Exerciţiu de 1 decembrie: ce vă face mândri că sunteţi români?
“M-am săturat de atitudinea asta a noastră, a românilor, de scârbă instituţionalizată. Români şi România nu înseamnă doar imbecili”, îmi spune o prietenă care îşi face doctoratul în străinătate.
Are dreptate. E de bon ton să te declari scârbit, sătul, dezamăgit, să vezi numai răul, prostul gust şi urâtul din societatea românească. Măcar astăzi, pentru o zi, să ne gândim la conaţionalii care ne umplu inimile de bucurie, la faptele pe care le respectăm, la istoria care ne întemeiază şi la minunata limbă care ne ţine împreună.
Acum câţiva ani, un om înţelept m-a învăţat ce este patria. Eu nu ştiusem să îi dau o definiţie dincolo de banalităţile geografic-lingvistice. Şi mi-a zis aşa: “Doi oameni au o patrie dacă există undeva un mormânt al unui strămoş comun care a murit pentru ca ei să trăiască liberi”.
Astăzi, de 1 decembrie, să găsim fiecare măcar un om, măcar un lucru, care ne face mândri că suntem români. Încep eu: îi mulţumesc lui Dumnezeu că, în acest an, m-a învrednicit să-i pot vedea pe călugării români de la Muntele Athos, care se roagă zi şi noapte pentru noi. Sunt mândru că sunt român, ca ei.
Schitul românesc Prodromu din Sfântul Munte
Vă ascult… Curaj!Tweet
Salut!
In urma cu 1 an si aproximativ 1 luna m-am gandit putin altfel la traiul in Romania.
Am incercat sa enumar ce ma retine aici si nu ma trimite aiurea
Si culmea e ca stiu sigur ca am uitat o multime de lucruri!
Daca ai timp, te invit:
http://catalinpopovici.blogspot.com/2007/10/7-lucruri-de-care-ma-agat.html
Numai bine.
sentimentul de revelion pe care l-am trăit de 1 decembrie după flitul primit de prm/png. asta pe termen scurt.
altfel, pe termen şi mai scurt, o oală cu 100 de sarmale.
meplusmyself: Mulţumesc, mai ales pentru poezia lui Sorescu.
muntele: Sper să mâncăm vreodată o sarma împreună
Ieri m-am simţit foarte bine în pielea mea de român. Nu pentru că aş avea vreo jenă în restul timpului, şi nici pentru că au fost alegeri (la care oricum n-am fost lăsat să particip) ci pentru că am organizat în micul meu restaurant un eveniment cultural. Un mic concert anual de pian şi vioară. A venit un violonist clujean de mare clasă*), acompaniat de o pianistă inimoasă, altminteri, decorată şi de preşedintele Băsescu pentru ceea ce face pentru noi toţi. Au interpretat, printre altele, şi Balada lui Ciprian Porumbescu. Dumnezeieşte. Ca de fiecare dată, m-am ascuns un pic şi-am vărsat o lacrimă.
—————————
*) Nu le pot da numele, pentru că nu le-am cerut permisiunea.
Marius: Cred că trebuie să învăţăm că nu e nici o ruşine în a fi sentimentali, mai ales când vine vorba de patrie. Mulţumesc pentru frântura de sentiment
@Mihnea,
Evident ii multumim lui Sorescu. Si lui Nichita.
Oricand despre cei doi
am vaga (şi minunata) impresie că doar un român putea da, unui necunoscut, un răspuns ca al tău. ceea ce mă face să mă simt şi mai mândru.
altfel spus, ca să rămânem în trend, ceea ce politica dezbină, sarmaua uneşte
Acum înţeleg de ce am stat să rulez sarmale sîmbătă noapte. Prin sarma vedem lucrarea Domnului, aşadar. Io credeam că le-m făcut pentru că mi se termniase stocul, iar duminică aveam muşterii de hrănit.
pai, intr-o ordine total neimportanta, bratienii, ritualul “de la mama” de taiatul porcului, cei cateva mii de romani care au rezistat frumos comunismului, altii care rezista frumos acum, lucretia jurj, marius oprea, cantecele din piata universitatii, timisoara cantata de phoenix, “trist cantec de dragoste” a lui nichita stanescu, scriitura critica a lui caragiale, demersurile unora ca tismaneanu… well, the list can go on
Sunt mai multe lucruri care ma fac mandra de tara mea. Unul din ele este frumusetea lucrurilor pe care le avem aici – traditii, locuri, peisaje. In al doilea rand, cele mai frumoase ierni mi se par cele din tara noastra. In nicio alta parte nu as trai iarna la fel.
