Am văzut, nu mi-au plăcut: “Gomorra”, “WALL-E”, “Tropic Thunder”
E normal să nu rezonez cu toate producţiile pe care le văd, chiar dacă, în ultima vreme, am încercat să nu mă “apuc” de un film înainte de a mă documenta cât de cât. Dar există o categorie de filme, dintre cele foarte lăudate şi cu diverse nominalizări la premii, care pur şi simplu nu mi se potrivesc. E valabil, cred, pentru oricare dintre noi.
Ca să merg mai departe cu această idee, am constatat că, pe măsură ce “înaintez în vârstă” (mă ceartă nevasta dacă zic că “îmbătrânesc” 
), se restrânge aria filmelor şi a cărţilor care mă “ung pe suflet”. Cred că şi acest lucru e valabil pentru mai toată lumea. Dar nu sunt sigur.
Astăzi, ca o excepţie de la regulă, scriu despre trei filme pe care nu le-aş revedea, ba, mai mult, care m-au dezamăgit.
Gomorra. Regia: Matteo Garrone.
Dacă ar fi vorba de un documentar, acest film ar fi o capodoperă. Reuşeşte să redea atât de veridic şi de necruţător dependenţa de Camorra a locuitorilor din periferiile oraşului Napoli, încât nu e de mirare că autorul cărţii pe baza căreia a fost scris scenariul, precum şi regizorul peliculei au intrat imediat în vizorul mafiei şi sunt protejaţi 24 din 24 de faimoşii carabinieri.
Dar, vorba unui celebru episod din “Seinfeld”, eu sunt de vină. Nu tu, filmule. Cred că sunt marcat definitiv de un anume stil al filmelor despre mafie, în descendenţa Coppola-Scorsese, astfel că şi de la “Gomorra” mi-aş fi dorit o realizare mult mai artistică, personaje mai bine conturate, mai puternice, şi, în primul rând, o poveste. Nu un documentar cu valenţe estetice. Iertare.
WALL-E. Regia: Andrew Stanton.
Mi l-au recomandat mai mulţi prieteni şi au reuşit să îmi trezească o rezistentă curiozitate. “Rezistentă” pentru că au trecut câteva săptămâni de la sugestia lor şi n-am uitat-o. Însă, dragi prieteni, dacă aţi aşteptat cumva cronica de pe blog, am să vă întristez.
Ntz. Nu. Nu mă emoţionează o propagandă ecologistă atât de evidentă, nu mă atinge un love story între doi roboţei (deşi, recunosc, zâmbeam când “el” se entuziasma revăzând-o pe “ea” şi exclama “Iii-vaa”), nu mai vreau filme cu lumi post-apocaliptice, nici distopii, nici, nici. Nu mă mişcă problema obezităţii, nu gust tot felul de surogate de salvatori ai planetei, îmi doresc idei la care nu m-am gândit şi, mai ales, oameni. Oameni frumoşi la suflet, oameni inteligenţi, oameni luminoşi. De ei mi-e cel mai dor.
Tropic Thunder. Regia: Ben Stiller.
Puţine filme mai inutile decât acesta am văzut. Se ridică, bineînţeles, întrebarea dacă un film poate fi judecat şi dintr-o asemenea perspectivă “utilitaristă”. Răspunsul meu e afirmativ, dacă prin “util” înţelegem orice tip de folosinţă – educativă, estetică, de relaxare, de stimulare sau spirituală.
Ei bine, “Tropic Thunder” e o prostie pentru cinefilii de rând, ca mine. Poate are succes printre cei care trăiesc de pe urma industriei hollywoodiene, poate lor se stârneşte râsul sau le atacă viscerele, dar cuiva care caută o experienţă cinematografică nouă îi provoacă nervozitate sau, în cazul fericit, somnul. Nimic nu e plauzibil în această peliculă. E o sforţare pretenţioasă, fără umor, fără tensiune, fără concluzii.Tweet
as dori si eu “Gomorra”, sunt f curios. poti sa pui pe un cd si sa mi-l dai?
tibi: L-am văzut în urmă cu vreo două luni. Încerc.
