Dincolo de pojghiţă. Re-inventarul domeniilor în care presa centrală nu pătrunde
Am decis să merg mai departe* cu nevoia presei scrise de a se reinventa şi, în acest spirit semantic, să întocmesc un scurt “re-inventar” al zonelor/domeniilor/capitolelor de realitate pe care cotidienele centrale nu le abordează deloc sau cărora ajung doar să le zgârie pojghiţa.
Capitolul “Viaţa propriu-zisă”
1) Concepţia. Dezbatere naţională pro şi contra avort, problema demografică (ce fel de ţară vrem să fim, ne putem permite să ajungem la 15 milioane?, avantaje şi riscuri, e nevoie de stimulente materiale sau nu?), discrepanţele contracepţiei (adoptată pe scară largă în mediul urban, necunoscută la sate);
2) Naşterea. Sistemul maternităţilor de stat (condiţii de spitalizare, riscuri, mita etc), soarta copiilor abandonaţi la naştere (răspunderea mamei, cum poate statul să intervină?), dezbatere privind perioada în care mama stă acasă (e bine să rămână 2 ani, trebuie flexibilizat sistemul?, cum e în alte ţări…);
3) Copilăria. Criza creşelor şi a grădiniţelor (număr de locuri insuficient, exigenţe la stat vs. privat), baby-sitting-ul (cum şi unde găseşti o bonă de încredere, criterii de angajare la firmele de profil etc), serviciile paralele grădiniţei şi şcolii (industria meditaţiilor, cum este afectată conştiinţa profesorilor, în ce măsură depinde viitorul copilului de limitarea sa la educaţia din şcoală?…), lumea neştiută a concursurilor şi pasiunilor extra-şcolare (mici vedete şi campioni în muzică, sport, dans etc), moda jucăriilor la modă (cine le creează, de unde vin, etica pe care o propun, cum le alegi…), influenţa televiziunii asupra copilului, când şi cum încep discuţiile despre sexualitate ş.a.m.d.
4) Adolescenţa. Ce visează, ce ascultă, ce citesc, cum vorbesc, cum ne văd liceenii, debutul vieţii sexuale (scăderea vârstei, modele din Occident, controlul parental vs. încredere), drogul în şcoală (amploare, cazuri, prevenţie, analiza implicării statului…), alegerea facultăţii (bani sau pasiune, acasă sau în alt oraş, una sau mai multe…);
5) Bătrâneţea. Părăsirea părinţilor şi a bunicilor (situaţia azilelor, supravieţuirea în mediul rural), “cum îşi ocupă timpul pensionarii” (condamnarea de către societate, lipsa de oferte pentru vârsta a treia, alternativele de tip “table în parc” sau “cine-a mai murit”…).
Capitolul “Economia e subterana presei”
1) Efectele pe termen lung ale activităţii în multinaţionale/trusturi (boli specifice, criza familiei, copilul care creşte singur, viaţa la volan, acumularea frustrării şi nevoia de evadare…);
2) Mafia forestieră (demonstraţie concretă, de la tăiere până la fişa de export, a furtului din silvicultură);
3) Dependenţa economiei naţionale de capitalul străin (analiza pe date statistice, intrări-ieşiri, ponderea bancară, credite de stat/private, fonduri europene etc);
4) Ce e original în producţia internă (dispariţii-apariţii de branduri, succese neştiute, falimente explicate);
5) Lipsa unei strategii naţionale selective (facem de toate?, dacă nu, ce alegem şi de ce: software, agroturism, alimente tradiţionale, ce fel de maşini?, ce fel de utilaje? etc);
6) Câţi dintre multimilionarii noştri au pornit de la zero, după 1989, câţi au făcut parte din fostul aparat de partid şi de stat, câţi fac producţie şi câţi sunt speculanţi etc;
7) Sistemul de taxe şi impozite – de ce nu este simplificat, posibile modele occidentale, contradicţii şi decizii care nu se aplică, deruta din companiile private, toată lumea driblează legea (exemple concrete şi posibile soluţii)…
Capitolul “România e un mister”
1) Mediul rural, uitat de toţi şi de toate (ce s-a schimbat după revoluţie, localităţi rămase în secolele XVIII-XIX, tradiţia muribundă – facem ceva pentru a o salva, măcar din interes turistic?, zonele necultivate – cauze şi soluţii, cine se mai întoarce la ţară şi în ce condiţii, ar trebui ca statul să dezvolte programe în acest sens?…);
2) Derizoriul micilor oraşe falimentare (localităţi care depindeau de una sau două fabrici care s-au închis, depopulate, îmbătrânite, triste, blazate, cenuşii…);
3) Minerii, după 20 de ani (propaganda bolşevică, experimentele sociometrice, “reprofilarea” de după 2000, viitorul Văii Jiului…);
4) Obiective turistice uimitoare, dar necunoscute (exemple, lipsa de cunoştinţe de marketing din administraţiile locale, inexistenţa unor registre, cel puţin la nivel judeţean, cu posibilele atracţii mai vechi şi mai recente);
5) Mediul mănăstiresc (de unde provin călugării, poveşti de viaţă şi alegere, ce probleme au românii care caută răspunsuri, relaţii cu Bisericile din alte ţări, relaţiile cu Patriarhia, personalităţi ale credinţei care sunt neştiute în mass-media etc);
6) Diverse “reţele” naţionale, întâlnirile şi traseele lor specifice (jucătorii de bridge, şah, go, rebusiştii, inventatorii, vindecătorii etc);
7) Personalităţi cunoscute şi recunoscute în străinătate, dar anonime în propria ţară.
