Lipsa de creativitate este la mare preț în România
Într-o lume în care originalitatea și capacitatea de a extazia sunt cele mai căutate calități, iar viitorul devine desuet cu orice nouă idee uimitoare, România rămâne în multe domenii o țară care nu poate să se debaraseze de mentalități tipice anilor 80 – platitudinea, ”lemnozitatea” și închistarea.
Exemplul pe care vrea să-l dau astăzi este campania electorală pentru Primăria clujeană. Doi candidați sunt considerați cu șanse la alegerile din 15 februarie – actualul interimar Sorin Apostu (PDL) și senatorul Marius Nicoară (PNL). Sondajele îl dau ca favorit pe Apostu, care are marele avantaj de a fi susținut de Emil Boc și de a apărea pe deja-clasicele panouri portocalii dând mâna cu fostul primar devenit prim-ministru.
Cei doi și-au făcut și ei site-uri de campanie, dar nu din convingere, ci probabil pentru că ”așa trebuie”. Iar asta se poate constata de cum intri. Uitați-vă și dumneavoastră, aici (Apostu) și aici (Nicoară).
Revin: cum e posibil ca, într-o lume în care puștii se joacă pe net cu o inventivitate de invidiat, echipele de marketing politic să producă sau să gireze așa ceva? Și aici vorbim de Cluj-Napoca, poate al doilea centru de putere al României, nu de campania din vreun orășel sau vreo comună. Cum e posibil ca Apostu să devină primar bazându-se doar pe asocierea sa cu Boc și cu PDL, iar programul său să nu conțină decât ”continuarea”, ”consolidarea”, ”menținerea” și ”extinderea” proiectelor deja începute? Cum e posibil ca Nicoară să fie ales primar cât timp el își pierde banii și timpul lăsând niște incompetenți să-i construiască imaginea electorală? Atât a putut produce ”strategul” Dan Andronic?
Niciunul dintre cei doi candidați nu a auzit de viral marketing, niciunul nu are vreun clip simpatic pe care să-l facă să circule pe net. Blogul lui Nicoară e de un fad exemplar și, ca atare, nu a strâns nici măcar un comentariu, în plină campanie!, iar marea găselniță a lui Apostu e că și-a postat niște fotografii de familie. De mare impact.
Unul dintre ei va deveni primarul Clujului și mă întreb: dacă nu sunt capabili să ceară calitate și originalitate la o biată campanie de două săptămâni, cum vor putea ține ștacheta sus în ceea ce privește obiective de importanță edilitară? Pe mâinile cui se vor lăsa atunci?
Cât timp vom mai funcționa pe principiul ”e bine și așa”?
Draga Mihnea,m_am distrat tare bine,cu cele doua “poze” sau ce_or fi.
campania e scurta, jocurile par a fi facute. in conditiile astea, de ce sa se mai chinuie cu virale care, oricum, nu vor aduce voturi esentiale? pina la urma, e o economie si de bani, si de resurse umane.
la fel cu o campanie publicitara, nici una electorala nu are ca scop realizarea celor mai originale / creative materiale, ci cistigarea a cit mai multe voturi.
oricum, sint de acord cu tine ca e o campanie anosta, dar poate ca asta va merge cel mai bine la electorat – cel care merge la vot, nu care transmite virale si apoi sta acasa de alegeri.
Raluca: Și cum atragi atenția, dacă nu prin ceva original? Și, dacă te consideri dinainte învins, cum te aștepți să mai câștigi? Și, dacă ai candidat doar de formă, de ce mai cheltui bani?
Un viral inteligent atrage prea multe surprize dinspre masa ce nu poate fi controlata, a internautilor.
E foarte trista campania asta, de fapt campania asta nu exista. Ma intreb cum ar fi fost daca Nicoara venea cu desfasurarea de forte promisa de Tariceanu… I-ar fi obligat si pe ceilalti doi, Apostu si Puscas, sa depuna un altfel de efort. Cred ca sunt secatuiti financiar.
Apropos, si Puscas are un site la fel de neinteresant si de lipsit de viata.
