Falimentul lipsei de măsură. Cine urmează?
În termeni umani, criza financiară mondială este efectul unui viciu banal (dacă viciul poate fi banal): lăcomia. Au spus-o specialiştii, nu eu. Marile bănci de investiţii care au dat faliment nu se mai săturau, nu mai aveau nici o măsură şi îşi încălcau propriile norme de dragul banilor, a cât mai mulţi bani. Şi mai mulţi, şi mai repede.
Trăim vremuri ale excesului. Măsura justă e sub asaltul simultan a nenumărate şi tot mai perverse forme de a exceda limitele firescului. Nimic nu e destul, nimic nu ne mai mulţumeşte. Facem tot ce ne stă în puteri ca să ieşim din matcă; pentru a atrage atenţia, pentru a aduna lucruri sau slavă deşartă.
În aceste condiţii, îndrăznesc să sper că vor urma şi alte falimente, poate şi mai răsunătoare, ale unor sisteme viciate iremediabil. Primul care-mi vine în minte este televiziunea. Câţi dintre dumneavoastră ştiu că, la şedinţa de dimineaţă, departamentele de ştiri analizează ratingurile de cu o seară înainte, minut cu minut, ba uneori chiar secundă cu secundă, după un model care sună cam aşa: “19.02, noi am intrat cu accidentul, ei cu bătaia din parlament; noi atâta, ei atâta; apoi au băgat ei accidentul şi ne-au luat, noi ce aveam? (…) 22.15, la noi se păruiau X cu Y, la ei era din nou şezătoare… I-am spart!” ş.a.m.d.
Veţi spune că e normal într-un sistem concurenţial. Că asta cere publicul, iar ei se conformează. E un business. Aşa o fi, dar asta e o judecată orizontală. Aşa au făcut şi companiile americane care ajunseseră să dea credit oricui, fără măsură. Pe verticală, în cealaltă ordine a lucrurilor, totul s-a năruit. Aşa va fi şi în cazul televiziunii.
Cine urmează?Tweet
cine urmeaza dupa cine? dupa televiziuni? (acu 3 minute am vazut filmuletu cu generalul argentinian care s-a sinucis in fata camerei tv, cu asa ceva n-ai cum sa dai gres la rating
) dupa falimentele deja anuntate pe sectoare economice? unii spun ca vine rindul cardurilor de credit. altii, al ziarelor (in sfirsit se muta pe net). cu industria auto cum facem? o trecem la faliment “in progress”? ca deocamdata recurg doar la intreruperi de productie, o pauza de masa mai lunga, n-au tras oblonu. de fapt, nu prea a tras nimeni oblonu. iar aia mari de tot nici n-or sa-l traga, ca primesc ajutor de stat.
cit despre falimentul televiziunilor… no way. cind o sa dea faliment televiziunea, inseamna ca nu mai exista nici o vietate (nu spun om) care sa se uite la televizor. iar asta inseamna sfirsitul civilizatiei. si, chiar si asa, pun pariu ca o sa se gaseasca undeva un televizor uitat aprins, cu vreo telenovela in reluare. si-o sa fie ca-n povestea aia: daca, intr-o padure unde nu e nimeni ca sa auda, un copac se rupe, face zgomot cind cade?
Urmeaza chiar DEMOCRATIA. E deja de mult in exces. Mai precis de confrunta cu paradoxul lui Aristotel. Aproape zilnic. Nu-mi doresc asta, dar mi se pare ca se apropie amurgul democratiei liberale clasice. Nu stiu ce va urma, dar semnele sunt ale unei anarhii globale, in care exemplu dat de tine, al crizei financiare, e doar varful aisbergului
Cine urmeaza? Noi…
Am vazut antene de satelit pe cele mai amarite cosmelii din Romania. TV-ul este si va ramine cea mai ieftina distractie – de-aia n-o sa dea faliment nici o televiziune, din pacate. (Poate doar daca discutam despre faliment moral, dar asta a inceput demult in Romania.) In plus, pe criza asta, stiri de ora 5 vor fi din ce in ce mai multe – cum sa dea chix pe asa abundenta? OTV va ajunge sa transmita live sinuciderile, evacuarile si concedierile in masa.
Salut, Mihnea, e prima dată că scriu la tine şi n-am avut încă ocazia să-ţi zic direct bun-venit.
Lămuritor pentru mine a fost un fragment văzut în The Daily Show, o emisiune, culmea, de satiră politică al cărei fan sunt de câţiva ani. Vorbeau de falimentul industriei auto din SUA (în forma “Dude, where’s my car industry?”) şi i-au arătat pe şefii marilor companii auto veniţi în Congres să ceară 25 de miliarde de dolari pentru a salva posturile angajaţilor din domeniu.
