Alegerile parlamentare şi ispita partidului-stat. O opinie
Scrutinul parlamentar programat în ziua Sfântului Andrei este cel de-al doilea, după 1989, care se desfăşoară fără ca vreuna dintre formaţiunile participante să plece din poziţia de partid-stat. Prima dată, acest lucru s-a petrecut în 2000 şi nu este nici o coincidenţă că, şi atunci, PSD venea după 4 ani în opoziţie. Trebuie să recunoaştem, însă, că PSD-ul din 2008 nu mai seamănă cu mastodontul de la sfârşitul secolului trecut şi, din nou, nu este nici o coincidenţă faptul că el nu mai este condus de tandemul Iliescu-Năstase.
Două sunt cauzele pentru care aceste alegeri au loc sub auspicii mult mai democratice decât precedentele, în ciuda nemulţumirii generale a electoratului faţă de valoarea candidaţilor propuşi pentru primul vot uninominal. Prima cauză, despre care s-a scris şi răscris, este decizia în premieră a unui preşedinte de a nu desemna un prim-ministru din rândul partidului câştigător. Şocul resimţit de PSD în urmă cu 4 ani s-a materializat, dacă vă mai aduceţi aminte, în spectaculoasa înfrângere din 2005 a lui Iliescu la alegerile interne şi în apariţia la vârful partidului a unor oameni care, deşi lipsiţi de influenţa “greilor”, i-au schimbat imaginea de închistare mafiotă. (Faptul că alegerile locale din acest an au adus rânjete de satisfacţie pe chipurile unor Mitrea, Mazăre sau Hrebenciuc nu a distrus încă noua şansă pe care au primit-o social-democraţii români).
A doua cauză a beneficiului că, în 2008, cele trei partide mari sunt mai aproape de un statut democratic a reprezentat-o hotărârea PNL de a scoate PD de la guvernare. (În mare măsură, şi aceasta i s-a datorat tot lui Băsescu 
). La acel moment, aflat pe val datorită popularităţii preşedintelui, PD era în plin proces de transformare voluntară în partid-stat, confirmându-şi rădăcinile mentale feseniste. Pe româneşte, i se suise la cap. Peste tot în ţară unde PD avea primari în municipiile-reşedinţă sau preşedinţi de consilii judeţene, se declanşase acea presiune tipic totalitară pentru înscrierea sau migrarea în noul partid-vedetă, acţiune stopată brusc de aruncarea în opoziţie.
În ceea ce priveşte PNL, acest partid, chiar dacă şi-ar dori, este incapabil în faza actuală de a aspira la puterea şi ramificaţiile unei formaţiuni care se suprapune în mare măsură cu structurile de stat, din simplul motiv că stă cel mai slab la capitolul “resurse umane”, atât la nivel central, cât şi în teritoriu. Un alt motiv, mai puţin semnificativ, dar care trebuie luat în calcul, este că PNL păstrează, totuşi, reminiscenţe dintr-o genă istorică incompatibilă cu tendinţele mono-partinice.
Din această perspectivă, a înclinaţiilor spre controlul total al administraţiei, cea mai periculoasă alianţă post-electorală este PD-PSD, pentru că ar duce la îmbinarea dintre două reţele care asta ştiu să facă, şi care ar purcede la treabă imediat ce ar bate palma. Pentru echilibrul democraţiei româneşti şi pentru evitarea unor derapaje similare mandatului 2000-2004, varianta cu PSD păstrat în opoziţie, dar foarte puternic, continuă să fie de preferat. În fine, varianta cu efectele cel mai greu de anticipat este alianţa contra naturii între PNL şi PSD, însă ea pare puţin probabilă dacă ţinem cont de repetatele declaraţii ale preşedintelui Băsescu privind dreptul său inalienabil şi incontestabil de a alege un premier, indiferent de scorul de la urne.Tweet
Am ramas siderat la chestia cu decizia “democratica” a PNL de a scoate PD de la guvernare. Iti reamintesc ca: 1. PNL nu a candidat in alegeri 2. Nu PNL, ci Tariceanu a luat aceasta decizie. 3. Decizia democratica se numeste “tradare” Parlamentul dominat de PSD a aprobat-o si de fapt a sustinut-o.
In rest, destul de corect.
Dan: Eu am scris că decizia a fost în beneficiul democraţiei, în general, pentru că a stopat alunecarea PD către modelul PSD-Năstase. Dacă a fost “democratică” sau nu din perspectiva internă a Alianţei DA, e de discutat.
