Poezii de zi (25): “Îngerul” şi “Alte întîmplări cu bestia”
Îngerul
de Matei Vişniec
La mine vine un singur înger
unul singur
îmi spune: a ta este această bucată de pîine?
ţi-o iau!
îmi spune: a ta este această fereastră subţire
înnourată? ţi-o iau! îmi spune: a ta este cămaşa,
a ta este grădina, al tău este scaunul, somnul
floarea, gîndul bun şi castanul viu şi
peştele care te visează şi drumul din faţa
casei şi cîmpia de sub drum şi broasca ţestoasă
care le ţine pe toate în spinare
cu răbdare? ţi le iau!
ţi le iau, mincinosule, pe toate!
Alte întîmplări cu bestia
de Matei Vişniec
În fiecare dimineaţă bestia
îmi atinge delicat umărul
cu o floare albă
pe care o creşte peste noapte
îmi spune: cerul e senin arborii au înflorit
iarba e verde apa curge încet de pe acoperişuri
începe o zi minunată
îmi aduce paharul cu lapte
îmi aduce bocancii ochelarii pălăria
îmi şterge buzele cu un prosop pufos
se lasă într-un genunchi îmi şopteşte:
e atîta linişte în jur azi vei fi fericit
mă prinde între degetele ei murdare
mă ridică în aer şi mă aruncă în mijlocul străzii
îmi aşează sub braţ servieta cu mîncare
şi îmi spune: hai, du-te
eu plec
ea mă priveşte un timp
din cînd în cînd îşi scoate batista
şi-şi şterge cîte o lacrimă
Nota mea. N-am putut să aleg dintre cele două poezii. Apoi am înţeles că împreună le e locul.
Din volumul “Înţeleptul la ora de ceai” (2004).Tweet
Inca n-am apucat sa(-ti) multumesc pentru momentele astea in care totul incetineste, precum o minge pe care o arunci in sus cu viteza; o minge care, de la un moment dat, urca din ce in ce mai greu dar care apoi, in final, are o secunda de ezitare, de minunare, acolo, in aer, la capat.
Cand acea secunda trece, mingea se reintoarce, din ce in ce mai repede, in acelasi loc. Dar secunda aia merita tot chinul, chiar si acela de a reveni pe acelasi pamant fix si greu, de unde a plecat si care o s-o traga mereu langa el, ca un barbat posesiv.
Multumesc pentru poeziile astea, de fapt
. Ele sunt “secundele” mele. Si sper sa nu abandonezi prea curand “ritualul” acesta zilnic.
Alina: Mărturisesc că mă tot bate gândul să opresc această “campanie”, din cauza feedback-ului anemic. Ba pe unii chiar îi încurcă aceste poezii, de parcă ar fi obligatoriu să le citească sau ar “strica”, vezi Doamne, blogul.
Dar dacă mai există oameni ca tine, care se bucură şi le iau aşa cum am dorit, drept pauze de tras sufletul, am să continui. Însă nu ştiu cât.
Am vazut ca nu au feedback, dar cred ca lipsa de reactie e oarecum ceva normal. Cam cat poti dezbate pe tema unei poezii, daca blogul nu este nisat doar pe poezii? Plus ca, de cele mai multe ori, la sfarsitul lecturii nu iti vine decat sa taci. Ce-ai putea sa spui, ca e frumoasa? Ca ti-a placut? Ar fi redundant.
Au rolul lor tacut de a-ti scoate putin capul la suprafata din vartej si de a-ti da o gura de aer, mai mult de-atat nu cred ca trebuie sa asteptam de la ele
Discutii, argumente, dezbateri nu vor naste, pentru ca nu asta e rolul lor aici, pe acest blog, cred eu:)
Cat despre cei pe care ii incurca…eu cred ca tocmai pentru ei ar trebui sa insisti cu poeziile
Poate la un moment dat o sa se impiedice mai tare de una dintre ele si o sa ramana cu un semn care n-o sa treaca niciodata. Pe dinauntru, vreau sa zic 
Eu le citesc de cate ori am timp. Ai in mine o cititoare fidea
)
Unele poezii ma pun pe ganduri, altele ma amuza. Sunt, asa cum spunea Alina, o secunda de minunare, o pauza in tumultul cotidian, o gura de aer; fiecare are un fior.
Iti multumesc pentru toate.
Sa-ti spun un secret: am si eu un blog si am sa te pun in blogroll cat de curand. Mai am multe de schimbat la el, n-am timp sa ma ocup de el asa cum as dori, dar in curand va veni si ziua aceea.
O seara frumoasa.
Foarte rau, daca aveti de gand sa renuntati, desi cred ca poezia nu a fost niciodata apanajul maselor, spre deosebire de jucariile Bakugan, spre exemplu.
Multumesc, oricum, pentru cateva momente minunate.
ooooooooooooooo……….nu e tare bun sa faci numai rau(: