Poezii de zi (33): “Din Berlin la Potsdam”
de Mihai Eminescu
Din Berlin la Potsdam merge
Drum de fier, precum se ştie,
Dară nu se ştie încă
C-am luat bilet de-a trie,
C-am plecat de dimineaţă
Cu un taler şi doi groşi…
Şi de gît cu blonda Milly,
C-ochi albaştri, buze roşi.
Zice Brahma, tata Brahma,
Cum că lumea asta nu e
Decît arderea-unei jertfe
Într-o vecinică căţuie.
Am aprins şi eu luleaua
Şi jertfesc lui tata Brahma,
Lîngă mine-un şip cu Kümmel
Ş-o bucată de pastramă.
Zice Darwin, tata Darwin,
Cum că omul e-o maimuţă -
Am umăr de maimuţoi,
Milly-nsă de pisicuţă.
Şi mă urc în tren cu grabă
Cu o foame de balaur,
Între dinţi o pipă lungă,
Subsuori pe Schopenhauer.
Ş-acum şuieră maşina.
Fumul pipei lin miroasă,
Sticla Kümmel mă invită,
Milly-mi rîde. – Ce-mi mai pasă!
Notă. Aceasta este ultima poezie din campania “Poezii de zi”. În zilele următoare, poate chiar mâine, am să revin cu o postare-concluzie.
Tweet
Da, e o poezie frumoasa. Mi-a recitat-o un prieten astropoet in 2002, chiar pe trenul ce ducea din Berlin la Postdam
Pacat ca se inchide pravalia cu poezii… erau ca acadelele din vitrina, duminica dimineata.
Alina: Mulţumesc. Dar e bine ca fiecare să înceapă să caute, dacă n-a făcut-o până acum. Sau să rămână la fel.
Viata lui Eminescu de Cezar Petrescu. De acolo ai luat-o, nu?
Adi T: Nu, am un volum cu toate poeziile lui, antume şi postume.
N-am vazut postarea concluzie