Ce mi se pare interesant la aceste site-uri: e evident ca cei carora le apartin nu sunt implicati direct. E a 5-a roata la caruta… ori e ceva, ori merge undeva. Sunt redactate prost, au platforme insipide, aglomerate si nu suscita interes.
Sa fi fost in locul lor plateam sau rugam niste subalteni sa posteze ceva la comentarii care sa suscite, imi faceam campania mai vie. Oricum toate partidele au oameni, platiti sau nu, care agita spiritele intr-o zona sau alta a internetului. Au munca fostilor agitatori politici, a “aplaudacilor” de la Congresele PCR, cei care initiau ropotele de aplauze, startau lozincile etc.
Cel care ar fi avut ideea minunata sa faca o campanie ca lumea ar fi batut “campionul” dinainte stiut. E adevarat ca primaria Cluj, postul de primar, de fapt, nu e o pista de lansare spre presedintie, miza e mult mai mica, probabil, asa ca implicarea e pe masura.
Inca mai cred ca o campanie adevarata ar putea invia orasul, ar trezi spiritele adormite si ar face ca entuziasmul oamenilor sa creasca. Poate saptamana viitoare…
Ai dreptate Mihnea, problema vine din anii socialismului, in care domina productia planificata si grija de a nu iesi in evidenta. Una din cauzele pentru care industria (productia de bunuri de consum) romanesca s-a vazut nevoita sa intre pe un sistem de lohn (adica a produce ce au proiectat altii), a fost nu atat pierderea pietelor, cat lipsa de creativitate. In Romania nici pana in ziua de azi nu se discuta despre cum si in ce fel ar trebui sa arate un oras, un spatiu, un obiect. Problemele estetice nu intra in dezbatere publica… Poate pentru ca nici nu prea sunt din cei care sa le formuleze. Dar si cand sunt, li se replica ca nu sunt destul de cool, ca oricum gusturile nu se discuta, si, precum in fotbal, e vorba de ceva la care se pricepe toata lumea. Si ma tem ca presa nu face decat sa perpetue acest lucru (sunt suficienti jurnalisti de la departamentele de cultura care nu fac decat sa traduca materiale “cool” din presa straina, fara vreo analiza critica).
Traim inca in faza de consum de necesitati, departe de noi luxul de a face alegeri.
e un lant al slabiciunilor. lipsa lor de imaginatie este girata de lipsa de imaginatie a “patronilor media” locali, a majoritatii celor care voteaza, a sefilor de partide…
nu li se cere nimic acestor oameni, ci, dimpotriva, primesc atata simpatie flasca si corectitudine politica incat, la randul lor, simt ca nu trebuie sa ofere nimic. sunt bibiliti si pupati, presa nu sapa despre ei ca asa sunt stipulate contractele publicitare, ba mai mult, la un telefon se mai modifica cate un titlu din ziar, sa nu cumva sa fie jignit “eroul” de ceva expresie benigna. la adunari vin pensionari amarati cu care isi permit sa faca planuri absurde, acasa familiile ii gogosesc, se uita in oglinda si constiinta le spune “esti cel mai tare”…
nu stiu daca nu sunt la fel de vinovati si cei care le permit cu larghete lipsa asta de imaginatie
elina: Eu nu cred că o campanie bună a lui Nicoară sau a lui Pop-Pușcaș ar fi dus neapărat la victoria acestuia. Dar măcar s-ar fi văzut un progres, nițică viață.
tinca: Îmi place cum ai lărgit cadrul. Ce propui tu e o discuție care trebuia purtată inclusiv în această campanie locală. Cum ar trebui să arate Clujul, ce vrem de la acest oraș, încotro îl ducem, cum îl facem frumos, cum îl facem atrăgător, dincolo de necesitățile normale de a pune la punct infrastructura?
