Seara virtuozităţii transnaţionale: Ciocârlia

Monday, January 5, 2009

Un taraf din Budapesta cântă o faimoasă melodie românească într-o cârciumioară din Cehia:

Acest articol a fost publicat in data de Monday, January 5th, 2009 la ora 9:16 pm si se gaseste in categoria Muzică. Puteti urmari raspunsurile la acest articol prin RSS 2.0 feed.

4 raspunsuri to “Seara virtuozităţii transnaţionale: Ciocârlia”

motogp

1, 5 January 2009 at 9:59 pm

Fara nici o legatura cu cele de mai sus, recomand “La musica della mafia”.

#1626
Adrian din Arad

1, 5 January 2009 at 10:30 pm

De ce noi nu suntem in stare sa sprijinim muzica noastra … ar trebui ministerul culturii sa se implice si sa promoveze Romania si prin intermediul muzicii, a culturii si a personalitatilor. Uite melodia asta este necunoscuta de minim 50% din tinerii sub 20 de ani. Daca nu aud fragmentele cele mai redate … sigur nu o vor recunoaste.

Si ca de obicei … Mihnea … stii cum sa mergi direct la sufletul nostru si sa il incalzesti … cu cate o melodie de suflet … MS

#1627
motogp

1, 5 January 2009 at 10:38 pm

…eee…anul asta face si el o varsta, s-a mai inmuiat

#1628
Marius Delaepicentru

1, 6 January 2009 at 8:35 am

Oho!, am dat de Ciocîrlia şi pe un disc cu muzică, chipurile, ungurească, în interpretarea ansamblului Lakatos Sandor. De la Edison încoa’, “contrabanda” cu folclor s-a generalizat. Cine mai recunoaşte că Edith Piaf a interpretat cu mulţi ani înainte, ceea ce noi cunoaştem azi sub titlul Sanie cu zurgălăi? Chiar şi imnul naţional al Japoniei are compozitor scoţian. Ca să nu mai zic de Tricolorul albanezilor. Dar să vezi cum sună Balada lui Ciprian Porumbescu, cu acompaniament de pian, sau un brîuleţ cu strigături, într-o cîrciumă din Hiroşima!

Altfel, cu regret, Adriane din Arad, pretenţia ca Ministerul Culturii să facă impresariat în promovarea muzicii româneşti, n-ar face decît să ne adîncească dependenţa (inclusiv afectivă) de Marele Ghişeu de stat. Soluţia stă numai şi numai în iniţiativa privată. Flamenco s-a răspîndit datorită unor antreprenori americani, începînd cu primele decenii ale secolului XX. Aşadar, suntem liberi. Remember?

#1629