erata: we’ll see

7. In his classic study of the growth of political stability in early-eighteenth-century England, The English Historian J. H. Plumb wrote: “There is a general folk belief (…) that politicial stability is of a slow, coral-like growth; the result of time, circumstances, prudence, wisdom, slowly building up over the centuries. Nothing is, I think, further from the truth (…) Political stability, when it comes, often happens to a society quite quickly, as suddenly as water becomes ice.”

Ingredientele pentru stabilitatea politica si economica a Romaniei sunt deja prezente: 8 ani de-acum inainte guvernare relativ armonioasa de dreapta (PDL-PNL), apoi 4 de stanga reformata (Rus, Diaconescu, Maior). Basescu impacat cu Tariceanu, reales si implicat in cat mai putine scandaluri. Cateva crize (de genul Loganurilor de 70k euro ori Remes primind mita) rezolvate, macar partial. Apoi inca un presedinte de dreapta, reales. Si cel mai important: crestere economica de macar 3-4% timp de 12 ani.

Mi se pare ceea ce sensibilizeaza in mod real tinerii sunt “campaniile verzi”. Sunt complet imuni la politica, dar foarte atenti cand vorbim de cauze verzi. Trend-ul pentru verde e cel de perspectiva si cu adevarat important pentru generatiile ce cresc.

Nimeni n-ar fi pregatit, la prima incercare. Stai sa o vezi pe a doua. Indiferent daca a fost pe primul loc in colegiu (Tariceanu) sau pe locul trei (Olteanu), parlamentarii nostrii vor sti ca daca scad 5% risca sa nu mai intre.

“- procedura electorală trebuie îmbunătăţită în continuare, poate cu un sistem mixt, liste la Cameră şi vot uninominal la Senat”
Sistemul actual e mixt, nu uninominal. As sugera uninominal la Senat, si mixtul actual la Camera. Listele ar fi un pas inapoi: pe sistemul cu liste, Norica si Paunescu intrau sigur, poate si Vadim&Co, iar Tariceanu si Olteanu nu tremurau.

“- realizările vizibile ale unui primar sunt cel mai contagios motiv de vot politic”
De ce n-au contat realizarile parlamentarilor? Printre altele, pentru ca ei erau alesi pe liste, si nu uninominal ca primarii. Cu alte cuvinte, ce-ai zis e un lucru bun.

“- singura şansă de profesionalizare a clasei politice este o infuzie masivă de personalităţi din lumea afacerilor, patroni şi manageri cu abilităţi dovedite de leadership şi care au trecut testul economiei de piaţă”
Asta merge poate pe dreapta esicherului. Dar avem nevoie si de o stanga moderna, ne-fesenista. Oricum, nu e *singura* sansa: militarii in rezerva pot fi lideri, profesorii universitari (desi alde Nastase si Constantinescu au cam scazut cota de piata a echipei mele) sau medicii, si stiu si destui absolventi de drept si stiinte politice cu cap. Problema e: cine-i convinge sa se apuce de politica?

“- arestările transmise în direct şi dosarele DNA nu influenţează votul, ba s-ar putea să creeze o reacţie adversă”
Ba da. Nu-s singura influenta. Pensiile sunt un factor mult mai important, din pacate. Dar fata de 2004, PSD a scazut 3 procente, iar PDL si PNL au crescut impreuna 20.

“- România are acum un mare partid de stânga, PSD, un puternic partid de dreapta, PNL, şi un mare partid populist, PDL, umflat artificial datorită personalităţii lui Băsescu şi care se poate prăbuşi la fel de repede dacă nu îşi găseşte un făgaş doctrinar limpede”

Si PSD se poate rupe si prabusi, daca nu intra la guvernare (vezi prima pagina din Cotidianul).

PNL a scos cu 6% mai mult in rural decat in urban (pensii! pensii! pensii!), ceea ce pune la indoiala cat de puternici ori de dreapta sunt ei de fapt. Sindromul tatucului a ajutat cred si PNL, nu numai PDL: Tariceanu a fost prim-ministru timp de 4 ani. Daca peste 4 ani vor scoate peste 15% si aceia dintr-un raport mai de dreapta oras-sat, atunci voi fi de acord cu ambele caracterizari: puternic, de dreapta.

PDL e umflat, dar nu artificial, ci natural. Orice partid se umfla cand are un lider puternic. Ma intreb cat e mit si cat e adevar in legatura cu neclaritatea lor doctrinara (in care cred si eu). Bucurestiul, Prahova, Ardealul, urbanul au votat mai mult cu PDL, de unde tind sa deduc ca fagasul lor de dreapta e mai sigur decat mi-am inchipuit chiar si eu.

