“Cizmare, nu mai sus de sanda”. Topologia bunului simţ
Unul dintre “paradisurile pierdute” ale ordinii tradiţionale este topologia bunului simţ. “Să-ţi ştii locul” – simplitatea asumată a unui “acasă” care presupune moştenire înţeleasă şi continuitate roditoare.
“Să-ţi ştii locul” nu înseamnă doar rămânerea într-un spaţiu fizic familial, ci şi transmiterea unei culturi mistico-magice pline de sensuri, iar, în plan social, blocarea oricărei agresiuni voluntare împotriva intervalelor flexibile ce asigură convieţuirea şi sănătoasa ierarhie. În această formulă, omul tradiţional are un rol stabilizator şi, totodată, de mesager şi pacificator, ceea ce-l face, în mod fericit, să deţină premisele pentru a tinde spre asemănarea cu îngerii.
Complicat? Cu siguranţă. Mai ales cele două din urmă par de pe altă lume. Tradiţia nu mai e scrinul cu secrete, a fost preschimbată în izvor de oprelişti. Vechiul fascinează şi atrage doar dacă e nou, doar dacă e la modă şi doar dacă se referă la învelişuri. Îmbrăcămintea vintage e cool, însă obiceiurile sunt desuete. Retro e o formă de renaştere doar în dimensiunea imaginii, nu şi în cea lăuntrică.
Omul tradiţional nu avea nevoie să plece de “acasă”, să se ducă din sine. El depăşea limita “locului său” doar dacă era chemat. Nu cerea mai mult şi mai mult, nu bătea la uşi superioare mânat de voinţa sa. Iar asta nu înseamnă mulţumire cu puţin, cum ar putea părea, ci răbdarea paşilor. Conştiinţa propriei aşezări în lume. Nici mai sus, nici mai jos.
Azi, modelul de succes este “s-a suit scroafa în copac”. Haosul topologic, dez-ordinea ce a distrus intervalele reglatoare. Un neica nimeni, un nepotrivit ajuns dintr-o conjunctură exterioară meritelor sale în preajma unui loc prea-potrivit, nu vede fractura din armonie pe care o comite când pretinde acea poziţie. Atrofiată, funcţia de cenzor a familiei şi a anturajului fie nu mai are efect, fie produce reacţii inverse: nepotrivitul tinde să se convingă că i se cuvine tocmai pentru că i se spune că e nepotrivit.
“Cizmare, nu mai sus de sanda”, zice o vorbă latinească. Nepotrivitule, află-ţi locul. Potriveşte-te. Acolo.Tweet
[...] articol de Mihnea [...]
Asemenea apeluri se fac, din păcate, cam tîrziu, sau, chiar dacă ele au apărut de-a lungul anilor sub diferite forme în mass-media, nu a fost cine să le asculte, să le ia în seamă. Sau le-au ascultat şi s-au conformat doar cei care aveau/au bunul-simţ invocat de tine pe bună dreptate. Din nefericire, ele nu răzbat pînă la cei cu adevărat vizaţi… chiar dacă se cramponează de falsa impresie că ei şi familia lor ar fi dotaţi cu bun-simţ.
Dacă n-ar fi valabile multe alte potriveli la aceste cuvinte, mai că m-aş gândi la “domnişoara preşedinte”, la sfidarea bunului simţ, la “suitul scoafei în copac”, la “scoaterea la produs”, etc. Dar nu mă gândesc, ca să nu fac jocul PR-iştilor!! De fapt, în faţa unei mari prostii sau sfidări, nicicum nu e bine: dacă spui ceva, faci jocul PR-iştilor, dacă nu zici nimic, intri în “spirala tăcerii”. Şi din asta nu putem ieşi!
ne sutor ultra crepidam, daca-mi amintesc bine. Cum se zice, se vede ca nu ti-ai tocit degeaba coatele pe bancile scolii de filosofie. Adinc. De-aia deschid zilnic blogul tau, ultimul in ordinea celor pe care le citesc, pt ca sper sa gasesc ceva asemanator cu textul produs mai sus, care sa-mi spele creierul (nu la modul ala…). Normal ca nu gasesc zilnic, ar deveni plictisitor, dar cu siguranta asteptarea merita.