cru: Eu sunt dispus să public pe blog orice articol închegat care critică vreun candidat și care este refuzat la un ziar local. Să vedem…
Codruta a punctat bine. pina la urma, e un cerc vicios. cred ca un politician ar putea fi motivat sa iasa din el intr-o situatie de scoruri previzionate apropiate, cind riscul s-ar justifica. in ceea ce priveste intrebarile tale, Mihnea, iti raspund asa:
- nu e suficient sa atragi atentia, trebuie sa atragi voturi (o diferenta, cred, esentiala);din pacate, in Clujul de acum voturile nu se atrag prin originalitate – la fel ca la virale, cei care le propaga nu merg la vot, deci e o tactica fara rezultate in directia urmarita; asa, doar “for fun”… e la fel cu reclamele facute pentru concursuri, dar care nu apar veci “pe sticla”;
- cei care se considera invinsi nu se asteapta nici ei sa cistige, stai linistit – poate doar sa mai creada, intr-o zi insorita, intr-un miracol;
- candidatii doar de forma mai cheltuie bani (precizare: mai putini decit intr-o situatie de competitie reala) pentru ca trebuie sa mentina vizibilitatea si “onoarea” partidului; vezi diferenta dintre PRM, care nu are candidat, si chiar PAS; e valabil si la “case” mai mari, precum PSD sau PNL.
una peste alta, e trista. dar asta au decis clujenii ca vor, prin rezultatele alegerilor trecute.
Raluca: Cum atragi voturi dacă lumea nici măcar nu știe că ești și tu printre candidați, darmite care-ți sunt ideile? De unde știi că aceia care propagă viralele nu merg la vot? Nu sunt doar tineri adolescenți sau studenți, dacă la ei te gândeai. Știi și tu că viralele circulă poate mai abitir printre angajații firmelor mari care lucrează pe computer.
Două contraexemple pentru ”predarea necondiționată”: campania lui Băsescu pentru Primărie în 2000 și pentru președinție în 2004. Și atunci părea că învingătorul e clar.
Din pacate, lupta la Cluj nu s-a prea dus pe idei – cel putin de cind am apucat eu sa vad alegerile. Votul e in continuare pe partid si atunci, ca sa te asiguri ca lumea stie ca esti printre candidati, le lasi fluturasi in cutiile postale, impinzesti orasul cu afise… nu zic ca e bine, zic ca asa se face.
de unde stiu ca cei care propaga viralele nu merg la vot? merg, dar in proportie mult mai mica decit “electoratul fidel” (pensionari, muncitori, sindicalisti etc.), care, de altfel, are si o proportie mai mare in numarul total de alegatori – cel putin, asa arata studiile.
cit despre contraexemple, ai dreptate. partial. campania din 2000 a fost fantastica. la cea din 2004 nu mi s-a parut ca invingatorul e clar, scorurile erau suficient de apropiate ca sa apara schimbari (cum au si aparut). si ar mai fi o chestiune: cu nici unul dintre candidatii de la Cluj electoratul nu rezoneaza cum a facut-o cu Basescu. iti amintesc celebra “cum a ajuns poporul asta, la 15 ani de la revolutie, sa aleaga intre doi comunisti” – cred ca emisiunea aceea i-a adus mai multe voturi decit viralele. fireste, e o parere, nu am statistici pe care sa ma sprijin.
Site-ul lui Apostu e o gluma proasta. Cel al lui Nicoara arata bine la prima vedere. Dar apoi incep ciudateniile.
Cum ai spus, blogul acela n-are nici un sens. N-au inteles nimic din concept. Obama sa fi, si nu vei reusi sa iti dezvolti un blog in doua saptamani.
Sunt diverse lucruri minore care ma surprind. In primul rand, nu scrie nicaieri pe ce data sunt alegerile. Apoi, nu exista nici un tab de genul Implica-te in Campanie, dar exista un link fara nici un rost la Facebook.
Dar ce este cu adevarat ciudat este cum nu se mentioneaza deloc apartenenta la PNL. Mesajul de baza e “Lasa politica deoparte. Alege PRIMARUL!”. Nu inteleg. Concluzia campaniei Nicoara este ca brandul PNL sta atat de prost in Cluj incat trebuie lasat deoparte ?? Merita mentionat si ca mesajul catre clujeni contine fraza “Sunt sigur că, dacă îmi veţi acorda încrederea Dumneavoastră, voi reuşi împreună cu echipa mea, alături de premierul Emil Boc …”.
