Regele Mihai, circulaţia brandurilor şi supra-istoria
Triumfător în lupte, amicul meu Traian s-a enervat. S-a enervat după ce eu am scris că Regele Mihai este, “fără îndoială”, cea mai importantă personalitate în viaţă a României. El, care e director de creaţie într-o agenţie de publicitate, consideră că rezultatele sondajului de opinie de la care a plecat simpatica noastră polemică sunt justificate, corecte şi relevante, din simplul motiv că reflectă impactul unor branduri personale asupra mentalului colectiv.
Şi scrie Traian o lecţie-demonstraţie foarte interesantă, în care explică de ce Ţiriac a câştigat game, set şi meci cu naţia şi de ce Regele nu s-a “clasat” nici măcar între primii zece. Pe scurt, pentru că brandul său personal nu mai circulă, nu mai înseamnă aproape nimic în ultimul deceniu. Altfel spus, în anul de graţie 2009, într-o lume în care notorietatea se creează şi se întreţine prin tehnici mediatice bine puse la punct, Regele Mihai nu are cum să mai fie considerat cea mai importantă personalitate în viaţă a românilor.
Corect. Tocmai asta e problema mea. Tocmai faptul că nu mai contează neapărat conţinutul, ci doar forma de comunicare este ceea ce mă îngrijorează. Eu nu contest veridicitatea şi corectitudinea acelui sondaj şi n-am motive să mă îndoiesc că el reprezintă mentalitatea predominantă la acest moment. Eu spun, naiv şi ne-realist, că nu aşa ar trebui să fie şi că, parafrazând un cunoscut slogan, dincolo de branduri sunt oamenii, iar dincolo de oameni e adevărul.
Care este cea mai importantă personalitate în viaţă a României? Aceea care este? Sau aceea care ar trebui să fie? Putem vota obiectiv pe orizontală cu toate că the big picture se vede numai de pe verticală? Putem judeca supra-istoric aflându-ne în istorie? Ştim cum arată cutia dacă suntem înăuntrul ei?
Şi, la urma urmei, istoria se scrie cu branduri volatile sau cu fapte pământeşti?Tweet
Daca’ar fi asa, atunci venerabila Elisabeta ar tot iesi in fruntea personalitatilor britanice, iar americanii nu s-ar mai satura de domnul Gates. Ce sa mai zic de rusi care s-ar tot poticni in succesul transfrontarier al unui Abramovici visand minortar la oasele tarului ucis de bolsevici.
Mie regele imi pare un personaj istoric iar Tiriac un descurcaret cu pretentii. Care este personalitatea cea mai importanta a Romaniei? Sincer, nu reusesc sa vad vre-una.
Cristi: Şi adică nu e regina cea mai importantă personalitate britanică? Şi cum nu poţi să vezi “vreuna” dintre mai bine de 20 de milioane de oameni?
Salut. esti interesat de un link exchange?
Nu stiu, mi se pare ca majoritatea celor intervievati confunda importanta cu popularitatea. Da, probabil cei din fruntea clasamentului sunt mai populari, dar nicidecum mai importanti decat regele Mihai sau altii. Odata ce ai avut sau ai o importanta in istoria unei tari esti automat o personalitate importanta, eu asa judec.
Intr-adevar, e de reparat in mentalul colectiv asa cum spuneai, dar cred ca ca si regele Mihai ar putea iesi cumva la lumina prin diverse campanii, evenimente etc. Poate asa ar avea alt loc in ochii publici.
Vallecano: Nu, mulţumesc
Cristi Minculescu! Fara argumente
Mihnea, in continuare cred ca ai dreptate.
Mai ales ca intrebarea suna asa “Care este cea mai importanta personalitate in viata a Romaniei?” Cateva cuvinte fac diferenta. Intrebarea se refera la ‘personalitate’ si nu la ‘brand’, la ‘importanta’ si nu la ‘vizibilitate’. Este vorba de personalitati IN VIATA si aici cred ca trebuie sa ne educam pentru a onora adevaratii eroi cat sunt in viata, nu doar post-mortem (asa cum am facut cu Corneliu Coposu si cum vom face cu Regele Mihai, probabil)
De observat este si talmes-balmesul din capul oamenilor (creat si cu ajutorul presei, sa recunoastem) atunci cand vine vorba de ‘personalitati’, ‘vedete’, ‘staruri’ si ‘VIP-uri”. Tabloidizarea este cea care ne duce la astfel de clasamente pestrite si inconcludente.
La pariu ca daca refacem sondajul iese altcineva in locul lui Tiriac, iar MS Regele Mihai iese pe alta pozitie. Este foarte periculoasa aceasta clasificare a personalitatilor in viata. Pune-ti-va in situatia ca suntenti intrebat brusc pe strada cine este cea mai importanta persoana in viata. Veti raspunde prin doua filtre: cel al educatiei si experientei personale – care va limiteaza multimea personalitatilor la cele care v-au impresionat – si cel al feelingului de moment, datorat conjuncturii in care va situati la momentul chestionarului (de exemplu, cititi Magazin Istoric si va place o idee; ati fost la un concert perfect etc.). Putini sunt cei care au ancorat raspunsul la aceasta intrebare intr-un mod atat de profund cum il prezinta Mihnea.
Sunt foarte curios cum ar fi aratat rezultatele acestui sondaj in anul 1859, in 1866, in 1877, in 1918, in 1938 etc. Oare saracul Eminescu se regasea in Top 100? Ce pozitie ar fi ocupat Regele Carol? Dar Cuza in 1860? Dar Cuza in 1866?
Poate ca nu vad “vreuna” (multumesc) pentru ca nu le cunosc pe toate 20 de milioane. Din cele vazute si retinute nu ma bag sa aleg.
Regele Mihai de departe
“Veti raspunde prin doua filtre: cel al educatiei si experientei personale (…) si cel al feelingului de moment (…)” Albatran
Corect! As mai adauga unul: cel de a da un raspuns “inteligent” sau “interesant”. Oricum, valoarea stiintifica a unui asemenea “sondaj” este nula, se pot trage mai degraba concluzii (interesante, ce e drept) privind nivelul de cultura, educatie, asteptare, intelegere samd ale celor intervievati, decat despre cine este cu adevarat “important” pentru “poporul roman”.
In ceea ce priveste brandingul personal… este o abordare cam reductionista si defazata in acest context. Nu cred ca Regele Mihai, Casa Regala de Hohenzollern sau orice casa regala veritabila ar fi interesate de constructia si “circulatia” vreunui brand personal sau corporatist (poate “casele regale” ale regilor popului, rockului, fotbalului etc. sau “casa regala” de la Sibiu:-) ). Nici macar “Casa de Monaco” (Grimaldi), chiar daca e adesea in centrul atentiei, nu cred ca reuseste aceste performante (nedorite, sunt sigur) prin ceva tehnici de marketing, pur si simplu membrii ei sunt vanati pentru audienta (cum ar veni pt “brandingul” tabloidelor).
Altiminteri mi-a placut aia cu accentele pe eroii mitici
)