Un test de audiţie: ce poate face o orchestraţie inspirată
Am ascultat această piesă astăzi, pe Guerrilla, şi am înţeles încă o dată cât de mult contează orchestraţia. Lăsaţi prejudecăţile deoparte, ştiu că e o melodie veche (muzica – N. Kirculescu, versuri – M. Maximilian) şi că stilul interpretei nu mai rezonează cu aşteptările. Urmăriţi mai ales ritmul şi orchestraţia, una de mare rafinament, şi gândiţi-vă cum ar fi sunat dacă ar fi fost cântată de un swinger de culoare din New Orleans 
apropo de asta. dacă asculţi atent “mână, birjar!” al lui moscopol, ai să găseşti la refren, şi şi după, câteva acorduri identice cu cele din “the legend of 1900″, când 1900 are duelul la pian cu jelly roll morton. mă refer la a doua piesă din duel. ne mai ştim şi noi la muzică, nu numai ei
..asta da!:)
cu dedicatii, pentru cine vrea: http://www.youtube.com/watch?v=ATXV3DzKv68
Sau Memphis, de ce nu… Da, ai mare dreptate…