Ma gandesc ca, chiar si in contextul dezicerii de PNL si asocierii cu Boc, Nicoara se putea concentra pe un mesaj in stilul urmator: “Apostu e un vice. Un vice bun, dar in vremuri de criza, nu pui vicele sa conduca, pentru ca nu se pricepe. Nicoara e un lider, dupa cum a dovedit la Consiliul Judeteana. Prima decizie a primarului Nicoara va fi sa il pastreze pe Apostu vice. Pentru ca avem nevoie si de un vice bun. Dar pentru primar, ne trebuie un lider, nu un vice.”
davidv: Citatul tău e chiar formidabil. E o idee de campanie strălucită, după părerea mea de nespecialist. Poate te angajează pentru ultima săptămână
@ Tinca: “[...] luxul de a face alegeri”, aka luxul de a gândi, de a conştientiza propria existenţă şi de a acţiona în consecinţă…
“Totul se petrece ca şi cum consumatorul ar fi devenit ultimul cuvânt al aventurii umane [...] Homo Consumans, stadiul ultim al lui Homo Sapiens? Chiar la numeroşi critici actuali ai capitalismului, precum Jeremy Rifkin şi Robert Reich, se simte înclinarea de a reduce bogăţia umană doar la gestul de a cumpăra. Aceştia celebrează în shopping modelul libertăţii prin excelenţă, ontologia măreţiei, şi încearcă să ne comunice tulburarea lor în faţa imensităţii opţiunilor oferite. Un client însă se mulţumeşte să combine, să încrucişeze nişte posibilităţi deja formulate de alţii. Cel care-şi făureşte existenţa ia decizii care-l angajează şi ale căror consecinţe nu le prevede. Într-un caz, alegerea este dictată, simulacru de libertate premestecată, predigerată, în celălalt caz ea este construită. În consumerism, totul este dat dinainte, acesta este farmecul lui; în existenţă, nimic nu este scris. De aici tentaţia de a face din cel dintâi un mod de viaţă, o luare în sarcină totală de vreme ce este un destin cu chipul surâzător care mă scapă de propria-mi răspundere. Nu mai e nevoie să te formezi, transformându-te, e de-ajuns să compari, să guşti, să culegi, să ştergi astfel celelalte dimensiuni umane. De o parte, cu riscul de a mă înşela grav, pun alternative sfâşietoare; de cealaltă, tot iau dintr-o nesecată Cocagne (ţară imaginară unde ai de toate din abundenţă – n.trad.), mă îmbăt tot încercându-le pe toate, tot improvizând pe o claviatură fără limite.
Şi totuşi, nimic nu e mai sinistru ca o galerie comercială atunci când devine singurul orizont, singura ambianţă a milioane de oameni. Câtă tristeţe în orăşelele, atât de numeroase în America de Nord şi în Europa, care se împart între habitatul privat şi supermarketuri, unde spaţiul public este doar strada, drumul care duce de la casă la magazin.” – Pascal Bruckner, “Mizeria prosperităţii”
…zâmbesc, dar mi-e silă de aproape tot ce înseamnă “public”; implicit de “marea bătălie” pentru Primărie, de “jucători”, de “spectatori”, de “arbitri” şi de “comentatori”. Bine-nţeles, asta nu înseamnă c-aş fi indiferent, că nu îmi pasă.
Când va candida un om capabil care să lase deoparte jocurile şi interesele mărunţele ale fiecărui “mare” afacerist/politician/om cu viitor în “domeniu” şi să amenajeze un Parc Central de douăzeci de ori mai întins, îl voi vota. Da, da, ştiu, “Unde?…”
…în Cluj-Napoca!
Human: Mulțumesc pentru citat. Mă îndoiesc că un astfel de om va putea să candideze vreodată și să și câștige, însă un parc cum visezi tu nu e imposibil.
