Despre vis şi ratare. Vă recomand un text profund şi sincer
Când mi-am înscris blogul pe trafic.ro, am avut de completat câteva cuvinte care să mă reprezinte şi să fie, totodată, o scurtă caracterizare a ceea ce aveam de gând cu acest site. A fost un test bun, pentru că l-am luat în serios. (Cum să rezumi în două rânduri atât ceea ce este, cât şi intuiţia asupra a ceea ce va urma?) Şi am scris acolo, printre altele, că “îmi plac ideile uimitoare şi oamenii care le argumentează”.
Dar ideile uimitoare şi textele pe măsura lor sunt rare, inclusiv în blogosfera românească. Lucru firesc, altfel n-ar mai fi uimitoare. De aceea, când apar, e bine să fie semnalate în cât mai multe locuri, pentru a fi rumegate de cât mai mulţi oameni, în special de către tineri. Acesta e motivul pentru care mă bucur foarte mult că vă pot recomanda unul dintre cele mai profunde şi mai sincere texte pe care le-am citit în ultimele luni, scris de un om pe care nu-l cunosc, dar în faţa căruia, după o asemenea demonstraţie de maturitate şi înţelegere a nuanţelor existenţei, îmi scot pălăria virtuală.
Se numeşte Dragoş Mănac, iar ceea ce a scris este aici.Tweet
Da, bun postul tanarului…
Imi aduce aminte de vb fratelui meu : in orice moment e bine sa fii pregatit sa pleci spre ALTCEVA. In cazuri extreme ei cu tine doar AMINTIRILE. SI, eventual- Cardul.
Si mie mi-a placut mult articolul, ca multe altele de acelasi autor. In general tot ce scrie Manac e de calitate, are o profunzime si o rabdare de a despica problema cum rar intalnesti. Plus ca scrie destul de rar, iar daca o face poti sa fii sigur ca are ceva profund de transmis.
bine zis, frumos argumentat
la Mănac am mai tot citit lucruri bune.
acum ma duc mai incolo, ca m-a cam pus pe ganduri…
Samanu, Vlad, Lucian: Şi-acum urmează greul – există vreo idee din text cu care nu sunteţi de acord?
Mihnea: raspund provocarii tale, desi nu-mi sta in obisnuinta sa raspuns la provocari.
ASADAR :
Exista 2 (doua) fragmente din textul respectiv fatza de care ma raportez putin diferit. (Posibil sa fiu subiectiv, sa contextualizez fragmentele in universul meu. Posibil sa fiu “acuzat” de celebra “scoatere din context”. Si totusi- ma risc
Mi-mi sunt aproape urmatoarele aspecte:
1)
-”Pornisem de la exemplul meu. Am incalcat toate sfaturile si am luat o multime de decizii proaste. Dupa zece ani de munca sunt, ca mai mereu, undeva in apropierea lui zero – am pornit de la zero si inca mai ai mare parte din el.”
EXPLICATIE : nu cred ca esti la fel niciodata, Niciodata nu pleci de la zero. Mereu porti cu tine, chiar daca nu realizezi, “amintirile”, experientzele, trairile….Nu exista “punct zero” decat in ceea ce ne propunem, adica – concret, pe “proiecte” etc. Altfel – noi suntem mereu “pe drum”, cu toate cele din urma si cu tot viitorul inainte, dar niciodata nu suntem “noi-nascuti” ! Eventual – putem sa ne concentram pe ideea ca “o luam de la zero”, sa ne propuem asta ca viziune etc ETC. NU EXISTA MOMENT ZERO in timp, decat odata !
2)
Finalul :
“Bogat sau Ratat ?”
EXPLICATIE : Dincolo de frumusetea textului, trebuie sa recunaostem ca autorul strecoara la final o ambiguitate cu gust de certitudine. Noi, cei mai “batrini” stim ca disjunctiile sunt de 2 feluri : exclusive si ne-exclusive. Tanarul stie si el acest lucru, fie si implicit. Insa se lanseaza aceasta “dilema” pentru “frumsetzea textului”. Ceea ce e normal. Ca doar nu ar fi terminat asa : “Bogat sau Ratat? sau “Bogat si/sau Ratat”?
…incep cu sfarsitul – sa nu uit: chestia asta cu moderarea e ucigatoare de inspiratie. Paaana-ti scrii numele, paaana-ti pui adresa de e-mail, paaaana apare comentariul – inspiratia de moment, tusti sub o piatra!:)
Revenind: cu toata simpatia (partea cu zana cea buna mi-a tihnit, din motive pe care lestii foarte bine:) presupunerea de baza “frica de ratare m-a motivat toata viata” e la fel de banala precum concluzia: nu trebuie sa fii milionar pentru a fi fericit. Si Ana are mere si Xenia are pix. Sunt pline rafturile si canalele de televiziune de sfaturi din astea – si toate de bun simt. Iar spuse pe puncte, subliniat, par a oferi un retetar simplu al fericirii – de aceea au si succes. O singura problema: nu ies din logica societatii de azi – trebuie sa “ai succes” chiar daca nu ai (de aici si sfaturile pedagogice de genul: “n-ai aflat raspunsul corect, dar efortul conteaza”, etc) Sa nu demoralizezi omul – sa nu aiba sentimentul ratarii.
Frica de ratare merge mana in mana y compris cu frica de batranete si de moarte – de aici toate aberatiile la care s-a ajuns, la care Eminescu nici nu visa pe cand scria “Tinerete fara batranete si viata fara de moarte”…
Omul are dreptate – la primul nivel. Nu are la cel de-al doilea. De ratare nu se scapa prin succes. De ratare se scapa prin ratare. Cu moartea pre moarte calcand. De ratat, ratam cu totii, intr0un fel sau altul. Depinde de cum o facem. Spune-mi ce-ai ratat (si cum ai ratat) pentru a-ti spune cine esti.
Scrie frumos, pare pozitiv, insa nu m-a ajutat sa gasesc nimic nou. Resursele sunt in noi si la noi, etc… Altceva???
…………………………M-am hotarat sa-i postez totusi un comentariu:
Asta da consolare….Si nepotul meu gandeste asa. Are 21 ani si e tot la nivelul “0″. Ma consolez cu gandul, ca lui nu i-au trebuit 7 ani, sau mai mult, sa realizeze filozofia asta de viata.
Parerea mea este, ca era mai bine sa pleci in Caraibe si sa scrii o carte acolo, pentru cei care n-au reusit si pentru cei care, nu mai exista nici speranta de reusita.
Ma intreb daca esti nepotul meu, ascuns sub alt nume? Mai ales ca ai postat asta chiar de ziua lui…Hm ?!