http://blog.lti.ro/io-am-votat-tu/ – aici dovada

să zicem că aş fi suferit o gravă şi bruscă scădere a IQ-ului şi nu m-ar fi deranjat să pun ştampila într-un loc în care e sigla PRM, PNG sau alte găini d-astea, şi tot nu aş fi avut din ce să aleg.

să zicem că mi-aş fi negat gândirea de dreapta şi aş fi zis că votez şi su PSD-ul, tot n-aş fi avut cu cine.

iar dacă m-aş duce să pun ştampila pe oricare dintre ceilalţi ar însemna să-mi repet greşelile anterioare.

şi nici măcar nu-mi doresc candidatul ideal. că ileana cosânzeana şi albă ca zăpada sunt mituri, vorba bancului. vreau un candidat normal, care să se poată uita în ochii mei fără să-i apară pe chip zâmbetul de complezenţă.

că nu am habar de generaţiile de 20, 25 şi 30 de ani se poate, altfel aş fi înţeles de unde atâta resemnare şi pasivitate; pe cea de 35 o mai ştiu, e generaţia cu care am ieşit în stradă când a fost cazul (în 95, de la Cluj au pornit grevele studenţeşti din întreaga ţară şi nu am revenit la cursuri până nu am obţinut ceea ce am cerut); am dat afară profesori începând din liceu şi continuând la facultate

am ieşit în stradă în 96 să sărbătorim, când a ieşit Convenţia şi Constantinescu, am crezut atunci că am învins, ne-am înşelat, s-au dovedit slabi şi în 2000 au dispărut; am fost dezamăgiţi, dar în 2004 am reuşit să-l stopăm pe Năstase (nu pot să uit cozile de la gară); Băsescu ne-a mai înşelat odată aşteptările; şi, totuşi, azi am fost la vot şi voi mai merge şi la anul şi peste 4 ani, pentru că, cel puţin eu, cunosc o singură cale prin care poţi schimba ceva: acţionând; asumându-mi greşelile şi încercând să nu le repet

şi voi căuta în continuare, sunt convins că într-o zi o s-o găsesc şi pe Alba ca Zăpada sau Ileana Cosânzeana

eu îi condamn pe cei care s-au dus la vot şi au ales un candidat “în ciuda amărăciunii şi dezamăgirii legate de lista de candidaţi şi campania electorală”. pentru că sunt vinovaţi de “propăşirea” modelului actual de om politic. e ca şi cum ai vrea să te căsătoreşti şi toate cele care te-ar lua de bărbat sunt femei care nu-ţi plac. ce faci? te însori cu aia care-ţi displace cel mai puţin sau zici pas? şi atunci pe mine de ce vrei să mă măriţi cu un candidat care-mi provoacă scârbă?

vrei să ies în stradă? ies. dar pentru ce? ca să înlocuiesc actualii oameni politici cu ce? acum patru ani am fost în stradă, înainte şi după alegeri. dar acum nu cred în nimeni. dacă aş fi considerat că am cu cine să-i schimb m-aş fi dus la vot şi aş fi votat alternativa. eu nu absentez în semn de protest, ci pentru că nu am pe cine alege.

iar votul, spre deosebire de ce se spune la televizor de azi dimineaţă, este un drept, nu o obligaţie. iar ce fac cu dreptul meu e treaba mea şi nu are nimeni, dar absolut nimeni, de ce să mă judece.

Da, trebuie să recunosc, am îmbătrânit, am început să vorbesc şi să scriu despre tineri şi noua generaţie, excluzându-mă. Şi sunt trist, sunt trist când văd câtă resemnare curge prin venele acestei generaţii care vine din urmă. De fapt, nu vine, stă. Stă şi aşteaptă să se întâmple o minune, să se schimbe ceva de la sine, ca şi cum schimbarea ar putea veni cu ploaia.

Dacă ar fi să denumesc cumva noua generaţie, acum, la supărare, i-aş spune generaţia lui “nu-mi pasă”. Sau generaţia lui “mi se cuvine”. Singurele energii consumate sunt cele de prin baruri şi cafenele, de prin cluburi, de prin mall-uri, la shopping, ori prin călătoriile făcute doar cu buletinul prin toată Europa. Chiar vă simţiţi comod şi împăcaţi cu propria persoană privindu-vă dimineaţa în oglindă?

Nu aveţi pe cine vota? Vă simţiţi înşelaţi de cei care v-au reprezentat până acum? Ieşiţi în stradă! Strigaţi-le în faţă: “ne-am săturat de voi!”, “vrem alţii!”, “sunteţi nişte gunoaie!”, “la coşul de gunoi!”. Faceţi o revoluţie! Vă e frică să nu fiţi priviţi precum nişte ciudaţi dacă vă doriţi şi altceva decât maşină, ţoale, cluburi şi vacanţe în străinătate? Vă e teamă că n-o să vă urmeze alţii? Chiar nu vă sperie lehamitea asta în care trăiţi? Chiar nu aveţi alte vise pentru care să merite să luptaţi, decât cele strict materiale?

Chiar nu realizaţi că tocmai pasivitatea este cea care îi face mai puternici pe cei de care vă plângeţi? Nu vă duceţi la vot şi nici nu ieşiţi în stradă? Nu vă mai plângeţi atunci! Nu aveţi dreptul! Vă meritaţi soarta!

Vreţi o clasă politică responsabilă? Aveţi doar două opţiuni: votaţi sau ieşiţi în stradă. Singurul lucru de care se poate teme un parlamentar este faptul că nu va mai fi votat ori mulţimea supărată. Care variantă o alegeţi?