Mafioţii în clasă. Ideea spotului Delaco este sau nu un plagiat după “Filantropica”?
“Creativii din publicitate au noroc că nu trebuie să-şi semneze operele. Dacă ar fi obligaţi să o facă, mulţi dintre ei ar trebui să-şi poarte ruşinea unor furăciuni atât de flagrante cum este cea de faţă”, declara regizorul Nae Caranfil în 30 ianuarie, referindu-se la spotul “Delaco Şcoala”, despre care consideră că plagiază o secvenţă din filmul său din 2002, “Filantropica”.
După câteva zile, în 5 februarie, agenţia de publicitate CAP, realizatoarea spotului cu pricina, îi cerea lui Caranfil, printr-o notificare, “să retracteze de urgenţă declaraţia de presă privind acuzaţia de furt, şi să îşi prezinte scuzele în mod public, pentru a înlătura prejudiciile cauzate în mod injust prin declaraţia făcută”.
CAP ameninţa că, în caz contrar, îl va da în judecată pe regizor.
În fine, în această săptămână, senior copywriter-ul de la CAP care a lucrat la spotul Delaco, Raluca Feher, a acordat un interviu în care, printre altele, spune următoarele: “Dacă ar fi să ne luăm după domnii care folosesc cuvântul plagiat fără să-i cunoască înţelesul, nu am mai putea să facem spoturi cu mafioţi pentru că ne dă Coppola şi autorii serialului Sopranos în judecată”.
Iată secvenţa din Filantropica…
… şi spotul “Delaco Şcoala”:
Mai departe. Potrivit articolului 9, litera a), din Legea drepturilor de autor, nu pot beneficia de protecţia legală a dreptului de autor “ideile, teoriile, conceptele, descoperirile ştiinţifice, procedeele, metodele de funcţionare sau conceptele matematice ca atare şi invenţiile, conţinute într-o operă, oricare ar fi modul de preluare, de scriere, de explicare sau de exprimare”.
Pe de altă parte, DEX-ul zice aşa:
PLAGIÁ: A-şi însuşi, a copia total sau parţial ideile, operele etc. cuiva, prezentându-le drept creaţii personale; a comite un furt literar, artistic sau ştiinţific.
Având toate aceste elemente, Onorată Instanţă, care e sentinţa?Tweet
Da, este, dar e un stil pur românesc de a ne preface că nu e. Plagiat poate e prea dur, pastişă sună mai bine?
P.S. Un anume Alexandru Ghiza de la Braşov (Alghi) m-a rugat să-ţi transmit salutări şi toate cele bune.
eftimie: Alghi nu e “un anume”
E unicul Alghi, căruia îi mulţumesc şi îi doresc şi eu toate cele bune.
Sa-mi fie cu pardon, dar unde mama dracu’ vede Caramfil plagiat? Nu au fost copiate cuvintele nici macar partial, nu a fost preluat filmul actiunii (in acest spot ora este INTRERUPTA, in film mafiotii deja discutau cu profesorul..), deci zic eu ca viseaza.
Ce-ar fi ca Hollywood sa-i ceara lui Michael Jackson banii pentru ca, in videoclipul Thriller, a folosit secvente ce sigur se gasisera deja in vreun horror de-al lor?
Daca nu exista secventa din Filantropica, nu exista nici reclama asta. Pentru ca ar fi fost mult mai greu de inteles reclama. Asta nu-i totusi un plagiat, mai mult o parodie, o gluma, un banc, o poanta adaptata si povestita mai departe. Acum daca unul inventeaza un banc, toti care-l dau mai departe inseamna ca fac plagiat?
1. în primul rând avem de-a face cu o reclamă, pe de o parte imbecilă, pe de altă parte mincinoasă. Imbecilă pentru că promovează ideea că, vezi Doamne, ce bine e să ajungi ca nenea ăla care arată ca un bou (dacă şi individul ăla e model…). Mincinoasă pentru că se sugerează că boul ăla o mâncat “sănătos”, deşi se vede de la o poştă că o băgat steroizi şi vitamine în el cu lopata. Există şi nişte legi care interzic reclama mincinoasă, mai are nişte atribuţii şi CNA-ul în domeniul ăsta, dar, mă rog, vorbim despre aplicarea legilor în România
2. din punct de vedere legal e o altă discuţie, pentru că drepturile de autor sunt de două feluri: patrimoniale (care se cuantifică în bani în cele din urmă) şi nepatrimoniale (de unde şi necesitatea ca de fiecare dată când foloseşti o idee, un concept, o teorie etc., să menţionezi şi autorul acesteia). Evident că ideea a fost preluată fără drept, adică furată.
