) Aşa frumos visam şi eu acum vreo 8 – 10 ani

By: tibi f

tibi f — Wed, 19 Nov 2008 17:26:33 +0000

respect pentru mihnea!

By: fumi

fumi — Wed, 19 Nov 2008 16:47:40 +0000

o lamurire la un fel gresit de a pune problema: “Batrane, de cate ori ti s-a intamplat tie, in cariera, sa semnezi ceva ce n-ai scris ori care contravine principiilor tale? Eu m-am saturat de lamentari. Daca ai coloana si talent, nu faci si punct.”
Abordarea e gresita – imi ingadui sa spun – din doua motive: (1) sugereaza ca presiunile asupra ziaristului – care nu sunt negate – sunt inevitabile, impersonale si, deci, de nediscutat – ca ploaia (chit ca pana si cand ploua poti sa te-ntrebi ca meteorologul “mai, da’ de ce ploua?”); si (2) pentru ca problema – in unele cazuri, cel putin – nu e doar daca ai semnat “ceva ce nu contravine principiilor tale” ci si daca NU ai scris/publicat ceva ce corespundea parerilor/principiilor tale. A refuza sa abordezi unele subiecte pentru ca “acum nu e momentul” nu difera substantial de a semna ceva in care crezi, chiar daca ideea e mai usor de digerat. Asa ca haideti sa nu ne mai impaunam cu vitejia noastra de “veterani”…
Eu, unul, marturisesc ca, din 1989 incoace am acceptat ca trei materiale sa nu-mi fie publicate (sau sa-mi fie, dar intr-o forma “curatata”) fara a-mi da demisia si nu ma mandresc catusi de putin cu asta. (Nu-s’ cum se face dar toate trei episoadele s-au petrecut pe vremea PSDR, PSD…)

By: Mihnea Măruţă

Mihnea Măruţă — Wed, 19 Nov 2008 16:38:19 +0000

Cezar: Păi mai bine acolo, între prieteni, cu visele intacte. Nu te fă că nu înţelegi Iar “încuiaţi” are conotaţie pozitivă în acest context.

By: Cezar

Cezar — Wed, 19 Nov 2008 16:01:40 +0000

Mihnea, i-ai cam “condamnat” chiar tu pe tinerii cu coloana: “…nişte încuiaţi care-şi scriu revolta pe bloguri şi-şi macină visele în birturile unde şefii lor n-au mai călcat de când… ” Perspectiva care le ramane pare cam sumbra, nu crezi? Sa stea la “scunda taverna mohorata”, cum ar veni? Poate vor altceva: familii, copii etc

By: licurici

licurici — Wed, 19 Nov 2008 15:01:38 +0000

iar? nu am fost niciodată până acum. și e e prima și ultima oară când sunt. )))

By: Mihnea Măruţă

Mihnea Măruţă — Wed, 19 Nov 2008 14:31:02 +0000

Anonymous: Frumoasă întrebarea cu etica absolutistă. Răspunsul meu e unul taliban: e de dorit ca ziaristul să nu “dea lecţii” decât dacă el însuşi n-ai comis ceea ce reclamă. Bineînţeles că vorbim despre un ideal, însă cum le arăţi tu oglinda altora dacă ţie ţi-e ruşine s-o foloseşti? De aceea vorbim despre o profesie în care bunacredinţa e o circumstanţă atenuantă, iar credibilitatea e cel mai important “asset”.