Întrebări din partea congresmanilor: câţi dintre dv. aţi venit aici cu avionul firmei? Tooooţi? Câţi dintre dv. sunteţi dispuşi să vindeţi avionul şi să faceţi economii la bugetul companiei zburând la clasa lux a unei linii comerciale? Niiiiimeni? Şi pentru asta să vă dăm noi bani?
Ce încerc să spun e că viciul se propagă, iar cei care au falimentat industria vor primi tot ei banii publici pompaţi ca “ajutor social”.
E firesc să vrei “mai mult” şi-n presă, ca audienţă, dacă eşti cinstit şi trăieşti din publicitate, chiar şi-n vremea crizei (şi mă bucur de patronii care vor profit din presă, nu din “ocolitoare”). Contează tare cum ajungi la “multul” acela şi am văzut campanii de presă care au arătat că iese audienţă şi cu totul altfel decât prin spânzurători – până şi pe alea e important cum le prezinţi. Chiar cred că se poate.
Am stat si-am cumpanit daca am sau n-am un raspuns cert, daca stiu sau intuiesc cine ar putea urma intr-un lant al inevitabilelor falimente. Nu ma hazardez (deocamdata) pe taram socio-cultural. Incerc doar sa deslusesc printre informatii emise de niste senzori economici (deoarece de aici s-a pornit, economicul da tonul, nici macar politicul si, cu atat mai putin, altele). Deocamdata, asistam la falimentul unui sistem economic condus de un sistem bancar, am inteles, din cale-afara de lacom si care se prabuseste prin implozie. Insa falimentul nu e desavarsit si nu stim daca si cum se va intampla. N-am mai trait pe viu o criza si nu stim cum e. Stim insa ca orice criza, oricat de mare ar fi, are un capat. La celalalt capat al crizei ar putea un alt sistem, diferit de cel de acum (asta pare tot mai clar), dar nimic mai mult. Insa discutia abia acum incepe!
Sunt complet de acord cu Andrei. In toata nebunia asta cu criza am vazut un singur articol in care s-a scris ca un sef a renuntat la salar pt. ca sa fie mai usor firmei si imlicit angajatilor. Eu am facut o concesie: a trebuit sa reduc cheltuielile la filiala in care lucrez, am anulat contractul de curatenie (fac eu o data pe sapt. curat in birou, dupa program), am lasat sa plece colegul care … si asa nu avea de lucru (lucram in domeniul de intermedieri financiare si acum bate vantu’ prin zona) … iar de final am renuntat la 30% din salar pt. a asigura o mai usoara trecere peste perioada nasoala … suma este destul de considerabila, ii simt lunar lipsa, da’ asa sunt sigur ca voi mai avea job inca cel putin un an … si am nevoie, am de terminat de facut plata la apartament … care va fi gata la anu’ … Cine zice ca nu se iau masuri de catre sefi … are dreptate … tot noi aia de jos sau mijloc suferim cel mai mult. Sefii si cei cu bani vor avea la fel de multi, luati de la stat sub forma de ajutoare si ii vor folosi pt. a-si asigura un viitor “confortabil” … Unde esti tu Tepes, Doamne?
Democratia si capitalismul faceau casa buna pana cand au aparut televiziunile de masa. Ele au exacerbat consumerismul, orgoliul, lacomia. Acum capitalismul are o problema – companiile prea mari, globalizate si care “nu mai pot fi lasate sa cada”. Sunt niste mastodonti puternici si greoi, care influenteaza prea mult oamenii politici. Democratia are si ea o problema – sunt prea multi cei care voteaza aiurea. S-a vazut la noi, s-a vazut la americani cand l-au votat pe Bush Jr. Iar astia multi inteleg lumea prin prisma televizorului, care ii tampeste. Din ce in ce mai multi, din ce in ce mai ignoranti, folositi/drogati de tot mai putini si mai puternici. Eu cred ca televiziunea scoate ce e mai rau din democratie pentru ca se hraneste din cantitate si din instincte primare. Pana la urma este vorba de natura umana a celor puternici, care se hranesc din natura umana a celor multi. Cand in ecuatia asta intervine economia de scala, nu e de bine.
[...] Scriam recent că lipsa de măsură va duce şi la alte falimente, pe lângă cel al sistemului bancar. Prima entitate pe care o dădeam ca exemplu era televiziunea, despre care cred că este în pragul unei implozii identitare, pentru că, disperată după audienţă, îşi forţează nepermis propriile limite şi pătrunde în teritorii diabolice. Uite că dovada a venit mai devreme decât mă aşteptam. [...]