florin: Mi-a mai spus cineva astăzi acelaşi lucru, că, de ascultat, ascultă tot cei cu bun simţ. Eu cred că, odată spuse, cuvintele îşi ating ţinta. Pe căi misterioase. De aceea trebuie spuse.
virtus: Sper că textul transmite o idee general valabilă.
bogdan: În româneşte sună mai aproape de intenţiile autorului
“Un neica nimeni, un nepotrivit ajuns dintr-o conjunctură exterioară meritelor sale în preajma unui loc prea-potrivit, nu vede fractura din armonie pe care o comite când pretinde acea poziţie.”
1. ca stil, ca scriitura, textul se apropie de stilistica utilizata de Andrei Plesu, iar argumentatia a fost discutata si rasdiscutata, la nivel stiintific, nu de popularizare de blog, de la Eliade la Rene Guenon trecat prin mistici.
2. ai multa multa dreptate. Eu cred ca de aia nu merge societatea autohtona, sau, merge cum merge, pentru ca “nepotrivitul a ajuns prin conjucturi externe in locuri prea-potrivite”. Daca ne uitam in jur, e plin, ce sa mai discutam. Problema e, ca de fiecare data, gasirea de solutii. Se clameaza meritocratia dar cine sa o instaureze, cum sa se faca acest lucru? In afara ei, ce alte solutii putem imagina care sa duca la schimbare, adica la nepotrivit sa se duca in locul sau nepotrivit si sa vina potrivitul in locul pe care il merita??
“Sa-ti stii locul” a fost rasturnat (nu numai) in Romania de migratiile incurajate si fortate de comunism.
Am gasit in biblioteca un album al unui fotograf neamt, de prin 1936. Imagini de prin toata Romania Mare, oameni, locuri. Erau acolo niste portrete exceptionale ale unor batrani tarani. Aveau o asa privire impacata acei oameni, aveau locul lor – o batatura, un scaunel de lemn cu trei picioare, o troita de piatra la rascruce.
Mi i-am imaginat acum: aceiasi tarani, in trening de fas, cu un fes ‘protv’, singuri, descumpaniti, nelamuriti.
Cat despre albumul meu: la ultima mutare, un zugrav zelos (venit probabil de prin satele batranilor din fotografii) a gasit cutia ‘cu vechiturile alea de carti’ , a smuls paginile si a facut un foc cu ele.
tibi: Poate dacă n-am mai avea sincope precum cea de 45 de ani, poate dacă am avea o altă formă de guvernământ, care să rezolve măcar modelul numărul 1, poate dacă am trimite la închisoare nişte unii care stau liniştiţi că nu vor păţi nimic…
adnana: N-ai salvat nimic, n-ai scanat nimic?
“Fiecare om tinde natural să ocupe o funcţie pentru care are cel mai înalt grad de incompetenţă.”
Murphy ne avertizează că săndălarul îşi va ridica întotdeauna ochii mai sus de nojiţe. Cu mai multă sau mai puţină agresivitate. Problema e mai degrabă a cenzorului, decît a săndălarului.
da, ai atins niste domenii grele
1. justitia-e evident ca nu prea functioneaza. Exemple, cu duiumul…
2. 45 de ani de comunism-ateist/ asta a fost ca o Bomba atomica pt noi
3. daca am fi fost monarhie, daca regele nu ar fi umilit si intors de 2 ori din drum, eram demni, eram altceva…
4. si sustin si argumentul tau cu unii ar trebui trimisi la galere dar autoritatile publice nu isi fac treaba din “n’ motive…. ce tristete….
[...] despre viata prin ochii copiilor, despre bucuriile simple, despre Zelig, despre Religie, despre bun simt, despre jurnalism…Pentru ca Mihnea este unul dintre putinii jurnalisti de calibru din [...]
[...] românească însămânţează şi cultivă buruiana egalitaristă”. Articolul începe aşa: Scriam recent că, odată cu destrămarea ordinii tradiţionale, s-a pierdut, printre altele, topologia [...]