Trebuia trimis un reporter la operaţia lui Cristi Minculescu?
Sursa foto: craiovamaxima.ro
Ştiu că e criză, ştiu că toate redacţiile îşi drămuiesc bugetele cum pot mai bine şi că banii de delegaţie sunt printre primii de unde se taie, dar vă mărturisesc că, totuşi, în ciuda acestor motive de înţeles, cred că presa centrală trebuia să trimită reporteri în Germania, pentru operaţia lui Cristi Minculescu.
Am fost curios şi-am făcut un scurt sondaj, cu ajutorul unor colegi: Adevărul, Jurnalul, EvZ, Gândul, Cotidianul şi “România liberă” n-au trimis. Nici HotNews. Doar Realitatea şi-a permis. Nu ştiu dacă şi Antena3, sper să aflu.
Mi se pare doar mie sau acesta este cu adevărat un subiect care impunea un corespondent? Care să transmită măcar astăzi în timp real, pentru ediţiile online, iar pentru mâine sau poimâine, un amplu reportaj în ediţia tipărită?
Cel mai cunoscut muzician de rock al ţării, iubit de mai multe generaţii, este operat în străinătate, va sta o zi între viaţă şi moarte, iar soţia sa îi donează o bucată din ficatul ei. Nu sunt suficiente elemente pentru un material de presă extraordinar? Nu se justifică o cheltuială de câteva sute de euro? Sau îşi imaginează cineva că un reporter nu ar avea ce scrie din Germania?Tweet
când presa se bagă în viaţa unui om, nu ne place. când nu se bagă, iar nu ne place
cristi şi rodica minculescu merită intimitatea aceasta. părerea mea.
suntem cu sufletul alături de ei şi primi informaţii de la cei apropiaţi lor. publicul primeşte informaţiile, familia primeşte linişte. n-ar fi folosit nimănui o adunare de reporteri în holul spitalului.
Cred ca uiti un anumit aspect. Fiind vorba de un act medical orice informatie poate fi eliberata doar cu acceptul celui care a urmat tratamentul. Personal nu am avut impresia ca Minculescu a dorit mediatizarea cazului si in aceasta conditie mi se pare binevenit faptul ca nu exista corespondenti acolo. Acum daca redactiile s-au zgarcit sau au gandit altfel e cu totul alta problema.
Nu, nu trebuia un reporter. E ficatul lui Cristi Minculescu, nu al miscarii rock din Romania. E viata lui. Poti sa te duci acolo ca reporter si sa nu capeti nicio informatie de la, presupun, scrupulosii si corectii medici nemti care nu strecoara printre usi informatii despre pacientul lor.
E nevoie sa facem asta cat timp acesti oameni mai sunt in viata. Pentru a nu-i mai poza apoi cu telefonul, o data ce au ajuns in cosciug. Obisnuim sa ne plangem mortii si aici ne pricepem foarte bine, la manelizarea si otevizarea Romaniei.
Oarecum off topic iti lansez o intrebare: Ca fost redactor-sef al unui cotidian important cum califici faptul ca Romania are la Bruxelles doar o mana de corespondenti? Locul unde “musteste” informatia relevanta ptr RO, Comisie, PE, Consiliu si unde se iau decizii cu implicatii directe in plan national nu e interesant ptr redactii. Se complac in a traduce eventual de pe AP sau alte agentii. Atat. Si inca una: cum e posibil ca TVR sa nu-si permita nici macar un corespondent in zona, ca sa nu zic de un studio in toata regula?!!!
Viorel: Dar poţi să te duci şi să capeţi, poţi să vorbeşti cu apropiaţii care aşteaptă la fel ca tine, să fii primul care îi ia interviu chirurgului-şef, care să descrie operaţia pentru ziarul tău, să scrii despre o soţie care n-a pregetat să-şi salveze soţul, să compari condiţiile de spitalizare de acolo cu cele în care ar fi fost ţinut şi tratat aici, să vezi ce mesaje primeşte în timpul operaţiei….