In al treilea, rand, cativa oameni de seama pe care i-am dat omenirii. De la poeti la oameni de stiinta, la cercetatori si analisti, programatori, artisti, care acum desi nu mai traiesc in tara sa nu mai traiesc deloc, ma fac mandra de tara in care m-am nascut.
Sunt si lucruri pe care cred ca le putem schimba, pe care cred ca le putem imbunatati. si cred ca avem puterea sa facem acest lucru, daca am iesi numai din inertia in care am intrat si din care vad ca ne chinuim sau nu sa iesim.
Mie imi place sa cred ca nu istoria ne intemeiaza pe noi, ci noi o intemeiem pe ea, ii tinem piept, daca se revolta si asta pt. ca putem…
cru: Mulţumesc că mi-ai adus aminte de rezistenţa din munţi, poate cel mai important motiv de mândrie din ultimii 60 de ani.
N: Spune un om, unul necunoscut.
geni: Istoria sunt aceia dintre noi datorită cărora avem o patrie… De aceea ne întemeiază.
cel mai intens sentiment de mândrie că sunt român l-am trăit la limoges, în franţa, unde, în opulenta sală a teatrului de operă, vreo mie de francezi, quebecaji, ivorieni, algerieni, şi alte seminţii francofone dansau de duduia sala pe muzica celor de la grupul iza. muzică românească din maramureş.
de fapt, sunt mândru că sunt român aproape tot timpul, orgolios ca orice scriitor (de limbă română, în cazul ăsta) de propriile-i creaţii.
m-am mai simţit mândru că sunt român când vecinii, după plecarea fratelui meu în străinătate, definitiv, m-au întrebat eu când plec şi le-am răspuns că eu rămân.
şi mai sunt mândru că sunt român ori de câte ori mă întorc la ucrainenii mei din maramureş şi vorbesc ucraineană, sau când o rup pe ungureşte cu concetăţenii mei din cluj.
Am crezut ca evenimetele si eroii fac istoria. Nu stiu cati dintre noi pot fi eroi, dar stiu ca toti putem fi partasi la evenimente…
Salut, Mihnea!
Stii cu siguranta ca primul sfat pe care-l primesti de la conationali cind ajungi in strainatate e sa te feresti de alti romani. Cineva justifica atitudinea asta spunind “Doar pentru ca vorbim aceeasi limba nu se cheama ca sunt prieten cu 22 de milioane de oameni”. In urma cu o luna, ambasadorul Romaniei la Washington a facut o vizita la New Orleans si a vrut sa se intilneasca si cu studentii si cercetatorii romani de la Tulane University. Suntem cinci la numar si s-au mai adunat inca vreo cinci studenti de la Louisiana State University. Desi unii dintre ei se afla in State de ani buni (zece, cinshpe…), am fost surprinsa sa constat ca “ceva” foarte romanesc (si “ceva bun, nu ceva rau”) se infiripase ad-hoc in sala unde a avut loc intilnirea. Dar n-as sti sa-i spun pe nume. Oricum, m-am simtit foarte bine printre oameni pe care nu-i cunosteam, dar cu care vorbeam “romaneste” si la propriu si la figurat.
Raspunsul meu … Seniorul!
La multi ani, Romania!
Cristina: Mă bucur să te “aud” şi că, vorba aia, se poate
bbbb: Adevărat.
sa fiu mindru ca noi, romanii, am tinut manastirile din Sfintul Munte timp de mai multe secole sau sa fiu dezamagit ca nu avem nici o manastire acolo? sa fiu mindru ca exista zeci de volume romanesti in toate bibliotecile din Munte, ca voivozi romani sint pomeniti la liturghii sau ca tot noi, romanii, amintim mai mereu de Muntele Athos doar intr-un context ce-l include pe becali?
zoo: Ştii răspunsurile, sunt incluse în întrebări. Problema cu Becali am înţeles-o abia acolo. Oricâte păcate ar avea, a salvat schiturile româneşti prin donaţiile sale din ultimii ani. Iar asta e într-adevăr remarcabil.
Patria mea e cand l-au intrebat pe Dan Puric ce le spune tinerilor care vor sa plece in afara. Si Puric a zis doar “sa tina minte ca si sfintii au ramas sa predice in desert”.
Patria mea e cand a ingenuncheat Constantin Brancoveanu in fata calaului.