Cateva chestii scurte:
- baietii care posteaza tot felul de limbi catifelate pe site-uri, pe post de comentarii, au impresia ca posturile lor ar putea functiona drept virale. La editorialul de pe Ziua de Cluj de azi sunt trei posturi asemenea, scrise parca de o singura limba lemnoasa si pretioasa, infipta in dosul catifelat al catindatului. Ai impresia ca tot PNL-ul nu face toata ziua altceva decat sa stea cu manutza pe F5 si sa bage comentarii gretoase. Nici pe vremea de dinainte nu dadeau impresia ca ar face altceva. Nu ca de partea dusmanilor lucrurile ar sta altfel. Lipitorii de afise de pe vremuri au intrat in era digitala, tot la munca de jos. Atata doar ca acum pute mai tare, sub un anonimat securizant.
- viralele bune trebuie totusi aprobate si de candidati. Sunt indeajuns de inghetati la minte cat sa nu le accepte. Fiecare are impresia ca “electoratul lui” nu le-ar intelege, fara sa isi dea seama ca cei “miscati” de virale, in absenta lor, isi fac alte planuri in duminica alegerilor.
- echipa de la ghilotina (http://ghilotina.wordpress.com) face treaba mult mai buna decat toate staffurile de campanie profi, atata doar ca fac campania pe de-a-ndoaselea. Cred ca oricare catindat ar fi putut avea de castigat de pe urma creativitatii lor. Campania asta e, oricum, inca una pierduta. Ce sa zic, sa le fie de bine…
tecletu: Dacă pot aproba site-uri lipsite de orice interactivitate, înseamnă că ăsta le e nivelul. Apostu și-a postat un clip jenant, în care se plimbă după Boc prin cartiere, iar în ce-l privește pe Nicoară, e suficient să te uiți pe Youtube la clipul său din vară, de la locale…
http://www.youtube.com/watch?v=zDVvkcJEB6Y
@davidv
iata un citat de pe Ghilotina de campanie, sinteza ideilor de campanie preluate dintr-un interviu acordat de Nicoara postului Alpha TV:
Nicoara a subliniat – din nou – ca proiectele lui au paternitate dubla: Nicoara si Boc. Nicoara a promis chiar ca in cazul in care va cistiga alegerile, pe Sorin Apostu il va mentine in echipa lui, acesta fiind un om competent. Pe de alta parte, Nicoara sustine ca vrea sa se inteleaga bine si cu majoritatea PD-L din CL, sigur ca din aceasta perspectiva avind nevoie si de Sorin Apostu.
Nicoara avea deja ideea pastrarii lui Apostu, insa la Cluj nu se poarta promovarea agresiva… campania electorala trebuie sa aiba patina, sa fie prafoasa. Grupul de pe lac e unit de aceleasi interese, probabil un lider ascuns privirii si o multime de secrete cu multiple increngaturi. Nu-i poti sari la gat unuia fara acordul celorlalti, dar asta inseamna executie (fie a celui care emite mesajul dupa capul lui si al staff-ului, fie acordul celorlalti in ce priveste executarea). Interesul grupului e mai puternic decat interesele de partid. Asta ii da dreptat lui Nicoara: clujenii nu uita ca sunt clujeni, indiferent de opiniile politice.
Nicoara si-a facut propria lui poza, din vorbe/orala, alaturi de Boc. Stie ca asta e cheia succesului, in Cluj.
Imi pare rau, aparitia la TV era la Antena 1.
Încă o dată, campaniile electorale îmi lasă sentimentul de “făcătură”. Nu e suficient să faci ceva haios, interactiv, ceea ce faci trebuie să aibă legătură cu ideile tale şi cu electoratul căruia i te adresezi. Îmi amintesc campania lui Eckstein de la generale, din toamnă. Singura lui şansă, pentru a câştiga era să adune voturi şi de la români. Cine ar fi votat în Cluj un reprezentant al UDMR? Evident doar cineva cu educaţie peste medie şi deschis la minte. Programul şi primele clipuri, cu diferiţi intelectuali români şi maghiari (e drept, nu foarte cunoscuţi de publicul larg), mergeau pe ideea asta. Apoi a venit un clip audio absolut stupid, imagine cu el zâmbind tâmp cu gura până la urechi şi afişul ăla cu vedete, care, deşi era haios, nu mai avea nicio legătură cu proiectele lui. Efectul? S-a văzut…
Apoi, să porneşti de la idei de succes nu e neapărat o greşeală. Cu o condiţie: să ştii să le adaptezi la candidat. Tot la generale, la B-ţa, un candidat a adoptat sloganul “Se poate” şi a tradus masiv din campania pentru Obama. Atâta doar că respectivul candidat avea binişor peste 60 de ani, nu era negru, reprezenta un partid care fusese la putere… A pierdut cu brio.