Singurele scene din film (Tropic Thunder) care mi-au placut au fost cele cu Tom Cruise. Nu-l mai vazusem intr-un rol de genul asta si mi s-a parut genial. In rest, n-am inteles de ce a fost vazut atat de bine de critici…
Ana: Da, Tom Cruise face un rol excelent, probabil inspirat după un personaj real de la Hollywood. Însă puterea unui asemenea mogul ar fi un foarte bun subiect pentru un film de sine stătător. În cazul de faţă a fost o cireaşă pe un tort insipid.
Cum se zice mai nou, sunt de acord ca nu pot fi de acord cu tine
Intr-adevar, nu pare sa aiba niciun rol “educativ, estetic, de relaxare, de stimulare sau spiritual”, dar tocmai asta era ideea: o metaparodie fara niciun sens, in care se varsa aproape tot imaginarul pop-hollywoodian, intr-o forma descompusa si remixata, cu doua prestatii actoricesti senzationale (Downey jr si Tom Cruise). Totusi, si asta e esential, nu as mai vrea sa-l revad.
Mie mi-au placut toate trei, in grade diferite si din motive diferite.
Gomorra mi-a placut cel mai mult si dintre ele se apropie cel mai mult de idealul meu de cinema. Dincolo de hiperrealismul cutremurator, m-au fascinat cateva personaje construite excelent, mai ales “postasul” si pustiul.
Wall-E are toate defectele mentionate de tine mai sus, asa e, si totusi mi-a oferit una dintre cele mai reconfortante experiente cinematografice din ultimii ani. La fel cum am facut cu “Diarios de motocicleta”, am incercat sa disociez armatura ideologica de frumusetea candida a povestii. In mod paradoxal, tocmai lipsa completa a oamenilor (cei care apar sunt niste caricaturi de umplutura) m-a atras si m-a facut sa gasesc un mesaj adevarat in el.
In fine, Tropic Thunder e mai mult o placere vinovata decat un film pe care sa-l apar
Camil: Comentariul tău e unul dintre acelea care mă bucură că mi-am făcut blog. Altă opinie, însă argumentată, explicată şi scrisă bine. Background adevărat. Mulţumesc.
hahah! super Wall-E!
daca tot ai vazut Gomorra, tre sa vezi si Mar Nero (e scris de unul dintre co-scenaristii de la Gomorra – Ugo Chiti) care azi iese in Italia, ala la care am lucrat si eu:)
e fain
nu stiu cand iese in Ro
e ok Wall-E. regizorul a zis ca tema ecologica e colaterala, nu voia sa faca militantism.
pe el il preocupa mai ales nivelul prieteniei si al legaturii intre cei W-E si Eve.
stai sa caut linku pe youtube la interviu ca sa vezi si tu
leti: Ce-a zis regizorul e una, ce am înţeles eu (greşit) e altceva
Gomorra n-am vazut, Wall-E mi-a placut chiar mai mult decit ma asteptam, e un robotel absolut adorabil (omg, vorbesc ca doamna mea
) 
), insa Tropic Thunder… am mai dat si banii de pomana la cinematograf ca sa-l vad.
Cred ca e una dintre cele mai mari timpenii facute in ultima perioada. Film mai prost ca ala n-am vazut de mult. In ciuda oricarei idei de parodie, n-a avut pic de haz. Daca n-ar incuia astia usile in salile de cinema, probabil ca as fi iesit dupa jumate de ora.
Cred ca a fost mult prea subtil pentru mine…
De obicei nu ma pronunt in chestiuni legate de gusturi, dar “atacul” la Wall-E mi se pare nejustificat (cu Gomorra e alta treaba, mult mai complex decit un simplu comentariu de blog). Eu unul utilizez scene din Wall-E la cursul meu de comunicare non-verbala – mai bine de jumatate din film este realizat fara dialoguri propriu-zise, cu interactiunea dintre un robotel si o robotica. Wall-E e un film despre drama unei umanitati care nu intelege propria fragilitate, in care dragostea si afectiunea este descoperita tocmai de cei care au uitat-o. Dragul meu, revezi, te rog acest film, cu mai multa “intelegere”, pentru ca umanitatea nu este doar a oamenilor, poate, de multe ori, umanitatea este a altora – sau, ca sa iti dau un exemplu mai aproape de tine, chiar Creatorul isi asuma o umanitate care nu este a oamenilor fizici. Inclinare si comentarii usoare.