Acestea sunt ideile/temele pe care le-am găsit în decurs de circa două ore. Fiecare ar putea fi dezvoltată în cel puţin un material de presă care, pentru a prinde viaţă, are neapărată nevoie de personaje principale şi secundare cu micro-istorii relevante, de statistici şi context, de comparaţii externe şi de reacţii oficiale. Dar asta presupune ridicare de la birou, ieşire din redacţie, eventual plecare din Bucureşti, bani de delegaţie, răbdarea şefilor. Sau corespondenţi buni, degrevaţi de ştirile zilnice, cărora să li se deconteze benzină, telefoane, diurnă, cazare… Şi, mai important decât toate, dorinţă. Dorinţă. Viziune. Pasiune.
* Mulţumesc, Cezar!Tweet
Visezi frumos, Mihnea. Stii foarte bine, din propria experienta, ca atata vreme cat presa va fi tratata strict contabil (intrari publicitate si vanzari – cheltuieli), fara o viziune de crestere pe termen lung, nu se pot construi astfel de articole, constisitoare pana la urma, chiar daca ai reporteri de calitate. De pilda, cand am avut bursa media in Danemarca am aflat ca un reporter de investigatii traieste (la ei, nu la noi) din 3-4 anchete pe an, care sunt intr-adevar anchete, asa cum le desenezi tu.
Eu citesc presa zilnic si incerc sa ma limitez doar la site-uri (nu mai cumpar ziare de ceva vreme) care trateaza in special sanatatea, socialul si media. Pot sa zic ca niciunul dintre amicii mei nu citesc ziarele (fizice sau internet). Cauzele sunt multe: ignoranta, apatie si o oarecare lipsa de identificare cu orice inseamna generatia 22-27 ani. Pe langa faptul ca ar trebui indepartate toate materialele de presa care trateaza subiectele superficiale ale societatii, pasul pe care tu-l propui (tratarea unor subiecte atat de serioase, reale!) are crea confuzie. Confuzie pentru ca masele sunt obisnuite cu “scandal, rosu si galben si senzational”, iar aparitia unor subiecte complexe si serioase i-ar scoate din “febra” dupa barfe, scandal si jeg. Ca o tanara mandra, falnica si muncitoare de 24 de ani, mi-as dori mult sa gasesc o publicatie care sa trateze pe larg subiectele enumerate de tine mai sus.
Nu ma pricep la presa, la culisele ei, in schimb sunt un cititor profesionist de presa … caut on line stiri serioase, analiza de prima mana, editoriale etc, imi place felul in care evolueaza “conglomeratele” de tip Huffington Post, dar presa scrisa (care ma dezamageste zilnic) cred ca ar trebui sa faca concurenta serioasa televiziunilor si internetului, tocmai folosindu-se de subiectele adevarate, dincolo de re-scrierea acelorasi stiri vazute seara la TV.
.
Anchetele serioase ar putea salva presa scrisa, ar putea genera schimbari sociale, de mentalitate, daca abordarea ar fi mai putin “handicapanta”.
