http://marketosaurus.wordpress.com/2009/04/03/gsp-o-scurta-descriere-a-unei-interfete-de-brand/

Umilinţa cea mai mare nu e să cauţi şi să găseşti soluţii pentru a asigura resursele financiare necesare funcţionării normale a unui ziar, ci să-ţi chemi oamenii de care eşti responsabil şi să-i anunţi că nu mai sunt bani de salarii şi că va trebui să renunţi la serviciile unora dintre ei ori chiar la a tuturor.

Dacă nu se uită că publicitatea este doar un mijloc prin care îţi asiguri resursele necesare pentru a funcţiona normal ca instituţie de presă (şi care aduce şi un profit patronului), şi nu un scop în sine, atunci ideea de presă nu a murit.

Negocierea între departamentele vânzări şi editorial este normală şi există de când presa a devenit o afacere (“Good night and good luck” e un film care spune aceeaşi poveste petrecută în America anilor 50-60). Anormală devine în momentul în care echilibrul se rupe şi vânzările îşi impun constant sau chiar tot timpul punctul de vedere. În acel moment instituţia de presă respectivă se transformă într-o agenţie de publicitate mascată.

Din păcate, acest trend, de transformare al instituţiilor de presă în agenţii de publicitate, s-a manifestat şi la noi încă înainte de a începe criza. Ziarul, televiziune, online-ul nu mai sunt un scop în sine, acel “serviciu public” de care scrii şi tu şi Tolontan, ci doar un alt tip de suport de publicitate (cea mai mare parte a ziarelor gratuite şi a site-urilor de agregare asta şi sunt, de fapt).

Punctual, referindu-mă la cazul GSP verde, n-aş spune că e un “eşec al ideii de presă” din considerente subiective. Cred că Tolontan şi colegii lui n-au abdicat de la ideea de presă, n-au uitat că sunt jurnalişti şi nu copywriteri, şi îşi vor face în continuare onest munca de jurnalişti, aşa cum ştiu ei mai bine.

Acest caz poate fi, însă, o cutie a Pandorei. Un model care, greşit preluat şi multiplicat, să transforme definitiv ziarele (şi alte instituţii media) în agenţii de publicitate. Ziare ale căror conţinut şi format e gândit şi realizat DOAR pentru a-i face pe plac clientului. Pentru a-l câştiga şi pentru a-i lua banii.

Să nu care cumva să se înţeleagă greşit. Nu am nimic cu agenţiile de publicitate ori cu copywriterii. Mă deranjează însă ziarele care funcţionează sub această titulatură, dar, de fapt, sunt agenţii de publicitate. Dacă cineva vrea să fie copywriter nu e nici un bai, sunt suficiente agenţii de publicitate care au nevoie de oameni extrem de creativi, mai ales în această perioadă.

@Bleen Tolo poate fi unul din cei mai buni sau mai seriosi jurnalisti romani dar niciodata cel mai talentat. Sunt convins ca ar recunoaste-o si el. Pai nu e nici macar cel mai talentat din redactia GSP. Alin Buzarin are mai mult talent in penita decat Tolo in tot stiloul.

Rationamentul asta – la asa fotbal, asa ziare – e superficial. Ei au avut de ales si mers pe tabloidizare pentru ca au vazut o scurtatura pentru o castiga o batalie pe termen scurt cu concurenta. Sunt insa foarte departe de ce inseamna presa sportiva in Vest.

NeaCaisă: Nu sunt de acord cu “aprecierile” tale. La GSP se cultivă scriitura de calitate, ştiu cum lucrează Tolontan şi ce fel de texte şi de oameni susţine.