3. poate că tovarăşii “creativi” de la CAP sunt mândri de produsul lor, la ce spot au “creat” nici nu mă miră cum au reacţionat; să fiu, însă, în locul celor de la Delaco nu doar că nu le-aş plăti o asemenea aberaţie, dar i-aş şi da în judecată pentru prejudiciul adus imaginii firmei – un lucru să fie clar: eu unul în vecii vecilor n-o să mănânc Delaco, Doamne feri să ajung ca boul ăla din spot!
P.S. La prima vizionare mi-a scăpat o altă replică “genială”: “În ţara asta, ca să fii şmecher, întâi trebe să fii tare aici (şi-şi arată brandul – nota mea) şi apoi aici (şi-l bate pe copil pe cap – n.m.)”.
Adică:
1. să fi şmecher e un lucru bun (asta reiese din ce zice el)
2. mai întâi trebe să ai brandul tare, şi apoi minte
Oare cine dă voie ca asemenea imbecilităţi să apară pe la televiziuni?
Cu tot respectul pentru dnul Caranfil, spotul totuşi, din punctul meu de vedere, nu pleacă de la scena din Filantropica ci are în spate un întreg concept care poziţionează produsul pe piaţă. Campania este bine executată. Toni Delaco este un personaj gândit special pentru a susţine un brand. Un mafiot care are un comportament neaşteptat în situaţii obişnuite, plecând de la ideea de alimentaţie sănătoasă. Aceasta apare şi în primul spot al campanie, când mafiotul îi dă caşcaval unei stripteuze pentru că “e cam slabuţă”. Şi continuă cu o sală de clasă, unde Toni Delaco ameninţă în propriul stil nişte copii, spunându-le că “mâncatul prost şi-a găsit naşul”. Nu uitaţi că s-a bătut mult timp monedă pe subiectul alimentaţia în şcoli, aşa că spotul cu elevii era “la zi”, ca să spun aşa.
Situaţia care seamănă este următoarea: un mafiot ameninţă câţiva elevi într-o sală de clasă. Atât şi nimic mai mult. E ca şi cum ai spune: un tip care aleargă pe scarile dintr-un parc (spotul Tnuva – asemănare cu Rocky) sau un cor de vânători intrepretând căntecul preabinecunoscut, dar folosind alte versuri (spotul pentru Academia Caţavencu).
Îmi închipui că dnul Caranfil s-a simţit oarecum lezat când a văzut clipul însă n-ar fi trebuit. Nu e vorba de plagiat aici. Sau cel puţin asta cred eu.
E urât când apar scandaluri de genul ăsta pentru că şi Caranfil şi Feher sunt oameni competenţi pe domeniile lor şi imaginea unuia dintre ei va ieşi cu siguranţă şifonată, pe nedrept. Un război de orgolii inutil, cred eu.
eu am fost foarte incurcat pentru ca nu imi aduceam aminte de scena din Filantropica (un film pe care am cautat sa il sterg din minte, din motive personale) si am fost foarte nedumerit cand am vazut ineptia de reclama la Delaco. Nu imi spunea nimic. Ma bucur ca cel putin celor care au relationat-o cu Filantropica, le-a spus ceva. Eu unul, ma repet si spun ca nu cred ca s-a facut in ultimul timp o reclama mai inepta.