Ceea ce ati produs in doua ore, la insistentele serioase ale lui Cezar, e magulitor pentru dvs si indica nivelul la care va aflati. Presa clujeana e undeva in negura vremii din acest punct de vedere, iar presa centrala a renuntat prea usor la subiectele de acest tip, poate si pentru ca jurnalistii de vocatie nu se gasesc pe toate gardurile.
Ma bucur sa vad ca ceea ce faceti este din vocatie… Auzisem ca mai exista astfel de oameni:)).
Succes! Sper ca au inteles toti cei care au citit acest post ca ideile oamenilor seamana cu emitentii si ca degeaba “imprumuti” ideea cuiva, daca nu esti in stare sa vezi ansamblul. In acest caz emitentul e ansamblul
când ziariştii ca dorin vor ieşi din plictiseală, sictir, resemnare şi rutină, când nu vor mai trata astfel de idei cu replici de genul “visezi frumos!” şi vor lua pe rând la buchisit subiectele servite mai sus, cu siguranţă cititorii precum adela vor epuiza ziarele de pe tarabă la prima oră a dimineţii.
marfă de listat şi pus pe birou (serios).
mai aştept.
Vraiment, Laura.
Subscriu la ce a zis licurici, in ce priveste pozitia lui dorin.
Eu cred ca sunt f. bune subiectele propuse de mihnea.
Cat iti lipseste doamne, un ziar, maruta!!
pt monik: pai sa ne lase un pace generatia 22-27 ani dak atat nu face, sa se mute in Groenlanda, ca nu pica para malaeata in gura lu natafleata, tre sa te implici ca altfel lucrurile nu se misca. Sa citesti presa macar!
scuze, nu monik, adela ce a zis!
Ma gandeam eu de ce te refereai la Monika… Ai dreptate, nu merita sa te mobilizezi pentru niste idioten, dar fiecare generatie are niste reprezentanti “muieti is posmagii?”. Sunt si restul, cei cu potential, receptivi si motivati. Lor cine li se adreseaza?
[...] şi Cotidianul, are loc o discuţie despre cum poate fi reformată presa scrisă din România (AICI!). O modestă contribuţie la primenirea ei o poate avea genul non-ficţional pe care îl promovez. [...]
Sunt prea multe judecati de valoare! He, he, criza personala e criza lumii. Am vorbit narativ, pe blog, despre esecul presei studentesti. Poate se poate extrapola la nivelul intregii prese.
Eu vad in acest “re-inventar” o schema excelenta de ziar particular nou si de succes. Poate ca intr-un moment general de criza economica e o nebunie sa te gandesti la construirea unei afaceri, dar nu e chiar imposibil si definitiv lipsit de perspectiva.
La un asemenea ziar m-as abona cu siguranta.
(…ca valorile sa iasa la lumina, raul se taie de la radacina…)
Multumesc, Mihnea!
Dorin: Tu nu visezi frumos? Şi, după ce te trezeşti, nu încerci să se întâmple?
Adela, monik, prodan, tibi: Mulţumesc.
doho: “Am vorbit narativ?”
Nu înţeleg la ce te referi cu “prea multe judecăţi de valoare”.
geni: E mult prea puţin pentru un ziar. Sunt doar câteva subiecte mari, care ar putea fi publicate într-un ritm de cel mult unul pe săptămână. Cu condiţia să existe bani de deplasare, iar omul care pleacă pe teren să nu lase un domeniu descoperit…
Criza presei si a televiziunii, peste tot in lume, are la origine tendinta tot mai accentuata de a minti si de a manipula, de a se pune in slujba intereselor unor grupuri, abandonind, astfel, interesul public. MEDIA MALPRACTICE, adica. Atunci cind ai un salariu de 15 milioane de dolari pe an (Katie Couric, de ex.), adevarul si interesul public devin niste chestii insignifiante si tot ce conteaza e sa-ti multumesti stapinul ca sa-ti pastrezi job-ul. Problema e ca, datorita posibilitatilor de informare prin internet, tot mai multi potentiali clienti te abandoneaza. Nu iti mai cumpara ziarul si nu se mai uita la tv ca sa te vada. E greu sa minti tot timpul pe toata lumea. In USA, bloggerii independenti cistiga tot mai mult teren, iar ziarele isi reduc an de an personalul. Profiturile NY Times, de ex., sint in continua scadere de ani de zile. Si cam asta e tendinta in 2/3 din cazuri. E normal, fiindca lumea refuza sa plateasca pe cineva care il minte in fata. V. D. Hanson, un independent, a scris un articol in care da verdictul chiar din titlu: “The End of Journalism. In 2008, journalism died and advocacy media took its place.”