Cristi: Ţine tot de sărăcia redacţiilor şi de presiunea de a economisi. Un redactor permanent la Bruxelles nu poate fi plătit precum unul din Capitală, trebui să-i asiguri un venit corespunzător ca să poată trăi decent acolo şi să lucreze numai pentru tine, să-i plăteşti chirie (dacă e trimis de aici), să-i decontezi alte cheltuieli. Latura pozitivă e că în redacţiile centrale se doreşte acest lucru, oamenii sunt conştienţi de importanţa deciziilor luate la Bruxelles, dar…
[...] Maruta scrie la el pe blog ca operatia lui Cristi Minculescu impunea un trimis special care sa relateze in timp [...]
Ticule, dacă tu ai sta pe un hol de spital aşteptând veşti despre cineva din imediata ta apropiere, ai prefera să o faci cu un reportofon sub nas şi-un bliţ în ochi sau în intimitate?
tiri: Rolul ziaristului e să-şi informeze cititorii şi să nu premediteze eventualul rău pe care îl poate face oamenilor despre care scrie.
1. şi dacă şi-i poate informa fără să intre în spaţiul intim al omului e greşit? sau informarea cititorului presupune o vânătoare după o poză cu mincu pe patul spitalului, cu tuburi ieşind din el şi cu sonda de urină atârnând din pat? o grămadă de doctori au relatat in extenso, în ultimele săptămâni, în ce constă operaţia, care este una relativ simplă dpdv medical şi s-ar fi putut face şi în românia, dar la costuri mai mari.
2. dacă vrei un reportaj în oglindă privind condiţiile în care e tratat un pacient cu o astfel de suferinţă în germania şi cum e în românia, îl poţi face oricând, fără să ai nevoie de minculescu în rolul pacientului.
3. când discovery a făcut documentarul cu extirparea tumorii lucicăi bunghez, ţin minte că unul din medicii veniţi în românia spunea că este uimit de numărul de jurnalişti prezenţi la spital, că nu a mai văzut aşa ceva şi că, deşi nu condamnă interesul publicului şi mediatizarea reuşitei, prezenţa unei armate de jurnalişti pe holul spitalului creşte enorm presiunea pe care o simte echipa medicală.
Nu ştiu dacă “trebuia” e cel mai potrivit termen, dar era de dorit. Pentru mine, în calitate de cititor de presă, o relatare de la faţa locului valorează de o mie de ori mai mult decât o ştire banală, încropită după un comunicat sau după poveste pe telefon cu “o sursă”.
Iar dacă scopul ziarelor e, în continuare, să mă mulţumească pe mine, cititor de presă, atunci trimiţând un corespondent în Germania ar fi câştigat mult în ochii mei. Dar oare mai e acesta scopul ziarelor?
Mihnea, de data asta n-ai dreptate – si stii. Tiribonflax, are. Ia gandeste-te ca esti tu in locul lui, Cici e cu fetele pe hol si presa roieste in jurul lor… Nu mai poate omul nici sa boleasca si nici sa moara fara spectacol media?
@ Viorel: corect. Exact la nemtii hipercorecti s-au gandit colegii de la Adevarul cand s-au apucat sa “cultive” surse apropiate. Vezi si http://www.jurnalismonline.ro/?p=2050
E drept, aici a ajutat si campania IRIS.
Fumi: E o părere, sper, nu un edict
Nu cred că ar lăsa nimeni presa pe hol în asemenea cazuri. Din postură de ziarist, continui să cred că trebuia om la faţa locului.
Ticule, iti dai seama câţi cititori câştigai dacă te duceai să relatezi de la faţa locului? :-*
@ fumi – plecăciuni.
Nu, nu ziarele cotidiene trebuie sa faca asta. Evenimentul e pentru Monden.Info, spre exemplu, nu pentru Adevarul. Asa cum nu vei citi in New York Times despre operatiile lui Michael Jackson. Problema noastra este ca avem putini artisti, si aia idolatrizati, de asta avem si impresia ca trebuie sa le stim toata viata.