Se vorbeşte atâta despre uninominale şi despre votat candidatul nu partidul. Prea puţini au curajul să scoată în faţă realizările personale. Unii pentru că nu le au, alţii, pentru că mizează mai mult pe cota partidului ori pe atacarea contracandidaţilor. Nici nu e de mirare că oamenii nu merg la vot. Pentru că s-au săturat să voteze nume, liste ori culori de partid. Eu aş vrea să votez un om, cu competenţele şi păcatele lui. Cu proiectele, viziunile, visurile şi soluţiile lui. Nu pe “omul lui Boc” ori “omul lui Tăriceanu”. Vreau să fi realizat ceva în viaţa personală şi în domeniul lui de activitate. Vreau să demonstreze că e un om relaxat, dar asta nu însemne că voioşia e singura lui calitate. Vreau prea mult?
Mihnea: Da, incercam sa largesc cadrul discutiei…. Pentru ca mi se pare ca nu se abordeaza chestiuni care, desi minore in aparenta, traduc un “regim de vietuire” (a se vedea si formula lui Ranciere – “regim estetic” = “regim al sensibilitatii”). Pentru ca vorbind de cum ar trebui sa arate un oras, nu se pot evita chestiuni legate de raportul ce s-ar cere formulat si cultivat in sfera publica.
Sa luam, de exemplu, invazia in sfera publica a publicitatii comerciale (sau politice)… Publicitatea e oriunde. Cu cat mai mare si mai multa, cu atat mai bine!
(Am trecut acum doi ani prin experienta unei cereri de sponsorizare la Romtelecom pentru un eveniment cultural la Sibiu. Nu ceream bani, ci doar conexiune internet. Cererea mi-a fost refuzata pentru ca printre mijloacele promotionale propuse de mine nu se numara “banner-ul” si impartirea de fluturasi. Evident ca asta traduce o lipsa de creativitate din partea domnei care raspundea de promovare la Romtelecom. Am tot putut eu sa-i spun ca mijloacele trebuie gandite in functie de eveniment si context, ca exista mijloace mult mai subtile si mult mai eficace de publicitate decat “bannerul” si fluturasul, in lipsa “bannerului” si a fluturasilor, ea nu putea bifa casuta din “fisa de sponsorizare”. Ce-i drept, data fiind formula, nici eu nu am mai insistat. )
La fel si cu poluarea sonora. Oriunde te-ai duce in Romania te izbeste volumul dat la maximum al vreunui radio. Ori asta e o forma de inregimentare estetica – ca si cum toti am fi obligati sa ascultam ceea ce decide cel care are fraiele portavocii.
Ca e o problema a lipsei de imaginatie a “patronatului media”, cu siguranta! Insa ceea ce e si mai grav, este ca nu exista o formula prin care sa se poata reclama invazia comercialului in sfera publicului. Ori lipsa unei asemenea formule, tine de apanajul politicului. Ca nu exista politic fara estetic, asta au zis-o deja grecii. Ca politicul la noi se constituie cum se constituie, e si pentru ca nu exista o chestionare a esteticului.
Luxul de a alege (si aici ii raspund lui HumanBeing), poate cadea in derizoriul consumerismului, insa si lipsa de alternative (eludarea variantelor) e la fel de pernicioasa. A lua in calcul posibilitatile si a alege in cunostiinta de cauza, echivaleaza cu depasirea fazei de subsistenta si proiectarea in existenta.
[...] clujeni (Mihnea, Măgră) şi nu numai (Chinezu, Şuţu de două ori) se plîng de platitudinea campaniilor [...]
[...] via [...]