Mesaj inteligent adresat de Băsescu maghiarilor din România
“Înţeleg sentimentul de mândrie care vă cuprinde în această zi şi sunt alături de dumneavoastră în momentele de sărbătoare. Maghiarii au dat dovadă în decursul istoriei că sunt un popor iubitor de libertate. (…) Înţeleg mândria dumneavoastră de a fi maghiar şi cred că acest sentiment de mândrie are motive întemeiate. În acelaşi timp, cred că trebuie să fiţi mândri şi de calitatea dumneavoastră de cetăţeni români. România este patria comună a tuturor cetăţenilor ei, indiferent de originile acestora. (…) Doresc maghiarilor din România, cu ocazia sărbătoririi zilei de 15 martie, fericire şi bunăstare alături de toţi ceilalţi cetăţeni români”.
Am ales din mesajul prezidenţial acele citate care ating punctul sensibil al relaţiilor dintre români şi etnicii maghiari: graniţele mentale. În principiu, în România nu ar exista nici o problemă interetnică dacă unii reprezentanţi ai minorităţii maghiare nu şi-ar impune şi nu ar transmite în comunităţi un model de viaţă dublă, bi-temporală: 1) cea publică, în care declaraţiile şi intenţiile oficiale sunt legate foarte pragmatic de prezent, în care integrarea este firească, iar reacţiile majorităţii sunt pe măsură (cel mai bun exemplu fiind prezenţa la guvernare timp de 12 ani); şi 2) cea privată, unde învăţătura şi principalele obsesii sunt ancorate în trecut, undeva la sfârşit de secol XIX şi început de secol XX, cu o simbolistică imperială încărcată de husari, blazoane nobiliare şi steaguri cu toate camerele heraldice ale Ungariei Mari.
La nivel popular, în comunităţile mixte, cum e Clujul, românul îl respectă pe ungur pentru seriozitate, hărnicie, curăţenie, îndârjire şi pentru felul exemplar în care-şi păstrează tradiţiile şi valorile naţionale, de la csardas la gulyas, de la Petofi Sandor la Ady Endre. La nivel popular, românul n-are nici o problemă cu traiul împreună. Dimpotrivă. E dornic să se deschidă, să înveţe de la ungur, cu o singură condiţie: să se poată relaxa. Să nu fie mereu cu un simţ permanent treaz doar pentru că e român: să constate reciprocitate, să vadă că şi ungurul vrea să-i afle obiceiurile, că începe şi el, de pe malul său, să clădească una dintre jumătăţile punţii.
La asta se referă mesajul preşedintelui. La faptul că, în general, românii recunosc, respectă şi înţeleg dreptul şi nevoia maghiarilor de a se raporta la Budapesta, de a-şi ţine sărbătorile laolaltă cu conaţionalii lor din Ungaria, dar speră şi aşteaptă ca acestea să rămână expresii ale identităţii, să nu se transforme în declaraţii diferenţiatoare, în forme voalate de sfidare sau în pretexte pentru noi şi noi revendicări.
E firesc ca maghiarii să se considere în primul rând maghiari şi abia apoi cetăţeni români. Esenţial este ca “primul rând” să nu fie duşmanul celui de-al doilea.Tweet
sunt curioasă care sunt calităţile pe care ei le găsesc în noi şi care le stârnesc respectul. am tot auzit români spunând “meşteri ca ungurii mai rar” sau “unguroaicele ăstea sunt harnice foc”, dar nu am auzit vreun ungur de rând să spună ceva laudativ de noi. avem oare ceva ce ei admiră?
licurici: Bună întrebare. Dacă sunt maghiari care citesc blogul meu, îi rog să intervină.
Am locuit cativa ani intr-un sat jumatate romanesc, jumatate unguresc. Am ramarcat ca ambele comunitati isi respectau reciproc sarbatorile religioase: ungurii nu munceau in Pastele ortodox, romanii nu munceau in cel catolic/protestant. Casatoriile mixte, de neimaginat la tara pe vremea bunicilor, au devenit o regula. De aici s-a nascut o noua traditie, ce priveste confesiunea in care sunt botezati copiii proveniti din familii mixte. De regula, baietii sunt botezati ortodox, iar fetele reformat/catolic. Si imi amintesc cu mare placere de petrecerile unguresti la care eram invitat, cu csardas cantat de honvezi mustaciosi. Ah, imi mai amintesc de festivalul international de folclor din satul (pur unguresc) Vlaha. Deschiderea era facuta de trei feciori calari: primul purta drapelul romanesc, al doilea cel unguresc, iar ultimul drapelul UE. Am fost impresionat de ordinea defilarii, ce trimitea la respectul civic pentru statul in care traiesc acesti feciori cu mustati rasucite
desi nu sunt ungur,doar ungurean,ma incumet eu sa raspund,deoarece mi’s harcovean…admira felul romanilor de a fi mai,cum sa zic?,descurcareti,mai razbatatori.desi ai zice ca viseaza toti sa traiasca in ungaria,cei care au avut experienta asta s-au cam lecuit de asta,motivele sunt mai multe,nu le mai insir aici;oricum,nu cred ca ne putem astepta la mari schimbari in mentalitatea lor daca noi nu putem face ca tara asta sa fie un loc in care sa-ti placa sa traiesti;daca noi “ne-am saturat de romania” (si nu fara motiv,as zice),nu vad cum le putem cere lor s-o iubeasca…
Se vede treaba buna facuta de consilierul prezidential Eckstein Kovacs.