Btw, cea mai mare formatie de roacheri din tara este (a fost) Phoenix. Iris sunt .. dar mai bine nu isc discutii in contradictoriu legate de scara valorilor.
dAImon: Dă-mi voie să nu fiu de acord. E o poveste de viaţă şi de dragoste, despre suferinţă şi dăruire, care are multe elemente ce o fac senzaţională (şi acest cuvânt nu e ruşinos dacă e folosit în contexte normale). Să mai zic şi eu că nu există subiect de tabloid, ci doar abordare de tabloid?
Eu aş citi cum s-a luptat cu boala, cum s-a pregătit pentru operaţie, cum a amânat-o (poate) ani de zile ş.a.m.d.
Nu are legătură cu valoarea trupei Iris sau cu vreo ierarhie muzicală autohtonă.
mihnea, despre suferinţa lui mincu se ştie de ani de zile. nu a vrut niciodată să vorbească despre asta, nici măcar cu colegii săi de trupă, darmite să-şi povestească gândurile pentru a satisface curiozitatea unor necunoscuţi. nu a vrut, şi asta ţi-o spun toţi colegii lui din iris.
de-asta nu se bagă nimeni în intimitatea lui. pentru că felul în care s-a comportat de-a lungul anilor a impus acest respect faţa de dorinţa sa. de-asta nu-l vânează nimeni în perioada asta.
da, e o poveste de viaţă şi de dragoste. de viaţa lui cristi minculescu şi de dragostea dintre el şi soţia sa. nu de viaţa şi de dragostea românilor. e alegerea celor doi să nu o facă publică şi eu mă bucur că această dorinţă este respectată.
Este un subiect rar. Un reporter de foarte buna calitate putea face un mare reportaj din acest subiect, care are de toate: suferinta discreta, iubire dusa pina la sacrificiu, un simbol al citorva generatii de rockeri etc. Ca ziarist, subiectul nu putea fi ratat, fara dubiu. Ca redactor-sef, daca nu ai trimis om in zona, e limpede ca nu simti subiectele cu adevarat mari si vibrante care, daca sint bine duse din documentare si condei, pot ramine in arhiva de aur a ziarului. Este o poveste din care toata lumea are cite ceva pozitiv – si chiar inaltator – de invatat, de aceea trebuie sa fie publica. Salutari, Mihnea. Ai un blog de calitate.
DanR: Mulţumesc.
Multi dintre cei care au comentat sunt jurnalisti. Voi de ce nu v-ati dus? Pentru ca Adevărul, Jurnalul, EvZ, Gândul, Cotidianul şi România liberă nu v-au platit drumul?
Este adevarat ca exista o poveste, ca operatia lui Cristi Minculescu este un subiect despre care oamenii vor sa citeasca… Dar, daca va uitati pe site-ul Adevarul, o sa vedeti ca ei au dat povestea aproape in timp real… Daca un reporter ar fi fost acolo ar fi dat aceleasi lucuri. Vi se pare ca Realitatea a avut ceva in plus?
Mihnea are dreptate. Jurnalismul nu e un job nobil mereu. E un job. E subiect, indiscutabil? Da. Deci orice redactie serioasa trebuia sa fie acolo. Fumi, daca se facea la Cluj transplantul si tu erai redactor sef la Ziarul de Cluj, zi sa mori tu ca nu trimiteai reporter si nu dadeai foto mare pe prima:) Daca se intampla in Bucuresti, era full de presa. In rest, ipocrizie si bla bla deontologic de doi lei.
fumi: tu eşti sau a scris altcineva cu numele tău? pentru că fumi ăla pe care mi-l amintesc eu, nici nu se anunţa bine plecarea lui minculescu în germania că şi scotea bani din buzunar ca să trimită om la faţa locului. iar dacă omul ăla nu pleca pe loc, unde-i stătea capul, îi stăteau şi picioarele. era subiect, remember? pt că nu m-am dus eu, necunoscuta la operaţie, ci starul rock care a “încântat generaţii de români”.