E o falsă problemă. Nu există plagiat atunci când avem de-a face cu idee (după cum foarte clar spune legea dreptului de autor), iar furăciunea despre care vorbește Caranfil nu există. Toată seria de la Delaco se bazează pe pastișizarea filmelor cu mafioți, poate printre ele o fi fost și Filantropica, nici nu contează. Raluca Feher explică foarte bine pe iqads cum au stat lucrurile cu filmele lui Coppola. Oricum ar fi, creativitatea se bazează, după cum spunea Piaget, pe continuitatea experiențelor, respectiv există o inspirație continuă la nivelul schimbului de idei, opinii, concepții despre lumea în care trăim. E ca și când l-am acuza pe Cervantes că a scris un roman despre un cavaleri furând ideile de la romanul cavaleresc medieval. Eu chiar dau teme studentilor mei sa parodieze si sa imite stilul din alte producții media. Adevărații plagiatori, însă, sunt în altă parte, acolo unde sunt preluate pagini întregi din cărți publicate în Vest, pe baza cărora se construiesc apoi în România cariere serioase.
Sa presupunem ca Filantropica nu ar fi existat. Spotul Delaco ar fi transmis acelasi mesaj ca in acest moment: niste interlopi “fac ordine” in clasa si arata avantajele consumului de branzeturi, in speta de la Delaco. Reclama o consider slaba. Mi se pare aberant sa impui un aliment cu forta.
Problema exista datorita faptului ca Filantropica exista. Absolut oricine in momentul vizionarii spotului se duce cu gandul la Filantropica (daca l-a vazut). Sursa de inspiratie e evidenta. Nu cunosc nici un alt film in care interlopii sa faca ordine in clasa (in sensul bun), dupa cum nu am auzit nici folclor urban.
Dar in afara de sursa de inspiratie nimic altceva nu mai exista in comun. Nici vorba de plagiat. Eu zic ca totul trebuie vazut ca o parodie. O parodie slaba si nimic mai mult. Nae Caranfil chiar ma surprinde ca se aprinde intr-atat. Reclama e atat de slaba incat nu cred ca va ramane in memoria colectiva ca cea cu “era ta’su”. Nae va fi creditat pentru totdeauna cu celebra secventa. In fine, de cine a vazut filmul si a inteles filmul.
Nu e plagiat.Dar reclama Delaco e de fapt antireclama.Tipul care isi arata bicepsul este sigur umflat cu steroizi.Oare asa ceva contine si cascavalul ?Lasand la o parte ca tot clipul este imbecil.
Nae Caranfil a atins visul tuturor publicitarilor, dar doar unora le iese… sa intre in foclorul urban. Sa fiu in locul lui as fi condescendent cu d-na Feher si suficient de intelept sa rad pe seama “inspiratiei” tupeiste de care seniorul copy da dovada. Fara “Filantropica” scena din “Delaco” nu ar fi existat, nici nu ar fi fost gustata de target. De altfel, intreaga industrie se bazeaza pe pastise, memorie colectiva, foclor urban, inconstient colectiv… etc., asa ca e absurd sa pretinzi ca esti cu totul si cu totul original. Nu e nicio rusine!
Secventa din film mi se pare mult mai buna decat spotul publicitar. Sloganul insa e bun
“Mincatul prost si-a gasit Nasul”.
Poate e de vina interpretarea actorilor, oricum e greu sa concentrezi talent in 30 de secunde si sa vinzi cascaval….
Ce ma deranjeaza pe mine sunt tipetele Nasului….In prima parte, Marlon vorbea de parca avea pietre in gura, rodul unui antrenament feroce….Ceilalti il ascultau pe el, nu tipa ca sa se faca auzit….
La noi insa, volumul face muzica….
Plagiat cu siguranţă nu e. Ca să poţi spune cu adevărat că e plagiat, trebuie să semene al dracului de bine. Şi nici măcar atunci nu poţi fi 100% sigur că nu era vorba de gândire creativă paralală, după cum se exprimă domnul posesor al acestui site dedicat plagiatelor din publicitate: http://www.joelapompe.net/
[...] trecute, Mihnea Măruță publica pe blogul lui un comentariu despre acuzele – legitime, după toate aparențele – de plagiat formulate de Nae Caranfil [...]
Eu am publicat in “National”, in 1998, inainte de aparitia “Filantropicii” pe ecrane, povestea unui tip din Crangasi care scria texte pentru cersetori, de rupt inimi, exact cum apare unul si in film. Ce facusi, Nae, ma plagiasi? Noi, cei care papam realitate, riscam sa facem aceeasi toxiinfectie.