In fine, patria mea e in ’94 cand Raducioiu era suspendat pentru Romania-Argentina, si Iordanescu s-a dus in camera la Panduru. “Pandi, joci titular pe dreapta”. Si Panduru s-a uitat la el “dar eu sunt decar, eu trebuie sa joc central”. Iordanescu, socat, a ingaimat “bine, dar central e Hagi”. Panduru, tot pe pozitii: “Eu sunt mijlocas central”, la care Puiu i-a zis uimit “pai nu am cum sa te bag titular decat pe dreapta, nimeni nu il scoate pe Hagi din echipa”. Iar Panduru a zis raspicat “ori Hagi, ori eu”, si asa nu a mai prins el cel mai mare meci din istoria Romaniei, si nimeni nu mai stie ca a facut si el parte din Generatia de Aur.
Ma mandresc cu tara noastra frumoasa (sa nu vina careva sa zica ca-i pacat ca-i locuita ca aici greseste), ma mandresc cu premiatii nostri la Nobel, cu sportivii nostri care au scris istorie, cu istoria noastra (nu am tinut otomanii departe de Europa sute de ani pt. ca ei sa se dezvolte si noi am ramas de caruta … iata si rasplata noastra).
Patria mea e Romania !!!
Da, ma mandresc ca sunt Roman !!!
La Multi Ani !!!
Ca am supravetuit ca natiune. E un paradox care se datoreaza in intregime romanilor simpli.
Ei merita toata consideratia si recunostinta noastra si nu numelele astea de “oameni mari” vehiculate obsesiv cu fiecare prilej. Daca am avut asa de multi “oameni mari” unde sint rezultatele?
@Mihnea – in chip de raspuns am sa pun o poezie, poate putin patetica, pe care am scris-o intr-una dintre zilele mele de revolta:
Am o tara de dus.
Am s-o duc departe de voi,
Dragii mei impostori.
Am s-o duc si-am s-o urc
Si-am s-o las sa se zvinte la soare,
Sa se primeneasca,
Sa se rumeneasca,
Sa se romaneasca
In legea ei.
Am o tara de dus
Si va spun raspicat,
Dragii mei farisei,
Am s-o duc
In morti si-n copii si-n parinti
Si-am sa-i las
S-o cugete, s-o depene,
Si s-o ierte de voi.
sunt multumitor in primul rand pentru faptul ca sunt ortodox roman, ca m-am nascut intr-o tara preponderent ortodoxa. Da sunt mandru pentru romanii din manastirile raspandite in toata lumea si care fac cinste tarii, pentru toti voievozii nostri sfinti si crestini, pentru poetii deosebiti, pentru gandirea santoasa a multora dintrte stramosii si bunicii nostrii, pentru tot ceea ce face cinste tarii, pentru toti Oamenii romani si nu numai.
Pentru neajunsurile noastre nu am cum sa fiu bucuros, insa ma mahneste un pic cand suntem, peste masura de critici la adresa prorpiei tari, mergand aproape pana la sfidare.
Ma Maruta, stii de ce sunt eu mandru ca sunt roman? Pur si simplu pentru ca sunt roman! E ca atunci cand iubesti..cu bune cu rele..pur si simplu iubesti..pentru ca asa simti..si e greu sa explici in cuvinte..ca sunt mandru ca sunt roman!
Că vorbim 2-3 limbi străine, unii chiar înainte sau fără să fi ieşit vreodată din ţară. E lucru mare, dacă te gândeşti la unii ca italienii, de exemplu…:)
Ma mandresc ca am crescut in Maramures, ca satul bunicilor mi se pare a fi cel mai sfant de pe pamant, plin de oameni simpli, ospitalieri si cu frica de Dumnezeu. Ma simt atat de bogata sufleteste sa port traditia sarbatorilor crestine in mine si oricat le-as povesti americanilor despre ele tot nu as putea transmite mireasma lor….
Resemnarea in fata destinului, in fata sortii, care poate ne-a impiedicat in anumite momente istorice sa actionam, insa care denota profunda intelepciune, ca nu suntem nimic fara Dumnezeu. “Nihil Sine Deo!” – motto-ul tarii pana la venirea comunistilor!
Eu cred ca romanul e un supravietuitor!
gris: Foarte interesant şi sugestiv episodul cu Panduru. Nu-l ştiam.
Eva: Mă bucur că nu eşti dintre anti-mioritici şi că ai găsit un înţeles mai înalt.
Tzin minte ca exemplul ala cu mormantul stramoshului l’ai dat in ceva editorial din Clujeanul sau oricum, cel putin la o discutie in shedintza…
dar sunt sigura ca ai scris despre asta.
1. Eu nu pot sa zic ca sunt mandra ca sunt romanca, e un dat, nu un merit sau un blestem. As fi fost lafel de mandra sa fiu altceva.
DAR apreciez si simt o pasiune sincera pentru anumite chestii ale noastre.