şi chiar mă miră explicaţiile de genul “minculescu merită intimitate” sau “e viaţa lui, trebuie respectat” sau “nu a dorit mediatizarea”. cum ar veni, unii, mai speciali, pot fi trataţi diferit de ziarişti şi lăsaţi să îşi trăiască problemele cât mai discret, chit că ei au trăit o viaţă întreagă în atenţia publică şi ştiu care sunt “sacrificiile” pe care trebuie să le facă în faţa publicului, dar altora – să zicem fetiţe de 11 ani gravide şi necunoscute până atunci, nu strică să le iscodim până în chiloţi viaţa, fără să ne punem problema că ar merita intimitate sau fără să ne gândim că, aducându-le în atenţia lumii, le distrugem viaţa şi mai mult decât au reuşit ele inconştient. şi asta pentru că ele nu au reuşit până la data faptei “să-şi câştige” respectul nostru.
până una-alta, minculescu a beneficiat de ajutorul financiar al statului, deci al nostru. dacă a acceptat asta, a conştientizat de la bun început că va avea parte de mediatizare şi, cu siguranţă, putea accepta şi un reportaj despre cum l-au ajutat banii ăia. nu cred că un reporter profesionist i-ar fi deranjat intimitatea prea mult sau nu l-ar fi respectat. din contră.
nu vorbim aici de tabloide care caută doar senzaţionalul, ci de ziare quality care ştiu să facă reportaje ca lumea. sau nu se mai face diferenţa dintre ele şi de aici reticenţa asta?
S-a americanizat Fumi!!!:)
na, dacă nu ai modera comentariile, aş fi văzut că a scris dragoş şi nu mai repetam acelaşi text către fumi
Suntem niste idealisti, care mai cauta…inca… o raza de speranta si o gasim din cand in cand pe blogul lui Mihnea.
Din pacate pentru presa tabloida Cristi Minculescu nu e Cheeky Girl, iar, in termeni (actuali) de stiri, operatia “avea sanse prea mari sa reuseasca”. Imi aduc aminte de toti marii actori care s-au stins anul trecut si stirile penibile care parca anuntau moartea lor imbracate frumos intr-un material lacrimogen care sa dea impresia ca producatorilor le pasa. Ca sa nu va mai spun de excelentul subiect “de autor” de anul trecut de la inmormantarea bunicii fetelor Cheeky (bunica….!?!).
Ma bucur ca operatia a reusit si daca nu am vazut niciun material care sa-mi trezeasca sentimentul de fericire ca vocea emblematica a rockului romanesc nu se va stinge degraba, atunci voi asculta IRIS.
Dragoş: Bine ai venit pe blogul meu.
licurici: Nu-ţi fă probleme, argumentele tale sunt mai detaliate.
Adi: Să înţeleg că şi tu crezi că trebuia trimis reporter?
salutari gastii de la Ziarul de Cluj, Clujeanul si ZC.
macar pe blog va puteti reintalni, bune si blogurile astea la ceva.
eu unu am fost reporter de linie, de teren, bun, rau, 16 ani asta am facut, Cum pot unii de mai sus, cred, majoritatea ziaristi, sa se mai intrebe daca “trebuia mers…”. Pai e la mintea cocosului stimati preopinenti ca cu asa subiect veci nu te mai intalnesti.
iata ingredientele:
1. avem un star rock mioritic cert, hai Craiova Mihnea, gest superb pe Oblemenco!
