Comments on: “Cizmare, nu mai sus de sanda”. Topologia bunului simţ

By: mascara valorilor “tradiţionale”? « dohocampus’

mascara valorilor “tradiţionale”? « dohocampus’ — Sun, 14 Jun 2009 08:24:07 +0000

[...] românească însămânţează şi cultivă buruiana egalitaristă”. Articolul începe aşa: Scriam recent că, odată cu destrămarea ordinii tradiţionale, s-a pierdut, printre altele, topologia [...]

By: Mihnea Maruta | FocusBlog

Mihnea Maruta | FocusBlog — Fri, 08 May 2009 09:45:11 +0000

[...] despre viata prin ochii copiilor, despre bucuriile simple, despre Zelig, despre Religie, despre bun simt, despre jurnalism…Pentru ca Mihnea este unul dintre putinii jurnalisti de calibru din [...]

By: tibi

tibi — Fri, 20 Mar 2009 12:11:44 +0000

da, ai atins niste domenii grele
1. justitia-e evident ca nu prea functioneaza. Exemple, cu duiumul…
2. 45 de ani de comunism-ateist/ asta a fost ca o Bomba atomica pt noi
3. daca am fi fost monarhie, daca regele nu ar fi umilit si intors de 2 ori din drum, eram demni, eram altceva…
4. si sustin si argumentul tau cu unii ar trebui trimisi la galere dar autoritatile publice nu isi fac treaba din “n’ motive…. ce tristete….

By: Marius Delaepicentru

Marius Delaepicentru — Fri, 20 Mar 2009 05:05:17 +0000

“Fiecare om tinde natural să ocupe o funcţie pentru care are cel mai înalt grad de incompetenţă.”

Murphy ne avertizează că săndălarul îşi va ridica întotdeauna ochii mai sus de nojiţe. Cu mai multă sau mai puţină agresivitate. Problema e mai degrabă a cenzorului, decît a săndălarului.

By: Mihnea Maruta

Mihnea Maruta — Thu, 19 Mar 2009 12:48:50 +0000

adnana: N-ai salvat nimic, n-ai scanat nimic?

By: Mihnea Maruta

Mihnea Maruta — Thu, 19 Mar 2009 12:45:11 +0000

tibi: Poate dacă n-am mai avea sincope precum cea de 45 de ani, poate dacă am avea o altă formă de guvernământ, care să rezolve măcar modelul numărul 1, poate dacă am trimite la închisoare nişte unii care stau liniştiţi că nu vor păţi nimic…

By: adnana

adnana — Thu, 19 Mar 2009 12:00:29 +0000

“Sa-ti stii locul” a fost rasturnat (nu numai) in Romania de migratiile incurajate si fortate de comunism.
Am gasit in biblioteca un album al unui fotograf neamt, de prin 1936. Imagini de prin toata Romania Mare, oameni, locuri. Erau acolo niste portrete exceptionale ale unor batrani tarani. Aveau o asa privire impacata acei oameni, aveau locul lor – o batatura, un scaunel de lemn cu trei picioare, o troita de piatra la rascruce.
Mi i-am imaginat acum: aceiasi tarani, in trening de fas, cu un fes ‘protv’, singuri, descumpaniti, nelamuriti.
Cat despre albumul meu: la ultima mutare, un zugrav zelos (venit probabil de prin satele batranilor din fotografii) a gasit cutia ‘cu vechiturile alea de carti’ , a smuls paginile si a facut un foc cu ele.

By: tibi

tibi — Thu, 19 Mar 2009 11:28:25 +0000

“Un neica nimeni, un nepotrivit ajuns dintr-o conjunctură exterioară meritelor sale în preajma unui loc prea-potrivit, nu vede fractura din armonie pe care o comite când pretinde acea poziţie.”

1. ca stil, ca scriitura, textul se apropie de stilistica utilizata de Andrei Plesu, iar argumentatia a fost discutata si rasdiscutata, la nivel stiintific, nu de popularizare de blog, de la Eliade la Rene Guenon trecat prin mistici.

2. ai multa multa dreptate. Eu cred ca de aia nu merge societatea autohtona, sau, merge cum merge, pentru ca “nepotrivitul a ajuns prin conjucturi externe in locuri prea-potrivite”. Daca ne uitam in jur, e plin, ce sa mai discutam. Problema e, ca de fiecare data, gasirea de solutii. Se clameaza meritocratia dar cine sa o instaureze, cum sa se faca acest lucru? In afara ei, ce alte solutii putem imagina care sa duca la schimbare, adica la nepotrivit sa se duca in locul sau nepotrivit si sa vina potrivitul in locul pe care il merita??

By: Mihnea Maruta

Mihnea Maruta — Thu, 19 Mar 2009 11:21:57 +0000

bogdan: În româneşte sună mai aproape de intenţiile autorului

By: Mihnea Maruta

Mihnea Maruta — Thu, 19 Mar 2009 11:20:32 +0000

florin: Mi-a mai spus cineva astăzi acelaşi lucru, că, de ascultat, ascultă tot cei cu bun simţ. Eu cred că, odată spuse, cuvintele îşi ating ţinta. Pe căi misterioase. De aceea trebuie spuse.

virtus: Sper că textul transmite o idee general valabilă.