Pauza de poezie: “Tînărul Ulise”
Ilustraţie: Oudi Arroni, www.oudiart.com
CINE?
cine v-a spus: aceştia sînt oamenii
acestea faptele? cine v-a arătat: iată
acesta-i cuţitul dincoace se află oglinda?
cînd aţi aflat că apa nu e palidă
şi cine este vînător şi cine cuvînt
şi cum de ştiţi ce e credinţa şi
unde începe singurătatea?
oare cu cine staţi de vorbă
lepădîndu-vă de taina voastră
ca de trupul cu care n-aţi făptui
şi cine dintre voi este mutul
şi cine nisipul
căruia îi sînt pregătite discursuri bîlbîite
precum trupurile vieţuitoarelor
ce trag să moară şi cine
dintre voi are răbdare să-mi arate:
aceştia sînt oamenii acestea faptele?
Din volumul “Mic tratat de glorie” (1973).
CHESTIONAR
Mai sparge părul tău geamurile nopţii?
Mai urcă el în vară armatele de tei?
Mai lunecă spre seară şi în dreptul porţii
Mai murmură mesaje, tulburi, ca-n “Maitreyi”?
Mai devastează păru-ţi ordinea-n amiezi?
Mai lustruieşti cu el argintării?
Mai crezi? Mai te-ndoieşti? Mai vii?
Mai te-nfăşori în el, cînd te îndepărtezi?
Mai bate părul tău în visteria lunii?
Mai tîlhăreşte mirezmele de prin grădini?
Mai se roteşte secerînd păunii?
Mai taie vîrful pădurilor de pini?
Mai strică păru-ţi legile plutirii?
Mai dovedeşti cu el că ai dreptate?
Mai vezi cuţitul ce mă sprijină în spate?
Mai vrem să fim de-a pururi mirii?
Mai sună părul tău ca un choral?
Mai biciuieşti cu el popoarele de cai?
Mai vezi împrejuru-ţi vreo luntre, vreun mal?
Mai sîntem noi viaţă? Mai sîntem? Mai?
Din volumul “Uneori, plutirea” (1977).
CALCULAREA ADEVĂRULUI
Se aleg nişte minciuni
dintre cele mai umile,
li se ţine calea
de cîteva ori pe zi
şi li se spune:
“Excelenţă!”
“Majestate!”
“Prealuminatelor!”
“Preafericitelor!”
“Divinelor!”
O, splendidă auroră
a adevărului,
tu nu vei întîrzia să te arăţi:
“Sictir!”
Din volumul “Respiraţie artificială” (1978).
O rupere de ritm surprinzătoare pentru cei picați pe blogul tău direct de pe Lună. O pauză de poezie pe care ar fi bine să o facem cu toții, măcar o dată pe săptămână. Hai, lunar!
Călin: O dată pe zi ar fi prea greu?
Neasteptata postare. Este prima data cand citesc poezie de Dorin Tudoran (spre rusinea mea) si sunt impresionat.
Mi-a placut cel mai mult “Cine?”. De fapt, mi se pare de-a dreptul extraordinara. La “Chestionar”, nu prea reusesc sa prind ritmul si ma pierd totdeauna la al doilea vers din strofa.
Subscriu la ideea de a posta periodic poezii. Un blog de la The Atlantic face asta saptamanal. Atat alegerile lui, cat si comentariile, mi se par totdeauna foarte interesante. In fine, problema mea e ca de regula nu prea pricep poeziile postate. Dar ma straduiesc.
P.S. Partial off-topic: nu mai stiam numele exact al formei verbale “Se aleg” din ultima poezie. Am cautat o gramatica a limbii romane online. Toate rezultatele duc catre siteuri idioate de referate. Nimeni nu s-a gandit sa posteze o editie riguroasa pe internet. Nici Academia Romana, nici Biblioteca Nationala, nici Ministerul Educatiei, nici vreuna din Facultatile de Litere.
Mihnea, mie mi se spune că sunt naiv, nu vrei să mă lași să fiu singurul?
Călin: Nţ. Ce-ar fi să postăm una pe zi? Ar însemna că am şi citit măcar una. Şi ar mai fi câteva sute care ar citi-o, vrând-nevrând.
Mihnea, ridic mănușa. O vreme, voi posta de-ale mele și voi alterna cu PA-uri. În locul știut.
Călin: Excelent! Punem de-o mişcare: “Poezii de zi”. Poate ni se alătură şi alţi bloggeri. Eu încep azi, mai pe după-amiază.
[...] ce este vorba: Mihnea a publicat, ieri, câteva poezii scrise de Radu Tudoran. Nu știu ce l-a apucat, dar l-a apucat bine. I-am zis că n-ar strica să [...]