2. sotie care doneaza ficat- deci si parteacu iubirea e aici, la cote mari
3. boala pe care TOTI ROCKERII o stiau si SE INTREBAU: domne, ce e cu Iris, ce e cu Minculescu, de ce canta tot mai slab, de ce nu mai seamana nimic cu Albumul 1, ala cu Ochiu pe coperta, de ce au trecut pe sirop de la “Luna plina” incoace dar si dinainte…
4. de ce arata tot si tot mai rau Minculescu
Bunnn
si cand sare bomba, mincu bolnav, stop concerte, sotia ii doneaza o parte din ficat, adevarul face campanie misto, jos palaria, iar totul e in ….strainatate, noi polemizam daca tre sa nu sa mergem…acolo
pai e evident ca DAAAAA
desi nu am avut onoarea sa lucrez cu domn Fumurescu, de care am auzit ba chestii faine, ba chestii naspa, eu NU cred ca el a postat mai sus. ca daca da, draga fumurescule, adio ziaristul din tine, te-ai transformat in ceea ce italienii numesc “opinionista”, bine, daca citesti presa sportiva italiana, cea mai tare din lume de departe, ca de acolo a pornit specialitatea asta “ziaristi de opinie”.
da eu zic ca nu esti tu, sau ca ai avut un puseu negativ, o cadere…
Si o ultima chestie.
Sunt fan Iris inrait, la 14 ani am fost la primul concert la Sala Sporurilor si am prins componenta de aur pt mine de pe primul disc, candtu cu Dida Dragan si Rosu si Negru in deschidere. I-am vazut apoi la Cenaclu, si in toate variantele after. Minculesc ma stoe, iam 20 de poze cu el si Iris de arhiva.
Dar ieri seara am sosit de la Budapesta de la concertul ACDC “Black Ice” World Tour. Stiti care e diferenta dintre noi, scena rock romaneasca si eu, uriasii”…In timp ce Angus Young la 54 de ani face un show uluitor, arata o conditie fizica foarte buna, si baga solo-ri interminabile in timp ce sta pe spate si in genunchi si duce la final un show mega de 90 de minute, Minculescu agoniazeaza in Germania…Il iubesc prea mult ca sa il judec acum dar upa ce se VOR face bine ambii-doamne ajuta-voi scrie pe blogul meu daca Mihnea va refuza dezbatarea despre ce a fost si unde a ajuns Iris.
Curaj Cristi si Rodica (sotia e clujeanca!)
PS.
“Totul s-a incheiat dupa ora 18.00, cu bine. Cand au deschis abdomenul lui Cristi, medicii au gasit un ficat plin de chisturi si foarte mare in volum si greutate, cat un sac de 20 de kilograme.!!!
Sursa: http://www.clujeanul.ro
Cum dracu a cantat cu ficatu asta ultimii 10 ani?? Incredibil.
Într-o societate în care o zicală despre o anumită capră tinde să devină principiu de viaţă general valabil, n-ar trebui să mă uimească că se naşte un nou trend: dacă i-am făcut rău unui om, atunci suntem obligaţi să-i facem şi altuia. Adică, dacă unei necunoscute de 11 ani nişte cretini i-au iscodit în chiloţi, atunci unui om cunoscut toţi deştepţii trebuie să-i facă la fel.
Şi, pentru ca ipocrizia să fie dusă până la capăt, comparăm situaţia din România cu cea dintr-o ţară civilizată. Uităm că într-o ţară civilizată dacă dai 5 lei portarului nu te lasă să intri pe secţie şi dacă îi faci ochi dulci unei asistente nu se topeşte de dragul atenţiei pe care i-o acordă un ziarist şi nu varsă toate bârfele pe care le-a aflat la cafea de două ore băută dimineaţa, taman în intervalul orar în care ar fi trebuit să aibă grijă de pacienţi. Aşa cum, într-o ţară civilizată, un spital din care ar răzbate, pe surse, informaţii fără acceptul pacientului, ar suferi extremd e importante consecinţe pecuniare şi profesionale. Uităm, convenabil, că în alte părţi de lume intimitatea pacientului şi secretul actului medical chiar există.