Documentarul “How Obama Got Elected… Interviews With Obama Voters”, al lui John Ziegler, ilustreaza efectele dezastruoase ale manipularii asupra prostimii. Daca nu l-ati vazut, va sugerez sa o faceti. E vorba de doar 10 minute.
http://www.youtube.com/watch?v=mm1KOBMg1Y8
Asa cum zic cei de la The Brussels Journal, ziaristii ar face bine sa incerce sa “restore three values that are so lacking in the so-called “consensus-culture” of contemporary Europe: Freedom, the quest for Knowledge, and the Truth” daca nu vor sa dispara din nomenclatorul de meserii.
Hello: Mulţumesc pentru recomandări. Şi eu cred că viitorul e al unui nou tip de jurnalism, dar mai sper că tipăritura de presă are viitor.
Hello: documentarul cu pricina nu e relevant. Au fost intervievatzi 12 (DOISPE) oameni! Site-ul respectiv e clar republican, deci ne-obiectiv in discutia referitoare la alegeri. Iar exemplul tau cu Katie Couric banuiesc ca nu e total intamplator, avand in vedere ca ea, Katie, a fost prima care, prin intrebarile ei, care nu lasau loc de bullshit, au expus-o Americii pe Sarah Palin cea adevarata. Cel putin asa se vede din partea asta, a astora care ne bucuram ca media i-a tampit in halul asta pe majoritatea americanilor
Ana,
Mi-a placut grozav sentinta din propozitia “Site-ul respectiv e clar republican, deci ne-obiectiv in discutia referitoare la alegeri.” Da-mi un exemplu de site/ziar neutru in US! Adica, nici liberal, nici conservator. Ori nu e nevoie fiindca, natural, site-urile liberale, spre deosebire de cele conservatoare, sint obiective in discutiile referitoare la alegeri?
Sigur ca Palin a gafat. Dar Obama (sau Biden) au gafat incomparabil mai mult. Presa, insa, a ales sa focuseze doar pe gafele celor care trebuiau distrusi. Tehnica asta de manipulare folosita intensiv de media comunista din USA, ca tine la prostime, e foarte frumos exemplificata de povestirea urmatoare pe care am pescuit-o de pe un alt blog:
Este foarte usor sa schimbi perceptia oamenilor prin cumularea unor detalii insignifiante dar existente absolut peste tot.
Prin anul 4 de facultate, aveam un curs despre exersarea atentiei, a memoriei vizuale si a perceptiei realitatii inconjuratoare. Ca viitori geologi, stiam ca privirea de ansamblu este extrem de importanta atat timp cat nu ne lasam influentati de lucruri marunte.
Pe scurt, fiecare dintre noi, vreo 19 persoane am primit o camera video si, la mica intelegere, intre noi, ne-am dus sa filmam ce credem noi ca este mai rau in casele noastre. Fiecare in casa colegului sau prietenului.
Ce a iesit de-acolo a fost ceva de groaza. Un fir de par in cada de baie, un smoc de praf in spatele caloriferului, un ciorap murdar cazut dupa cosul de rufe, un cutit nespalat in sertarul cu tacamuri, un paianjen in coltul unei debarale, praful de pe televizor, cateva firimituri de paine cazute sub masa din sufragerie, un pahar cu urme de ruj, petalele unei flori vestejite, un sertar in care erau aruncate de-a valma toate nimicurile posibile, un colac de WC care nu mai are exact albul imaculat de la momentul cumpararii, un strop pe faianta, si… multe multe alte nimicuri. Toate filmate in primplan si marite indeajuns incat sa ai senzatia ca totul acolo era abject si insalubru.
Cert este ca fiecare a reusit sa creeze impresia, prin filmuletul facut, ca familia respectiva traia in cele mai oribile conditii de igiena, un fel de haos si delasare… cu alte cuvinte, ceva inimaginabil.
Nu este cazul sa spun ca de fapt aceste filmulete au fost facute in casele noastre, in familii foarte respectabile, mai ales ca elvetienii sunt un fel de fanatici ai ordinii si curateniei. Am ras cu totii cand am vazut ca daca stii unde sa cauti si daca vrei cu tot dinadinsul sa gasesti ceva, nu ai nevoie decat de putina rabdare si de un oarecare talent in a prezenta realitatea asa cum vrei…
Eh, bucurati-va!