Dorin: Frumos exemplu, cu adevărat.
Mihai: Bine punctat.
Medusa: Uitasem de el; cred că ai dreptate.
eu sunt corcitura, cum se zice, in mod foarte rural, la Cluj si inclusiv de catre muuultii colegi presari. Si asta mi s-a reprosat in public, de multe ori, ani si ani ca o ANATEMA, o VINA METAFIZICA..ca si cum eu sunt de vina ca mama din Satmar l-a iubit pe tata, din Turda, aici, la Scoala Tehnica din “marea capitalaa Transilvaniei” Cluj-Napoca. Daca unii colegi de ai mei, pe care i-am considerat (nu ii mai consider demult) avangarda societatii gandesc asa, adica nationalist si rauvaitor in plan uman, ce sa ne mai miram de la oameni cu mai putin scoala…Inclusi fostul primar Funar imi zicea Tibor Farkas la conf de presa
nu mai pentru ca am semnat o perioada in ziarul regional Kronika. Nici un coleg de atunci 2000-2001 nu mi-a sarit in sprijin, unii ajunsi acum mari lideri locali, dar nici o problema am rezistat pentru ca ziarul la care lucram pe atunci, Kronika ulterior Adevarul mi-au sarit in sprijin asa cum ar trebui sa faca orice conducere a vreunei gazete cu angajatii ei.
revenind la tema, acum doi ani am studiat 1 zi la biblioteca presa locala pe 20 de ani si am publicat in Ziua de Cluj impreuna cu Vali Malaescu si Jiglau o analiza fara precedent in presa locala exact despre modul in care media a relatat ce s-a intamplat la Cluj…..f interesant va asigur. Dupa ani si ani in care Vatra Romaneasca si PRM au sicantat maghiarii clujeni in 156 martie acum, locul acestora a fost luat, ca mesaj,de Noua Dreapta. Incontinuu maghiarii au fost sicanati in mod urat in sarbatorirea zilei ungurimii de pretutindeni.
Ma bucur ca anul acesta, adica azi, nu s-au inregistrat incidente. Cred ca e loc de mai multe toleranta tocmai pt ca le gustam mancarea- gulyas-le iubim femeile, – zicem mereu ca sunt cele mai iubarete- in mare facem echipa buna cu ei. Si invers trebuie sa fie la fel, aici remarc autoizolationismul pe care il promoveaza maghiari care mai stau prin Cluj. (cafenelele lor, chefurile lor, scolile lor etc etc)
Lipseste un PROIECT COMUN identitar, de colaborare practica, la Cluj
Intelectualii clujeni, si de o parte si de alta, sunt superbi dar …lipsesc cu desavarsire. NU ne cunoastem inca, traim cam enclavizati cu toate sloganurile limbii de lemn europene de unficiare etc etc
Facem putin sa ne Cunoastem…desi avem multe de invata si unii si altii
PS
la nivel de media jos palaria pt TVR Cluj si Radio Cluj in acest domeniu al tolerantei
Oare cat de indepartate sunt vremurile in care 15 martie se va sarbatori asa cum sarbatoresc irlandezii din Chicago St.Patrick? Maghiarii sa defileze imbracati traditional, sa cante, romanii sa-i aplaude de pe margine, eventual putem sa coloram si Somesul (in verde?), iar apoi mancam un gulas si sa curga vinul…
[...] după-amiază, după ce am postat textul despre mesajul pe care preşedintele Băsescu l-a adresat maghiarilor, mi-a venit o idee. De ce să [...]
Eu de origine sunt din regiunea Ghimes(foarte aproape de jud Bacau), si sincer spun ca la noi nu prea exista conflictul interetnic, deoarece cultura noastra si cea a romanilor e foarte similar(am adoptat foarte multe din obiceiuri rominesti). Exista insa conflictul om-om care este natural dupa parerea mea. Deci eu nu pot sa spun lucruri proaste, sau negative despre romani, chiar sunt multumit ca am nascut acolo, fiindca am avut ocazia sa invat limba, sa cunosc oameni formidabile, sa fac prieteni intre romani. Lucrurile astea mi-a venit foarte utile cand am venit la facultate la Cluj. Parerea mea e insa, ca avem foarte multe probleme interetnice facute de politica interna. Politicienii nu pot(nu vreau) sa se inteleaga intre ele.