Nici mie nu mi-a placut wall-e, deci respectele mele
Gusturile nu se discuta, intr-adevar, dar observ ca nu sunt singurul care a cascat la Wall-e sau Tropic Thunder. Avand in vedere ca Gomora nu l-am vazut, nici c-o sa-l mai vad vreodata. Sunt sute de milioane de filme la care te poti uita si zeci de miliarde de pagini internet despre ele. De mult am renuntat sa mai aleg orbeste un film, exceptand cele greu de gasit, pe care le prinzi pe la festivaluri. De ex., la Anim’Est am vazut si am ramas absolut sedus de Waltz with Bashir – este, cred eu, cel mai bun film animat ever. Am auzit ca a aparut si pe DVD, merita vazut.
Si inca ceva: cred ca e bine din cand in cand sa te uiti la filmele despre care toti vorbesc, chiar daca stii ca n-o sa-ti placa. Nu de alta, dar pe la sindrofii te scoate din pana de subiecte de conversatie. Ceea ce nu e putin lucru. Teoria mea e urmatoarea: 1 din 2 persoane se uita la toate filmele mainstream pe care le poate prinde. Tu nu trebuie decat sa te uiti atent la 1, maxim 2 filme din astea pe luna.
Cand nu ai ce vorbi, intrebi persoana de langa tine despre filmul pe care l-ai vazut: “Ai vazut Wall-E?”. Exista doua posibilitati: l-a vazut, deci aveti cu ce umple urmatoarele 3 minute de conversatie, plus ca sigur iti va face alte recomandari (pe care nimeni nu te obliga sa le si folosesti). A doua varianta, nu l-a vazut. Ce usurare. Inseamna ca sunteti din acelasi film.
Doru: N-am înțeles ce vrei să zici cu propoziția asta: ”Creatorul isi asuma o umanitate care nu este a oamenilor fizici”.
filosoful: Teoria poate fi viabilă, însă hai să ne uităm la filme nu numai pentru a avea subiect de conversație
Dragul meu, asa cum se vede in nenumaratele exemple din jurul nostru, de multe ori oamenii sunt mai putin oameni decit, sa zicem, cainii (sau robotii).
Mihnea, nu vad ce alt motiv as avea sa vad filme ca Wall-e sau Tropic Thunder. Iar filmele cu efect catartic asupra mea de obicei starnesc la majoritatea celor din jur acelasi cascat care apare in cazul meu cand ma uit la majoritatea block-busterelor. Mi se pare ca odata ce te-ai prins care e algoritmul din spatele scenariilor de filme mainstream, dispare placerea vizionarii. Dar, repet, gusturile nu se discuta, nici macar daca e vorba de manele. Rezonam la lucruri diferite pentru ca suntem diferiti. Truisme, stiu, dar in cazul de fata se aplica.
filosoful: Mă interesează care sunt cele mai recente filme cu efect cathartic pe care le-ai văzut.
Oamenii zic că e plictisitor, dar mie fix ritmul mi-a plăcut la el (şi faptul că seamănă atât cu Forrest Gump, un film pe care l-am adorat în adolescenţă) – e vorba de The Curious Case of Benjamin Button. Acesta a fost cel catartic. Mi-au plăcut foarte mult şi s-au lipit de mine cumva curios “Slumdog Millionaire” şi “The Wrestler” (al doilea tot pentru ritm, primul pentru că nu poţi să nu admiri măiestria regizorului).
filosoful: Mi-ai devansat una dintre cronici
Deci filmul Gomorra e prea tare,nu pot sa-mi dau seama ce nu tia placut ca e super filmu,trebui sa te chinui putin sa-l intelegi ,mai ales daca esti narcoman intelegi perfect ce se intampla acolo:)….narcoticele in special cocaina ,provoaca starile care sunt aratate in scenarii..grandomania si suprematia celor doi pusti care au murit la sfarsit ,ceea ce spuneai si credeau ca totul este ea lor repet sunt stari provocate de cocaina in special. trebui inteles filmu …plus ca trebui sa te fascineze ca sunt lucruri aproape adevarate,chiar se intampla unele lucruri care sunt relatate in film
jaR: Tu ai trăit acele stări?
probabil ca n-as mai fi vorbit daca nu stiam cu certitudine aceste lucruri
jaR: Vrei să povesteşti?