Poezii de zi (28): “Noapte la mare”
de Lucian Blaga
Valul mai bate, acelaşi.
Raza e trează în turn.
Cald e nisipul pe plaje,
numai puţin dacă scurm.
Noaptea-i târzie, de august.
Orele-horele tac.
Cugetul, cumpăna, steaua
grea judecată îmi fac.
Murmură dor de pereche.
Patima cere răspuns.
Ah, mineralul în toate
geme adânc şi ascuns.
Sarea şi osul din mine
caută sare şi var.
Foamea în mare răspunde,
creşte cu fluxul amar.
Margine-mi este argila,
lege de-asemenea ea.
Sunt doar metalul în febră,
magmă terestră, nu stea.
Capăt al osiei lumii!
Rogu-te, nu osândi!
Vine cândva şi odihna
ce ispăşire va fi!
Vine cândva şi odihna
ce ispăşire va fi
anilor, aprigei sete,
febrei de noapte şi zi.
Din volumul “Cântecul focului” (1945-1957).Tweet
e asa s-asa!
Ionuţ: E una dintre cele mai bune poezii scrise în limba română, după părerea mea.
Daca nu gresesc, Blaga este primul poet repetat in seria ta. Dupa 27 de nume diferite! Nici nu stiam ca au existat 27 de poeti romani.
davidv: Corect
Vreau să scriu, la finalul acestei campanii, despre “peripeţiile” cotrobăitului prin poezia românească şi despre cum trebuie să cauţi cu lumânarea ca să găseşti o poezie care să rezoneze cu mentalitatea şi aşteptările de azi.
Blaga…
In liceu, la ora de romana priveam indelung fotografiile scriitorilor din manual. Privirea lui Blaga m-a atras ca un magnet si…m-am indragostit de el. Pe urma de poezia lui, de dramaturgia lui. La bac mi-a venit Blaga, iar la licenta am ales…Blaga.
O iubire interesanta, ciudata.