cind vezi un munte plingind ca un copil si pe altul ca se fisticeste ca la scoala, de parc-ar fi prins cu lectia nefacuta, desi e cel mai bun din clasa, nu poti sa nu-ti dai seama ca pe oamenii astia ii mina in lupta niste resorturi care noua, muritorilor, ne scapa. sint mult dincolo de puterea noastra de intelegere.

scuza-ma, dar cred ca gresesti. nu cumva il dadeau si pe ilie nastase la stirile din sport cind se maimutarea pe teren? cind aparea canit pe fata? cind tinea umbrela? aia nu era tot bufonerie? ti-a schimbat asta parerea despre el ca sportiv?

tibi: Producătorii au decis.

viorel: … iar frumoasele de acum să fie trimise pe teren, să zgribulească în tribune cu cojocelele lor drăguţe şi cizmuliţele de fiţe, întrebând în stânga şi-n dreapta, până s-o îndura vreun reporter hârşâit, “cine joacă, cine joacă?”….

producatorii sunt cei care tre sa ia decizia: rating=audienta=bani sau presa profi, quality=bani=audienta!

Apoi, cunoscând îndeaproape, pe viu, lumea sportului, o mare parte din mituri s-au prăbuşit. Statuile aveau picioare de lut. În spatele performanţelor şi a eroilor am găsit minciună, ipocrizie, suferinţă (atenţie, nu sacrificiu), şmecherie şi mafie. Erau adevăruri care nu pot fi ignorate şi nici ascunse sub preş.

Am găsit însă şi oameni. De fapt, Oameni. Eroii la care te gândeşti tu. Poveştile lor sunt, însă, prea arareori scrise. Pentru că nu sunt vedetele de discotecă pe care le vedem pe prima pagină a ziarelor. E vina ziariştilor? Nu întotdeauna. Deşi asta nu e o “vină”, eroii adevăraţi nu ştiu să “vândă”. Nu ştiu să-şi schimbe declaraţiile de la o zi la alta, ori chiar de la o oră la alta. Nu sună “reporterul de serviciu” atunci când îşi cumpără o maşină nouă ori un ceas de 10.000 de euro (şi nici nu-şi prea cumpără). Nu ştiu să înjure pe unul sau pe altul. Nu ştiu să dea declaraţii emoţionante, pentru că lucrurile extraordinare pe care le fac le consideră normale şi uită să le menţioneze. Nu se afişează prin cluburi, în fiecare seară cu un alt top-model…

Un exemplu. Ion Ionuţ, alias Jo-Jo Dan, este printre cei mai buni 10 boxeri din lume la categoria lui. Specialiştii îl văd ca unul dintre pretendenţii la titlul mondial. Până nu demult, spăla podele într-un hangar de elicoptere din Montreal şi, în timpul liber, mergea la sală. Asta după ce şi-a câştigat existenţa cărând saci de ciment. Dacă nu va câştiga titlul mondial, are toate şansele să se întoarcă la mop. Nu a făcut niciodată paradă din asta. Informaţia “a răsuflat” întâmplător, de la un prieten de-al lui, la o discuţie înainte de meciul lui Bute cu Andrade… Povestea unui “Cindarella Man” românesc, pentru care scenariştii americani s-ar bate. Noi o ignorăm. Pentru că, dintr-o greşită percepţie, credem că “nu ar vinde”…

Acum, nu mai sunt adeptul idealismului lui Ioan Chirilă. Pentru că ignorarea realităţii nu e o soluţie. Nici pe departe însă nu pot îmbrăţişa “stilul” derizoriu de fabricat vedete practicat de presa din România.

Cred, sunt convins, că există şi o cale de mijloc. Pe care o vom găsi până la urmă.