Dincolo de chestiile traditizonal-culinare etc., iubesc la romani un anumit simtz al umorului care e destul de universal (adica incorporeaza si se sintonizeaza cu umorul altor culturi, in schimb nemtzii sau italienii sunt incapabili sa intzeleaga anumite bancuri ale noastre, fie ele si traduse bine si cu referintza la un context similar). Apoi, intr.o declinatzie mai specifica, hazul de necaz.
Povestile, snoavele, bancurile, doinele si colindele +Caragiale (si alti cativa scriitori si artisti) sunt lucrurile care ma fac sa ma simt chiar speciala apartzinand culturii romane.
O spun cu simplitate, nu cu pompa. Fiecare ii are pe ai lui, dar gasesc ca exista un anumit tip de autoironie si intelepciune care da un ton de genialitate natiunii mele.
@EVA
Mi se pare dezgustator conceptul de roman ca supravietzuitor. (e doar o opinie personala.)
Si melcii supravietzuiesc ca se retrag chitic in cochilie. Dar nu e o conditzie de invidiat.
Romanii care stau subt vremi ma enerveaza!
Si nu e frica de Dumnezeu care ne face sa incasam de la altzii, ci pur fatalism pagan.
Scuze, Eva, de altfel apreciez comentariul tau, si eu sunt pe un sfert moroshanca si de pe pamant binecuvantat.
Vreau sa va detaliez o mica intaplare de aici, din NY. Am venit in NY in 2005. In 2006 am inceput scoala de landscape design la New York Botanical Garden. Normal ca la fiecare scoala iei cursuri, iar unul din cursuri se cheama Design IV. Proful ne dadea cam in fiecare saptamana cate un proiect de facut. Unul dintre proiecte a fost sa proiectam o gradina care contina obiecte de arta a unui artist recunoscut. Tin minte ca am avut o lista cu cele mai mari nume: Rodin, …….Eu am ales sa folosesc arta lui Brancusi in gradina mea….”Bird in space”. Prezentarea proiectului a fost facuta aproape printre lacrimi, deoarece eram extrem de mandra ca eram romanca si lucrarea mea era despre Brancusi. Mai toti din sala crederau ca Brancusi era francez. La sfarsitul lucrarii am incheiat zicandu-le la americani ca sunt foarte mandra de tara mea care e plina de oameni destepti si talentati.
Leti: Cand spun ca romanul e supravietuitor, ma refer mai ales la romanii plecati peste hotare care, cu exceptia celor care si aici traiesc ca intr-o rezervatie naturala (minim contact cu celelalte natii), in general, se adapteaza mereu conditiilor noi, razbate, supravietuieste, aduce valoare.
Mihnea: Da, spiritul mioritic!
ok atunci:). scuze de neintelegere!
@Poliana
“…sunt foarte mandra de tara mea care e plina de oameni destepti si talentati.”
problema e ca tzara nu va mai fi indeajuns de plina de oameni destepti si talentati daca tendinta ramane aceea de a pleca si mai putzin aceea de a se intoarce:D
In ordine aleatoare, lucruri de care am fost mandru in conversatii cu localnicii (americani, adica):
- avem 3 partide puternice (comparat cu doar 2, americanii) – deci, de bine de rau, alternative
- stim sa numaram voturi (americanii nu: de o luna numara la o cursa pentru senat in Minnesotta, si s-ar putea sa nu mai termine niciodata)
- nu mai avem partid extremist in Parlament
- bunicii cresc nepoti (nu baby-sitterii, in timp ce bunicii se muta in colonii de batrani)
- nu mai e nevoie de vize, si suntem membri UE
- nu suntem sarbi, rusi, ucraineni, albanezi (se putea si mai rau, deci)
- 8 ani de crestere economica sustinuta
- martisor
- suntem o tara maricica, asa ca avem potentialul sa avem un fotbal bun, odata si-odata
- multi regizori meseriasi
- bucatarie faina (cam imprumutata ea, dar buna)
- orase ca Brasov, Sibiu, Pitesti
- stim 2-3 limbi straine, si destule despre alte culturi (literare, politice, cinematice) cat sa putem purta conversatii la petreceri (desi ar trebui sa aflam mai multe despre Asia)
- poti sa ai succes in liceu si chiulind macar o ora in fiecare zi
Mai adaug cateva:
- cornul si laptele, e un program bun
- cota unica de 16%
- dreptul la avort nu e pus la indoiala
- licee foarte bune, macar unul pe oras
[...] De la Mihnea. [...]
mamaruta paparuta esti tare imi place mutl de veverite sunt in top le iubesc