Primul pas ar fi sa respectam pe celalalt, sa vedem omul in el nu maghiarul s-au romanul.
Boti: Mulțumesc pentru comentariu
Nu cred că ar trebui tot timpul să dăm vina la politicieni.
Problemele interetnice, care nu-s neapărat majore sunt, şi vor exista. Nu neapărat din cauza politicienilor.
Iată câteva exemple: când m-am mutat în blocul unde locuiesc şi azi, preşedintele blocului, care este profesor universitar, mi-a corectat greşelile mele de gramatică făcute pe un text de o pagină. A găsit în total două greşeli, şi mi-a trimis înapoi hârtia, care atrăgea atenţia Dânsei asupra unor nereguli majore cu privire la asociţia d eproprietari. Acceaţi persoană nu vroie să scrie corect pe tabelul care cuprinde familiile din bloc, cu diacritice, numele personelor de etnie maghiară.
Tot numele de familie e problema şi la colega mea. Administratorul blocului lor, nu vrea să-i scrie corect.
Ştiu, asta sunt lucruri minor, dar defapt e vorba despre nerespectarea numelui de familie, sau nerespectare fără dar şi poate.
Iar dacă vreţi exemple când românii au avut probleme (discriminare etc.) din cauza maghiarilor, sunt sigur că sunt.
Iar pentru Licurici!
Să ştii că maghiarii de rând apreciează foarte mult priceperea românilor în politică, diplomaţie, sau faptul că sunt capabil să se supravieţuiească în orice condiţii.
Pe lângă astea, este apreciată şi faptul că se ajută reciproc între ei.
Cât despre românce, să ştii că flăcăii maghiari au o părere bună despre ele, cel puţin prietenii mei maghiari tot timpul îi laudă pe ele.
In primul rand, imi cer scuze pt eventualele greseli..;;)
In al doilea rand, eu, de origine sunt de langa arad, dintr-un oras, unde in mare 50-50% sunt romani si maghiari si pot sa spun, ca pe plan local, aproape ca nu exista conflicte intre etnii…daca e un chef mare, maghiarii se bat cu maghiarii, romanii cu romanii:p. Serios vorbind, “acasa” nu aveam probleme unii cu altii, in strada eram de ex 5 copii romani si 4 maghiari, o saptamana vorbeam intre noi lb romana, iar cealalta saptamana maghiara…si cu totii am ramas cu o limba vorbita in plus;) (fiindca in scoala ce ne invata e foarte putin…mai ales, reluand problema limbii romane in clasele cu predare in lb maghiara…stiu ca e greu de imaginat pt multa lume, dar multi dintre noi ajung la bac, stiind 20 de strofe din Luceafarul, au citit Morometii dar sunt “morti” cand trebuie sa poarta dialog cu noii colegi de la facultate despre fete si bere:)…sa va imaginati, ca si cum lb engleza ne-ar fi predata dupa 4 ani de exersare prin Shakespeare si etc….., dar asta e o alta problema).
Dupa scoala generala venea liceul si ajungeam intr-un internat in care erau multi de la teologie ortodoxa….iar noi catolici si maghiari aproape ca temusem ca sa intram in vorba cu ei…dar dupa 3 minute trecea teama, n-a fost nici o problema, ca un coleg de al meu, cine abia trecuse examenul de capacitate din lb romana si nu stia sa cumpere o paine din alimentara…am fost luati cu f multa rapdare si prietenie, pe care sincer, n-am fi asteptat de la ei:)ne-au ajutat la teme (n-au dictat ci ne-au corectat greselile), vorbind cu ei am invatat mai multa romana ca si la orele de romana, cls. 1-12….si dupa 2-3 ani ne-am despartit ca si buni prieteni:)
In principiu cred ca ARDELENII adevarati n-au problema cu ARDELENII adevarati, indiferent ca e roman, maghiar, german…problemele sunt create mai mult dincolo de Carpati…am discutat cu o pereche draguta din Bucuresti, care au dormit o noapte la parochia romano catolica si au fost surpinsi de bunavointa cu care ne-am apropiat de ei:) Au spus, ca de acasa aud, ca aici maghiarii se bat cu nebunie cu romanii si vica-versa…asta e o problema majora:mass-media, care mai mult genereaza problemele, decat sa ne arate partea plina a paharului…(fiindca audienta e mai mare, daca la stirile de la ora 5 arata, ca romanul a fost batut de un maghiar….de ce nu arata stiri in care de ex copii dintr-o gradinita fac o vizita la o gradinita de o alta limba de predare?;;) )
Referitor la ce cred maghiarii despre romani…vorbesc despre ce cred eu…sunt mult mai descurcareti, la sensul pozitiv al cuvantului, deschisi la voie buna (mult mai optimisti decat maghiarii de ex…),iar mie personal imi place si credinta mai adanca, care are acest popor…ciorbele si zacusca adevarata au un gust…hmmm:D
In concluzie: am trait aici impreuna de sute de ani, romana cu maghiarii,germani stc…din cauza unor marinari si peremisti nu trebuie sa ne uitam unul la altul ca si la un dusman ci ca si la un bun vecin, cu care e bine sa petreci timpul si e bine sa se invete lucruri de la unul la altul:)
Ne intelegem, desigur, foarte bine cu vecinii, cu colegii, cu oamenii de rand cu care avem aceeasi probleme. De aici vine vorba aceea ca ungurii sunt oameni de treaba, numai conducatorii lor ii invrajbesc impotriva romanilor. Aceasta gandire stereotipica a fost preluata si de autor.
