Rugămintea lui Pleşu către Becali
O mai veche convingere a mea se dovedeşte îndreptăţită: omul credincios – indiferent de ce credinţă e vorba – poate spune, uneori, chiar dacă nu e hiper-dotat, lucruri mult mai inteligente şi mai cuviincioase decît necredinciosul hiper-dotat. Cu alte cuvinte, intelectual vorbind, ateismul nu rentează, oricît ar fi de „deştept“ (Andrei Pleşu, în “Dilema veche”, despre ieşirea din politică a lui Gigi Becali).
Citiţi-l. E o atitudine creştinească, de îngăduinţă şi domolire a criticilor faţă de un om care a avut puterea să-şi ceară iertare în mod public. În subtext, Pleşu spune că oricine merită încă o şansă, şi încă o şansă, dacă se smereşte cu adevărat. De aici, şi rugămintea din finalul textului.
Sunteţi de acord?Tweet
Da, da. F. frumos. Unul din textele la care nu ar trebui sa opun rezistenta
De acord, dar eu sint convins ca o buna parte din valorile crestine se regasesc in cele universale, ca nu exista un monopol si ca motivatia e asemanatoare si tot atit de pozitiva (si scapi si de restul “bagajului” crestinismului)
Dar nu inteleg de ce un smerit ar trebuie sa aiba o a doua sansa, daca ea ar mai exista. Mai ales in politica.
eu sunt de acord
dar ce-am inteles eu de aici : e grav pentru politicienii romani daca Becali a ajuns sa se comporte mai bine decat ei !
Tio: Care sunt “valorile universale” şi care e sorgintea lor?
În ce priveşte întrebarea ta, e simplu: în politică, la fel ca în orice alt domeniu, e bine să te conducă oameni care recunosc când greşesc, nu unii care vor să pară infailibili. E diferenţa între normalitate şi ipocrizie. Cei din a doua categorie, nerecunoscând că greşesc, pot aluneca foarte uşor înspre a-şi imagina că, de fapt, nici nu greşesc… Mecanismul mărturisirii e unul foarte subtil şi curăţitor, nu degeaba psihanaliza a “inventat” unul paralel celui creştin.
Frumos, dar naiv.
Nu pot sa il banuiesc de sentimente profund crestinesti pe acela pe care il umfla plansul intru admiratia propriei persoane, vazandu-se la televizor, in propriul clip electoral. Gigi pe b1: ‘Ma vad asa si ma impresionez eu pe mine’. Ca sa nu mai amintim de binecunoscutele zece minute de convorbire telefonica plina de bip-uri.
Omul e un smecher. Domnul Plesu, cu bonomie si eleganta, ne da de inteles ca s-a lasat pacalit. In multe si diferite feluri, GB este insa la fel de malign ca si CVT.
adnana: Oameni sunt şi ei
Iertare ar fi unul dintre ele. Valori care sint valabile pentru toata planeta si nu doar pentru crestini.
Greseala se poate ierta… dar vorbim aici de greseli? Eu cred ca in politica e vorba de ignoranta si rea vointa, de interese. Cum iertam intr-un astfel de caz? Ce impiedica un politician orbit de putere sa repete greseala pentru care a fost iertat? Merita sa riscam in situatia noastra? Doar pentru a fi buni crestini?
Tema asta revine peste tot in discutii si nu inteleg de ce. Nu am luat destule palme peste amindoi obrajii deja.
Tio: Iertarea n-a fost o valoare planetara, cum zici tu, înainte de a o impune creştinismul. Alţii, înainte, aplicau legea talionului, de exemplu. Unii o mai aplică şi azi. Îţi place Nietzsche?
Foarte adevarat: “merita o sansa, si inca una, daca se smereste CU ADEVARAT”
Nu, nu a fost. Dar tocmai asta e idea cu universalitatea…e ceva ce merita raspindit.
Nu nu-mi place (filosofia celor puternici nu e si filozofia mea) dar nu l-am citit direct.