Şi nu, eu nu aş fi avut încredere că un ziar quality ar fi făcut vreun reportaj civilizat. Petru că toată presa care se consideră quality a publicat, recent, fără nicio reţinere şi fără nicio urmă de documentare, o scrisoare plină de acuzaţii şi de invective, doar pentru că era semnată de o vedetă şi era cool să fii primul care o dă. Pe principiul “e treaba ei ce spune, noi doar am pubicat”.
Din dorinţa de a fi primii, unii uită ce înseamnă echilibru. Şi confundă interesul publicului cu interesul public. Şi chiloţăreala cu informaţia. Publicul îşi doreşte să-l vadă pe Băsescu făcând sex cu Udrea, de ce nu-i dăm şi asta? Poate pentru că noi stabilim limitele? E drept, limitele se stabilesc în funcţie de principii, bun simţ şi interesele personale ale fiecăruia. Din punctul meu de vedere orice ţine de viaţa privată este off limits atâta vreme cât proprietarul vieţii vrea asta.
P.S. O discuţie pornită relaxat s-a schimbat când cineva s-a gândit că n-ar fi rău să jignească. Ceea ce mă duce cu gândul la o vorbă: ardelenii fac totul temeinic; chiar şi când se bucureştenizează o fac temeinic.
szerusztok
@tiribonflax: nu am avut onoarea, dar eu zic ca e civilizat sa te semnezi, cum am facut-o si eu. nu prea inteleg de ce te autosesizezi aiurea, eu i-am raspuns colegului si prietenului meu fumi, care nu cred ca s-a simtit jignit cu ceva. si, daca s-a simtit, ma poate suna sa ma injure direct, ca ne permitem. sau poate sa imi raspunda aici. nu te cunosc, nu ma cunosti, ca atare hai noroc.
ok, s-a notat
bine, bety:) ma bucur ca esti de acord:)
domnu stanca, tot respectul meu, ca esti super tip si super profi da ce te ataci asa… asta e blogosfera, sunt tot felul de oameni, mai analitici, ca tine, ca mihnea, mai colerici si repeziti, ca mine, cretini, boi, prosti, unii super intelogenti, altii f cititi, altii care nu mai injura…
sincer, la experienta ta pe care o invidiez, nu credeam sa te enervezi asa. anii de media isi lasa amprenta….stress mare.
da omu se mai enerveaza in viata. sper ca ti-a trecut
numai bine si bafta
@tibi: nu m-am enervat deloc. m-am enervat doar acum, vazand ca tu crezi ca m-am enervat. deci, nu ma enerva:)
tiribonflax: “eu nu aş fi avut încredere că un ziar quality ar fi făcut vreun reportaj civilizat”
- ei, hai că se găsea un ziarist acolo, de sămânţă, care să scoată un reportaj pe cinste. dacă nu de la un ziar care apare şi pe print, atunci poate de la o agenţie precum hotnews, de exemplu. sau nici în ăştia nu ai încredere?
şi, apropo, nu era vorba de a-i face rău omului ăsta, nu e cazul să răstălmăceşti spusele mele. era vorba de a nu trata preferenţial oamenii. ce e subiect, e subiect, chit că personajul principal e minculescu sau lelea floare. se putea scrie cu respect şi decenţă de minculescu, sunt convinsă de asta. şi fără să mituieşti portari, asistente şi alţi plătitori de taxe germani.
dragoş: tinere, nu crezi că ar fi vremea să îţi faci un blog? ştiu câţiva care te-ar citi.
ok, nu te mai enervez stanca
tibi: Glumea
@ licu – părerea mea despre cum se face presă în prezent în românia e atât de proastă încât îmi e greu să am încredere în cineva. din fericire eu nu mai scriu, că poate aş fi zis că nu aş avea încredere nici în mine
(a, şi hotnews nu e agenţie 
vezi, nuanţele astea ţin de un anumit “tipicarism” care eu cred că lipseşte în presă şi acesta e unul dintre motivele pentru care calitatea produsului jurnalistic a scăzut)
nu mă refeream la a face rău, ci la respect. am scris mai sus că, din punctul meu de vedere, viaţa privată a oricui e off limits atâta vreme cât proprietarul vieţii îşi doreşte asta. asta atâta vreme cât viaţa sa personală nu are impact asupra statului român. dacă e vorba despre a satisface o curiozitate omenească a publicului, o satisfac dacă îmi permite proprietarul respectivei vieţi pivate. iar diferenţa între cazul minculescu şi cazul lelea floare este că de aceasta din urmă ziariştii profită, bazându-se pe ignoranţa omului simplu când vine vorba de drepturile pe care le are. aici, da, e vorba de răutate.
