“…sunt foarte mandra de tara mea care e plina de oameni destepti si talentati.”

problema e ca tzara nu va mai fi indeajuns de plina de oameni destepti si talentati daca tendinta ramane aceea de a pleca si mai putzin aceea de a se intoarce:D

dar sunt sigura ca ai scris despre asta.

1. Eu nu pot sa zic ca sunt mandra ca sunt romanca, e un dat, nu un merit sau un blestem. As fi fost lafel de mandra sa fiu altceva.
DAR apreciez si simt o pasiune sincera pentru anumite chestii ale noastre.

Dincolo de chestiile traditizonal-culinare etc., iubesc la romani un anumit simtz al umorului care e destul de universal (adica incorporeaza si se sintonizeaza cu umorul altor culturi, in schimb nemtzii sau italienii sunt incapabili sa intzeleaga anumite bancuri ale noastre, fie ele si traduse bine si cu referintza la un context similar). Apoi, intr.o declinatzie mai specifica, hazul de necaz.

Povestile, snoavele, bancurile, doinele si colindele +Caragiale (si alti cativa scriitori si artisti) sunt lucrurile care ma fac sa ma simt chiar speciala apartzinand culturii romane.

O spun cu simplitate, nu cu pompa. Fiecare ii are pe ai lui, dar gasesc ca exista un anumit tip de autoironie si intelepciune care da un ton de genialitate natiunii mele.

@EVA

Mi se pare dezgustator conceptul de roman ca supravietzuitor. (e doar o opinie personala.)
Si melcii supravietzuiesc ca se retrag chitic in cochilie. Dar nu e o conditzie de invidiat.
Romanii care stau subt vremi ma enerveaza!
Si nu e frica de Dumnezeu care ne face sa incasam de la altzii, ci pur fatalism pagan.
Scuze, Eva, de altfel apreciez comentariul tau, si eu sunt pe un sfert moroshanca si de pe pamant binecuvantat.

Eva: Mă bucur că nu eşti dintre anti-mioritici şi că ai găsit un înţeles mai înalt.