Adevarul e ca, intr-un fel, ma bucur si eu… It took a Carter to get a Reagan. Asta daca stii cine a fost nenea ala de-i zice Carter. Daca esti prea tinara si nu ai de unde, iti spun eu: tot un fel de Obama.
Dar nu trebuie uitat niciodata ca exista mai multe perspective asupra unor lucruri, mai multe “adevaruri”.
Eu as adauga si o perspectiva regionala:Ardealul (eu, molodovean, sint convins ca ardeleni au un plus de integritate-in presa vad chiar ca daca vrei ca cineva sa faca o treba urita atunci cauta un molodovean ambitios sau un muntean complexat (invers?)-nu e dragut spus dar e o opinie)
Daca trecerea la putere in 1928 a lui Iuliu Maniu nu ar fi coincis cu “marea criza” Romania ar fi aratat altfel…si totul are o alta nuanta astazi, acolo unde sint ardeleni:Morar, Kövesi pina si PSD-sti de Cluj. Ardealul e mai urbanizat, mai prosper (dar sa nu uitam ca saracul Caragiale sa dus, degeaba, in Ardeal inainte de a sfirsi in Germania )
Pornit cu ceva online ptr inceput? Reporteri virtuali care traiesc si scriu de acolo de unde sint? Un ziar in propietatea redactiei? Bogati progresisti? Investitori mici (1000€ bag si eu)?
P.S. Trebuie scris si din perspectiva oamenilor si cu o anumita empatie, trebuie renuntat la elitismul si dezgustul asta care stapineste pe mai toti cei care stiu exact unde trebuie pusa o virgula (Hello mai sus, care face o impresie f. buna, vorbeste de “prostime”. Nu sint prostimea sint oameni, cetateni (se poate discuta de ce sint cum sint). Daca e sa le bati la usa fii pregatit sa vorbesti limba lor.)
Ana, Hello: Bineînţeles că nu vă dau dreptate niciunuia. Ana e prea încrezătoare şi încă sub “vraja” victoriei lui Obama (deşi a recunoscut pe propriul blog că a început să-şi pună întrebări după numirea lui Hillary la Departamentul de Stat), iar Hello nu-i dă nici o şansă noului preşedinte pentru că e democrat. Hai să-l lăsăm măcar câteva luni, că are suficiente probe – Gaza, relaţia cu Rusia, Irakul…
Tio: Îţi apreciez echilibrul în general, dar de data asta sunt împotriva generalizărilor regional(ist)e. Ardelenii nu au nici un “plus” de integritate în presă, iar cel mai scupulos ziarist pe care îl cunosc, când vine vorba de a refuza “mânăriile”, este un moldovean.
Referitor la un ziar online, e o temă la care mă tot gândesc, însă, aşa cum zici, trebuie găsit un alt mod de lucru, în lipsa unui investitor care să finanţeze prima perioadă.
Numai pentru Ana:
Inca un exemplu care ilustreaza obscenitatea presei de stinga. Tocmai am citit un articol din 15 Jan 2009 aparut in telegraph.co.uk. Incepe asa:
The American lady who called to see if I would appear on her radio programme was specific. “We’re setting up a debate,” she said sweetly, “and we want to know from your perspective as a historian whether George W Bush was the worst president of the 20th century, or might he be the worst president in American history?”
“I think he’s a good president,” I told her, which seemed to dumbfound her, and wreck my chances of appearing on her show.
Autorul e Andrew Roberts, iar articolul e intitulat History will show that George W Bush was right.
P.S.
Tio, ii cam subestimezi pe ardeleni daca recurgi la tehnici atit de rudimentare de captatio benevolentiae.
Si doi, daca nu vrei sa te faci de ris cind comunici cu ei in scris, ar cam trebui sa te pui la punct cu ortografia limbii romane in prealabil si sa te abtii, pe cit posibil, sa faci parada de eruditie. Doua kestiutze mult apreciate la Klausenburg.
Mihnea crede ca “Hello nu-i dă nici o şansă noului preşedinte pentru că e democrat”.
Wrong. Intre Obama, Hillary si McCain o preferam pe Hillary. Fiindca republicanii pur si simplu au abandonat competitia lasindu-l la ultimele alegeri pe perdantul din start McCain sa-si rupa gitul. Giuliani, preferatul meu, a simulat doar interesul si a parasit cursa cit a putut de repede. Urit din partea republicanilor, anyways.
