România, “chihlimbarul în care e închis un vierme neadormit”
Metafora din titlu îi aparţine lui H.-R. Patapievici şi am extras-o din excelentul interviu pe care l-a realizat George Rădulescu, de la “Adevărul”. Iată câteva fragmente-momeală din spusele intervievatului:
“România a fost modernizată de intelectuali, în mod covârşitor de jurişti şi de literaţi. (…) Şi ce mă frapează este că reacţia acestor oameni, conştiinţa lor era una nefericită. Ei ştiau că România trebuie modernizată, aşa îşi defineau ei patriotismul şi – slavă Domnului! – au făcut-o aşa.
Ce este bine în ţara noastră este consecinţa faptului că ei şi-au înţeles patriotismul în acest fel, ca o datorie de a moderniza România. Dar, în acelaşi timp, le părea rău că distrug în mod inevitabil această comunitate rurală românească, ţărănească, pe care o percepeau ca pe o reuşită morală, estetică, religioasă, etnică, adică aveau conştiinţa că România acolo este”. (…)
“Ei voiau modernizarea României, care implica distrugerea culturii ţărăneşti, şi, în acelaşi timp, deplângeau dispariţia ţăranului român.
E, la rădăcina modernizării noastre, un dezacord, o sfâşiere, care ar explica, poate, de ce nu ne prea iubim unii pe alţii. Nu ne iubim pe noi în chip de comunitate românească urbană, laică, modernă. Poate la origine este această conştiinţă nefericită, care lucrează ca un germene toxic. A fost închisă ca un vierme neadormit în chihlimbarul a ceea ce suntem noi astăzi”.
Şi, dacă tot vorbim despre Patapievici, vă recomand şi cel mai recent articol pe care îl semnează în “Idei în Dialog”, intitulat “Ispitirile” – o interpretare originală şi profundă a celor trei ispite la care Iisus este supus după botez:
“Prima ispitire ne avertizează asupra pericolului tehnicii, care este consecinţa reducerii omului la biologia sa şi a sufletului său la raţiunea care măsoară, calculează, evaluează şi face predicţii. (…) A doua ispitire ne avertizează asupra nihilismului şi asupra pericolului de a ne pierde discernământul. Şi ne învaţă că atributele lui Dumnezeu nu trebuie nici relativizate, nici inversate, iar polarele de tip “sus”, “jos” nu trebuie nici confundate, nici identificate. (…) A treia ispitire ne avertizează asupra caracterului intrinsec rău al puterii” (…). Tweet
eu cand am spus ca is cu HRP multi m-au criticat pe blog. Uita astia ca Patapievici nu a scris nimic inainte de 89, decat o mica poezie pe cand era licean si publicata, de fapt debut a fost, in “Tribuna” clujeana.
Ce sa mai zicem ca a debutat in presa in 1992, adus de Alex Leo Serban, alt tip foarte misto, critic de film, criticat si atacat la persoana de presa imunda din bucuresti tabloida, ca ar fi gay, sa ca e gay. Sa fie sanatos, cartile lui, aia despre Lars Von Trier scrisa cu Chirilov si inca unu, si cea de la Polirom sunt nu bune, sunt excelente.
pt doritorii clujeni, aia despre Trier o mai pot cumpara de la libraria Origine, de pe str. Motilor.
Patapievici rulz
Eu cred ca nu trebuie uitata ruptura brutala produsa de comunism. Pana la instaurarea acestuia modernizarea Romaniei s-a facut destul de firesc. Asta in pofida aplicarii teoriei formelor fara fond, enuntata de Maiorescu. Satul romanesc era inca aproape intact, ca un solid punct de referinta. Dar colectivizarea, poluarea culturii populare si stramutarea fortata la oras, au exterminat adevaratul spirit romanesc. Societatea de tip sovietic ne-a impus grotescul ca mod de adaptare la modern, fapt care a ramas valabil pana azi. Daca ne uitam in jur, tot ceea ce se intampla in Romania are, mai mult sau mai putin, aceasta caracteristica.
De aceea nu pot fi de acord cu HRP, desi il admir fara rezerve. Ar fi bine sa fie asa cum spune el. Din pacate lucrurile sunt mult mai grave. Ceea ce ne roade din interior nu e doar un biet vierme, strecurat in constiinta noastra de idealurile pasoptiste. E mai degraba trauma teribila a experimentului de tip Pitesti, unde victimele deveneau tortionari, schingiuind alte victime care deveneau si ei tortionari….Un fel de reactie in lant, al carui efect a fost modificarea poporului roman, la nivel de atomi ai constiintei sale. Iubirea pentru aproapele nostru o predicam toti. Dar reflexul de al tortura e mai puternic.
[...] 8. E capabil de paradoxuri: Poate sa scrie despre Horia-Roman PATAPIEVICI lucruri de rau, dar si lucruri de bine; Eu sunt pro-Patapievici, dar imi place sa vad ca poate avea doua perspective despre acelasi om, in [...]