“- PSD a moştenit cel mai bine stilul de activism PCR-ist şi păstrează cea mai puternică reţea locală”
Corect, sa fiu PNL sau PDL, aici as lucra cel mai tare pe viitor. O paralela cu America: prima impresie despre alegerea lui Obama e ca se datoreaza in mare masura prizei lui la public. Semi-adevarat. Alegerea lui se datoreaza in primul rand faptului ca a stiut sa foloseasca internetul pentru a-si organiza activistii in teritoriu.

“- Brucan a avut dreptate, însă România mai trebuie să construiască încă 20 de ani pentru a înfiripa o nouă aristocraţie, inclusiv politică, şi abia atunci va semăna cu o democraţie europeană”
Cred ca 12, mai degraba. 3 alegeri prezidentiale, si 3 parlamentare vor fi suficiente pentru a face sistemul sa mearga cum trebuie. Am o dilema ce inseamna “democratie europeana” aici. Social-democratie scandinava? Sistem prezidential francez? Federalism sau cvasi-federalism german, britanic, spaniol, belgian? Nebunia italiana?

- Condamnarile in cazurile de coruptie nu le da DNA. Sper ca nu isi face cineva iluzii ca in Romania nu ar exista coruptie in Justitie. Nu ma indoiesc ca exista si dosare prost instrumentate, incompetenta, poate chiar influente politice. Dar nu cred ca acest record trist de zero condamnari poate fi pus in intregime in responsabilitatea DNA. Sunt prea multi factori in acest proces pentru a trage simplist concluzia ca nu exista condamnati din cauza ca se da arestarea la tv. Am motive sa cred ca sunt cazuri in care, daca aceasta mediatizare nu ar fi avut loc, nu am fi avut nici un proces (un caz cu caltabosi, de exemplu).

- Nimic de obiectat in privinta profesionistilor. Nu calitatea de om de afaceri, insa, sau de manager, face un functionar public bun. Sau un demnitar bun. Nu am vrut sa spun ca dintre oamenii de afaceri nu se poate recruta nici o persoana apta sa conduca o institutie publica. Se poate, daca acea persoana are aptitudinile necesare. Dar acele aptitudini nu decurg in mod necesar din calitatea de manager. Onestitatea cred ca este la fel de importanta ca profesionismul in ceea ce defineste o persoana potrivita pentru a lucra in serviciul cetateanului; iar aceasta se invata acasa si nu in seminarii de afaceri.

Lupta împotriva corupţiei nu e, evident, un exerciţiu de operetă, însă chemarea presei la arestări este. La fel cum operetă este şi să nu reuşeşti nici o condamnare de netăgăduit după ani de zile.

La ora actuală, zona cu oamenii cel mai bine pregătiţi şi competitivi pe plan internaţional este cea de business, unde sunt mii de profesionişti, nu neapărat din top 300, care pot înlocui oricând orice ministru şi aproape orice parlamentar. Şi nu înţeleg care e contradicţia între a fi om de afaceri şi a putea să serveşti cetăţeanul. De ce un ins care a dovedit că e bun în business nu poate să treacă în sectorul public, pentru a face performanţă?

- “Arestarile transmise in direct” este o sintagma foarte vaga si cu potential manipulator. De aceea e si foarte populara printre figuri triste ca Adelu, sau “analistii” lui Felix. Ea insinueaza ca lupta impotriva coruptiei e un exercitiu de opereta, ca de fapt DNA e mai interesat de publicitate in prime-time decat de prinderea coruptilor. Poti sa ne spui, Mihnea, cine transmite aceste arestari in direct? DNA-ul? La televiziunea proprie? Si pe cine ar trebui sa aresteze in asa fel incat procesul sa trezeasca un cat mai mic interes public? Pe tanti aia care a furat o pereche de ciorapi? Si, nu in ultimul rand, carui interes public serveste lipsa de transparenta in lupta cu coruptia?

- Patroni si manageri in politica? Ha, asta suna aproape ca ideea unui ilustru patron-manager/politician: justitie privata. Ideea ca eficienta sectorului economic privat ar putea fi cumva aplicata cu aceleasi metode in spatiul institutiilor publice e un cliseu care face ravagii printre tinerii “informat si educati” de la oras. o tara nu este o corporatie. Un om care stie sa faca bani, sau sa conduca o echipa care face asta, nu e neaparat un om care este chemat sa serveasca interesul public. In politica amvem nevoie de oameni motivati profesional de demnitatea de a servi cetateanul si nu de ambitii personale de a ajunge in top 300.