în altă ordine de idei, am înţeles că realitatea pregătea azi câteva directuri cu echipa care e la clinica din germania şi că unul dintre copii lui mincu ar fi acceptat să intre în direct, dar scandalul dgipi a schimbat planurile. conduceRea ar putea să infirme sau să confirme, că e mai din apropiere :-p
până la urmă, undeva pe la finalul săptămânii vom putea vedea, într-adevăr, ce a putut face în plus echipa trimisă acolo. până acum mi se pare că e cam aclaşi lucru cu cei care ţin legătura din ţară cu apropiaţii familiei. da’ e drept că eu nu prea am timp să mă uit la televizor
tiribonflax: apoi, eu chiar nu înţeleg o chestie. cum poţi să ai părere aşa proastă despre presă, să te bucuri că nu mai scrii, dar totuşi să rămâi în presă (chiar şi ca producător multimedia sau ce-ai fi tu pe acolo)? cum naiba mai ai chef să te duci dimineaţa la job? (a, şi am folosit “agenţie” pt că site de ştiri mi se pare cam puţin spus, revista online prea demodat, publicaţie online cam stupid… so, chiar dacă nu vindeţi ştiri, ci le daţi pe gratis, agenţie e oarecum mai aproape de adevăr după mine
).
licu – nu e nicio problemă dacă nu înţelegi, pentru că nu îţi cere nimeni asta
dacă asta a fost singura ta nedumerire după ce am scris mai sus, nici nu trebuie să înţelegi. important e că am chef să mă duc şi că îmi place ceea ce fac. da’ şi asta e important doar pentru mine. şi, eventual, pentru angajatorul meu, care e interesat să mă simt bine, ca să fiu eficientă. în fond şi la urma urmei, viaţa nu se învârte în jurul muncii, nu? muncim ca să trăim, nu trăim ca să muncim. viaţa ne oferă mult mai multe în afara orelor de program. a, şi undeva prin adolescenţă am aflat că nimic nu e alb sau negru.
în plus, dacă părăseşti corabia ca şobolanul, doar pentru că vine furtuna, ce drept vei avea să te revolţi că ţi s-au scufundat o parte din visuri o dată cu ea?
şi, ca să te poţi apropia de adevăr, trebuie să cunoşti în amănunt acel lucru despre care vorbeşti. dacă nu îl cunoşti, lasă-i pe cei care-l cunosc să se apropie de adevăr.
Da, am cetit conversatia incrucisata de mai sus, cu sentimentul ca trag cu urechea la acele taifasuri de cafenea, atat de dragi celor ce isi umplu vremea cu scrisul. Zic si eu ca viata/moartea sunt subiecte off-limits si m-as mira daca eventualii reporteri romani quality sau nu, ar putea sta demni in fata spitalului si n-ar da buzna peste rudele sfarsite de incordare… Mie nu-mi lipsesc imaginile cu reporteri care suiera sau susura intrebari de doi lei oamenilor alora indurerati. Dar il inteleg pe Mihnea, e un sentimental si e din generatia ce-a crescut pe muzica lui Iris si l-a divinizat pe Minculescu.
Anonymous: “Divinizat” e exagerat, cel puţin în ce mă priveşte. “Simpatizat” e mai aproape de adevăr.
tiribonflax: măi să fie, cum le ştii tu pe toate, ca un om mare. nu pot decât să mă bucur că ai ajuns la un nivel atât de ridicat de înţelegere a vieţii.