Nu cred că problema se poate pune în termeni de “trădare” decât dacă eşti de o anumită parte a baricadei.
Eu recunosc ca sunt de partea PDL, dar iata ce spune DEX
TRĂDÁ, trădez, vb. I. 1. Tranz. A înşela în mod voit şi perfid încrederea cuiva, săvârşind acte care îi sunt potrivnice, pactizând cu duşmanul etc. ♦ A fi neloial faţă de cineva sau de ceva. ♦ A se abate de la o linie de conduită, a dovedi inconsecvenţă faţă de o acţiune, de o idee etc
Nu stiu daca este vreun exemplu mai bun in istorie. PNL s-a pliat pe toate aceste 3 sensuri ale definitiei.
Si s-au mai strecurat cateva erori in analiza ta.
Prima este cea cu “partidul stat”. Asta e o gogoritza, pentru ca un asemenea animal nu exista intr-o democratie. Exista partide mari sau mici, dar a acuza un partid cu 51 % ca e partid stat, e aiuritor. Gandeste-te ca in Franta un partid ar avea 60 %, s-ar transforma in partid stat. In cele din urma, ce naiba inseamna partid-stat?
A doua este cea cu “auspiciile democratice” sub care se desfasoara alegerile care urmeaza. Eu spun ca rar a fost mintit si manipulat un popor asa cum s-a intamplat la noi in ultimii 3 ani.
A treia este cea cu “gena istorica”. Este un mit, spun eu, pentru ca PNL este un brand mult prea frumos fata de istoria reala a faptelor sale. Un lucru trebuie inteles: in toate partidele sunt aceiasi oameni, ceea ce face diferenta intre ele este liderul de moment.
Si a patra, cea cu PSD in opozitie. Eu spun ca acum PSD e la putere.
Dan: Mulţumesc pentru sinceritate.
1) Bineînţeles că un “partid-stat” dintr-o democraţie nu se poate compara cu unul dintr-un regim totalitar. Ceea ce face posibilă folosirea aceste sintagme într-o analiză este propensiunea acelui partid înspre acapararea cât mai multor structuri ale statului, prin postarea propriilor membri în poziţii-cheie sau prin racolarea nedemocratică a celor care nu pot fi îndepărtaţi. Iar folosirea acelor structuri pentru corupţie ierarhizată permite încă o dată utilizarea sintagmei.
2) Eu nu cred că ultimii trei ani reprezintă o culme a minciunii şi manipulării. Iar despre auspicii, cred că partidele şi candidaţii şi-au putut prezenta nestingheriţi programele.
3) Nu sunt de acord nici că “în toate partidele sunt aceiaşi oameni”, nu îi văd ca pe o masă amorfă. Nu sunt avocatul PNL, dar genă istorică sigur are şi nici nu a trecut în unanimitate, de pe o zi pe alta, de la stânga la dreapta.
4) PSD nu e la putere. Să nu confundăm propaganda cu realitatea. E drept, însă, că s-a folosit de faptul că Guvernul era ultra-minoritar şi l-a şantajat pentru a-şi atinge propriile obiective electorale, fapt care se reflectă, de altfel, în ultimele sondaje.
Acum vb. serios, avem sanse sa scapam de sindromul “partid stat”? NUUUUUUU !!! De ce? Pt. ca “asa-i romanu’ ” … cata vreme foamea de bani si putere primeaza … ne ducem la fund … ajungem sa fim un fel de groapa de gunoi pt. Europa pe dinauntru si pe dinafara … poleiti cu aur … aia care au bani cheltuie de rup … restu’ … sufera … da … stiu … ii gandire socialista … da’ sa fim seriosi … ii aci dreptate? Propun cateva chestii simple si de bun simt: impozitare diferentiata (aia care au peste 1 mil. Euro sa plateasca 25% impozit pe venit, ORICE VENIT), etc. nu mai zic ca prea deviez.
Revin. Ma tem ca vom avea parte de alegerile cu cea mai slaba prezenta din toata LUMEA (nu doar Europa). Vom avea prezenti la alegeri pe: pensionari, manelisti, tarani (nu in sensul rau, ci cei ce cultiva pamantul), clasa de jos si … rudele politicienilor. Restul vor fi in vacanta de 1 dec. si isi vor “baga” picioru’ in ele de alegeri … caci “oricum nu avem pe cine sa votam” …
Avem sanse sa scapam de “mamuti”? NU … asadar vm ramane cu partide stat (PSD+PC, care PC a fost in opozitia lui PSD imedat dupa alegeri, adica cu D.A.; PD-L; PNL si restu’ lumii: UDMR-ul, ei au oamenii gata pregatiti sa ii voteze, is organizati si asa au loc in parlament mereu; PNG-CD, baga Becali la bani … mai ales dupa ce recupereaza “donatia” de la Biserica, parca vad ca va vrea si dobanda ca la “valiza” si posibil un mic … mic … mic … (asa un loc pt. Vadim) PRM).