Mai toti ungurii vor insa drepturi egale si sustin anumite solicitari si nu sunt dispusi sa le cedeze (intrebati-i nu numai de retete, chestii cotidiene si si despre ideile despre temele de mai jos si veti afla ca am dreptate): autonomie teritoriala in Tinutul Secuiesc (ceea ce nu se confunda cu infiintarea unui stat nou, sau federalizarea tarii, desi nici acestea nu sunt niste idei de la care ar trebui sa va fie frica), universitate de stat in limba maghiara, invatarea in scoli a geografiei si istoriei Romaniei in limba matrerna, programe scolare speciale pentru maghiari, inscriptii bilingve, elaborarea unor manuale de istorie comuna a romanilor si a maghiarilor.
Daca toate aceste dorinte ar fi tolerate eu cred ca ar avea de castigat si Romania.
Ca ungur,maghiar,secui,roman si cetatean european spun,ca domnul Mihnea are dreptate in multe lucruri,si imi place foarte mult stilul lui inteligent. Sper a citit deja reactia lui Marius Cosmeanu la acest articol si ne-va scrie opinia lui despre lucrurile mentionate de domnul Cosmeneau.
O idee personala: daca problmea asta ar fi discutata de oameni atat de inteligenti, calmi etc ca acesti domni, sau de exeplu domnul Attila Korodi,sa spun si cineva de la “partea noastra”, nici nu ar exista problema…
ps:scuze pentru greseli:)
Referitor la aceste drepturi, cred că românii ar trebui să conștientizeze tot timpul ceva: da, maghiarimea are niște cerințe, dar nu dorește să ia nimic de la români. Dacă vrem o inscripție bilingvă de exemplu, asta nu-i va face pe români mai săraci cu nimic.
Tot ce dorim, e să ne simțim acasă in această țară, pe acest pământ, pe care – sub un steag sau altul – au trăit și strămoșii noștrii.
Credem, că prin munca noastră, prin elementele specifice de cultură, contribuim și noi la bogăția acestei țări, și de aceea dorim ca limba, cultura noastră, cântecele și costumele noastre, sărbătorile, steagul și simbolurile care ne sunt dragi, să nu fie tratate ca ciuma de alți. Noi în mod sigur nu le afișăm ca să jignim sentimentele altora, a românilor, ci pentru că ele reprezintă cultura noastră, trecutul nostru și speranța că copii noștrii se vor simți și ei acasă pe aceste meleaguri.
Nu, marea majoritate a maghiarilor din România nu-și dorește să trăiască în Ungaria. Acei puțini, care vor, pot să se mute nu există nici un obstacol.
Locul nostru e însă aici, împreună cu românii, și cu ceilalți.
În ce privește școlile și celelalte chestii separate…
Trebuie să înțelegeți: e o lege aproape fizică faptul că de câte ori două culturi se amestecă liber, cel majoritar tinde să-l absoarbă pe cel minoritar. Tot ce încercăm să facem, e să conservăm cât mai mult din curățimea și corectitudinea limbii, a culturii maghiare din România, cât se poate… e oricum, destul de greu, maghiara vorbită în medii mai puțin culte e deja extrem de amestecată, conține cuvinte și expresii românești, uneori cu sufixe maghiare. Nu e dorința de a ne separa cu orice preț de români, de ce ne-am dori așa ceva?
Ungurul 2: Textul lui Marius a apărut deodată pe blogul meu şi pe blogul lui
Ercsey-Ravasz Ferenc: Mulţumesc pentru comentariu şi pentru decenţă.