Hello: O preferai pe Hillary? Te rog, spune-mi de ce, sunt foarte curios ce ţi se pare demn de preşedinţie la ea
Fiindca este mai de dreapta decit McCain. Daca vrei, pot sa detaliez, insa mai tirziu, poate miine. Despre Obama nu-i serios sa vorbim. Nu are nici un merit. A fost ales de presa facatoare de regi, impins in fata si asta-i tot. Un om lipsit de insusiri, inapt pentru un astfel de post. O sa va lamuriti cu totii in cel mult 6 luni.
Hello ce e aia “eruditie”? Nu e eruditie, parada etc, sint doar argumente. Nimic mai firesc intr-o convesatie (?). Nu recurg la nimic si nu pretind nici cel mai mic lucru. Cred in ce spun/scriu. Vad doar o posibilitate aici (si incerc sa ajut-nu ca ar fi nevoie). Voi disparea tot asa de repede cum am aparut (ma retraga sa studiez ortografia-stiu ca e nevoie
)
Busola ta e stricata….Giuliani nu a avut niciodata nicio sansa, si nici nu merita (mai foloseste Politia pe post de taxi?).
Hello: Da, m-aş bucura să detaliezi. E interesant ce zici şi s-ar putea să ai un “point”, cum zic americanii, însă te rog să răspunzi dacă Hillary nu e tot o creaţie mediatică, împinsă în faţă. Crezi că ar fi fost bine ca o persoană care a acumulat atâtea frustrări şi despre care se vede că n-are simţul umorului/relaxare să conducă ditamai ţara?
subiectele mi se pr intr-adevar importante
dar si ar mai fi unul mare si lung, anume cum a suferit educatia copiilor dupa trecerea de la minarhie la comunism, astfel incat prezenta credintei in inima societatii, prezenta pana la venirea regimului comunist a ajuns sa ne para anormala uneori.
subiectele mi se par intr-adevar importante, dar este unul si mai important.
Scuze, prima parte a comentariului am repetat-o.
ovidiu: Să-l fac eu?
Catre Mihnea Maruta: ce spuneai tu in post e foarte bine intentionat si, bineinteles, suntem multi de acord cu tine. Insa eu cred ca nu e locul intr-un articol sa vorbesti atat de totalizant, de general si schematic despre cum poate fi reformata ori reinventata presa romaneasca. Eventual, o faci intr-un tom, intr-un volum, unde ai ocazia sa fii mult mai precis si argumentat in luarile de pozitie. Hm, ar putea fi o provocare chestia asta, sunt sigur ca te-ai descurca!
Am vorbit narativ e o expresie cam nefericita. Eu nu cred ca scriem! De scris, scriu doar cativa. Poate ca asta e o idee destul de romantica, destul de ierarhica a performantei culturale, de gandire. Eu cred ca noi vorbim, oralizam, chiar si cand scriem. Nu ramane nimic. Noi e un noi generic, eu, tu, noi ca jurnalisti, noi ca bloggeri etc. Am vorbit narativ (cu trimitere la fragmentul de carte de pe blog) mai poate inseamna ca in locul unei scriituri cu judecati explicite de valoare, se poate practica o scriitura cu judecati implicite, o scriere mai atenta la stil si expunere. De aceea, am ales sa scriu in volumul urmator despre romanul-nonfictional, care e o combinatie foarte ingenioasa, cred eu, intre romanul clasic fictional, reportaj, scriere antropologica, comentariu social ori politic, istorie participativa etc.
Hello: singurul motiv pentru care am reactionat la primul tau comentariu este ca vorbeai de “media malpractice” argumentand cu un exemplu de site total ne-echidistant
Mihnea: evident ca nu sunt beata cu iluzii, da’ asta-i o discutie atat de off topic…
Mihnea zice:
Da, m-aş bucura să detaliezi.
______________________________
Chiar ma pusesem pe scris, insa mi-am dat seama repejor ca e o poveste prea lunga, necesitind explicatii despre “greutatea specifica” (in America) a unor issues (privite ca insignifiante sau cvasi-necunoscute in Ro), raportarea la acestea plasind un politician la stinga sau la dreapta in functie de ce a zis o data sau cum a votat altadata. Avind in vedere ca perceperea lui McCain mai la stinga decit Hillary nu e o gaselnita de-a mea, ci ceva discutat pe larg la inceputul anului trecut si ca, oricum, nu prea mai conteaza la ora asta, cine chiar e interesat poate gasi suficienta informatie pe net. Totusi, fiindca Ann Coulter a fost portdrapelul acestei revelatii dezagreabile pentru conservatori, sa copiez aici citeva sentinte ca sa nu zici ca am venit chiar cu mina goala. Ann Coulter said the following:
“She’s more conservative that he is.”
and
“I will campaign for her if it’s McCain.”
and
“She lies less than John McCain. She’s smarter than John McCain.”