GATA !!! Ma bag in pat … poate visez ceva frumos sa uit de partide si politica … desi se pare ca sunt prins in plasa politicii mai mult decat trebuie
si voi ajunge sa am un blog si o atitudine strict pt. politica si mai putin spre viata mea … desi viata mea este implicit legata de politica … politica dicteaza cum traim noi … si iata … cand avem ocazia o data la 4 ani … ii cam dam cu picioru’ …
dupa interesul pentru postarea asta, ne putem da seama cam care mai e apetitul pentru politica
si asta cu 3- 4 zile inainte de alegerile parlamentare. de mers la vor, eu merg pentru ca nu am dreptul sa ma plang daca nu ma duc. ce-oi stampila, Dzeu cu mila!
Chiar vroiam sa zic: cred ca discutii despre “partidul-stat” sau “partidul-statu-palma-barba-cot” sunt asa de departe de agenda cetatenilor incat cadem intr-o capcana, discutam de drobul de sare in loc sa ne concentram pe ce urmeaza. Dumnezeu cu mila! Incerc sa inteleg care-i analiza, cu ce ma afecteaza pe mine, care sunt indurerat ca nu exista sosele etc… poate ca gresesc, dar intr-un fel de piramida a interesului, mai aproape-mi sunt chestiile astea decat pericolul – ceva mai indepartat, si oricum posibil de evitat prin simpla existenta a unei opozitii si a unei prese libere (supposedly) – unei asocieri monstruoase PD-PSD.
Putina lume stie, si mai putina vorbeste despre adevarul “prieteniei” dintre aliatii DA. Animozitatile si interesele au dominat atat pe timpul campaniei cat si dupa formarea guvernului. Stiu acest lucru din interior.
Asa zisa alianta naturala a dreptei este o utopie.
Cat priveste “tradarea”, daca ea a existat cu adevarat, atunci ea este imputabila ambelor parti. Fiecare a avut momentele sale de tradare. Cat priveste cine a inceput…depinde de locul din care privesti.
Si nu!, nu sunt dintre cei care au impresia ca daca raposatu’ Ceausescu ar fi facut autostrazi si ar mai fi dat niste salam la Alimentara ar fi fost bun.
Ma tem, si bine ar fi sa gresesc, ca lipsa de apetit vine din confuzie, din lipsa de viziune si de interes. General, nu personal! Pana la urma si …..soselele si altele tot din sediul unui partid o sa porneasca! Cat priveste partidul-stat cred ca am scapat, deocamdata, de acest pericol. Pe de-o parte, pentru că Basescu tocmai se pregateste sa moara, mai ales din perspectiva partidului stat, pe de alta parte, PSD si-a dat seama/ne-am dat seama nu va mai fi niciodata ce-a fost. Cred ca ultimul partid-stat tocmai a pierit, simbolic, odata cu retragerea (si ea simbolică) a lui Iliescu.
Periculos pare sa fie nu atit partidul-stat, cit unitatea trans-partinica intru demagogie, coruptie si indiferenta fata de alegator (cu exceptia campaniilor electorale). Asta este motivul pt care – uninominal sau pe lista – votul este unul oarecum ‘la plezneala’: absolut nici un partid nu a facut, in timp, dovada ca poate rupe rindurile cind vine vorba de furaciuni si lipsa de onestitate.
Asadar, alegatorul sta in fata buletinului de vot, se scarpina in cap si se intreaba: care-o fi diferenta, de fapt? TOATE programele sunt la fel de bombastice, TOTI candidati sunt ‘cei mai buni’ si ‘altfel’ si asta dupa 20 de ani in care lucrurile au avansat cu viteza melcului si in ritmul suturilor in fund ale Occidentului.
Apai singura speranta ne e in Sf. Andrei.
Sa ne gaseasca un partid ne-PSD dar care sa nu fie nici alealalte…
aici ar fi miracolul…
eu ma fac ca lucrez de alegeri si nu pot sta la coada la Consulat sa votez….
Sunt lasha dar justificata.
[...] 6. Alegerile parlamentare şi ispita partidului-stat. O opinie [...]