Uite si doua articole in care Coulter intra in detaliile afacerii:
THERE’S A DEMOCRAT BEHIND DOOR NO. 1, 2 AND 3
si
FROM GOLDWATER GIRL TO HILLARY GIRL
Mihnea zice:
te rog să răspunzi dacă Hillary nu e tot o creaţie mediatică, împinsă în faţă. Crezi că ar fi fost bine ca o persoană care a acumulat atâtea frustrări şi despre care se vede că n-are simţul umorului/relaxare să conducă ditamai ţara?
______________________________________
Alesul a 2/3 din presa americana (socialisti, comunisti etc.) a fost de la bun inceput Obama. Hillary e creaţie mediatică incomparabil mai putin decit Obama care, saracul, nici nu poate sa explice cum si pentru care fapte a ajuns la Casa Alba. Nu are nici un fel de experienta, reusite, vreun background profesional macar decent daca nu outstanding. Nimica, nimicutza. Sigur, doar daca inchidem un ochi si ne prefacem ca nu-i vedem pe cei cu care a avut relatii pina la virsta asta: teroristi, popi rasisti, antiamericani, miliardari verosi etc. E un simplu “actor” pus sa joace un rol. Din pacate, pretul participarii la show-ul organizat de comunistii Americii va fi platit de toti, nu doar de cei care au votat cu glandele.
Sint de acord ca Hillary a acumulat frustrări şi că n-are simţul umorului/relaxare. Nici nu e de mirare cu un sot ca Bill. Totusi, ar fi fost raul cel mai mic din trioletul despre care vorbim. Dar vorbim degeaba, e deja prea tirziu.
P.S. Ana, qui s’excuse… Las-o asa cum a cazut.
De-acum inainte va curge lapte & miere. Gitmo va fi golit pina miine (te-ai inscris sa iei in gazda pe vreunul din baietii aia sarmani?), trupele din Iraq vor fi acasa in doua luni, economia va incepe sa duduie, lumea ii va iubi din nou pe americani etc. Tot ce trebuie sa facem e sa ne asezam, relaxati, in fata tv-ului si sa asteptam ca Obama sa ne livreze marfa promisa. Pe muzica de change, hope si yes, we can.
Vezi ca TRU are un articol la tema in Cotidianul de azi: “Succes Obama, mulţumesc Bush, vai de presă!”. Ce coincidenta!
Ann Coulter???…hahahaha…:)
TRU?..hahaha
Doi impartiali, intr-adevar. Hai s-o lasam balta, ok?
[...] un tip cu resume-ul lui Maruta. Dintre postarile care mi-au placut cel mai mult in ultimele zile: un inventar al temelor ignorate de obicei de presa romana. Instructiv. Si incitant pentru jurnalisti, sper. Categorii: Bloguri, Internet, Jurnalism, [...]
Perfect… Am militat si eu cit am putut pe vremea cind scriam la EVZ si la Adevarul pentru schimbarea agendei editoriale. La un moment dat am incercat sa impun alianta DAC (Drumuri, apa, canale) sau pierderile demografice romanesti, echivalente cu pierderile de la Stalingrad, ca subiecte de discutie. Ma bucur sa vad aceasta cruciada continuata. Acum tot ce ramine este ca jurnalistii mai tineri sa preia stafeta.
SAM: Mulţumesc. Eu sper ca ştafeta să fie preluată de şefii jurnaliştilor tineri, altfel nu se va mişca nimic. “N-avem bani, acum nu e momentul, lumea vrea să citească altceva, e prea mult de documentat…”
[...] să se explice puştimii în ce constă meseria de jurnalist. Poate ar trebui să li se explice subiectele pe care le ratează presa centrală. Dar pe cine interesează cîtă vreme timpul trece, leafa [...]
[...] credibil si caderea in dizgratie a reginei presei, Elogiu corecturii. Si o chemare la lupta, Despre jurnalistul care-si imagineaza ca pe blog e un alter-ego, Dincolo de [...]