Anonimul credibil şi căderea în dizgraţie a reginei presei
Nu contează cine eşti şi nici dacă eşti primul care publică o ştire. Contează să fii credibil şi, eventual, să dai şi cheia corectă pentru interpretarea informaţiei.
Aceasta este una dintre ideile pe care le-am desprins din previziunile privind relaţia generaţiei de 12-24 de ani cu mass-media. Faptul că pe adolescenţii şi tinerii de azi îi interesează prea puţin de unde provine o informaţie şi preferă aşa-numitele “agregatoare de conţinut”, adică site-uri complexe care grupează ştiri şi articole din mai multe surse, modifică (sau va modifica) radical regimul exclusivităţii, regina neîncoronată a presei de cel puţin două secole încoace.
Cititorilor de mâine şi de poimâine (care nu vor mai fi minoritari prea mult timp) nu le va păsa cine a avut întâietatea. În lumea virtuală, fiecare poate fi cine vrea, îşi poate recompune identitatea sau îşi poate multiplica eul, astfel încât e complicat şi, la urma urmei, inutil să mergi pe fir pentru a descoperi sursa primară a unei informaţii. Ca atare, reacţia firească a tânărului născut cu laptopul în faţă şi cu mobilul în buzunar va fi să evite o corvoadă şi să înghită doar conţinutul. Nu cine, doar ce.
De aici decurge însă şi un mare risc, acela al simplificării mijloacelor de manipulare. Când iei totul de-a gata, fără să ştii de unde vine, eşti o pradă mult mai uşoară.
Preferinţa pentru locurile unde poţi găsi (aproape) totul şi căderea în dizgraţie a exclusivităţii mai înseamnă ceva. Pentru că viteza vieţii creşte şi cititorii vor alege informaţia cât mai scurtă, de preferinţă livrată pe telefonul mobil, putem spune că viitorul va fi plin de oameni care nu vor şti cum, ci doar unde.
De aceea au de câştigat “agregatoarele”. Pentru că majoritatea va alege sursa complexă pe care o va considera de încredere şi unde va găsi informaţie din cât mai multe domenii.
Viitorul cititor nu va fi neapărat unul informat, dar cu siguranţă va fi conectat. Informaţia va veni la el, nu invers, iar riscul este că se va mulţumi să fie căutat, nu să caute el însuşi.
Nu cine. Ce. Nu cum. Unde. Anonimul credibil.Tweet
Centrele de informare-influentare-manipulare se formeaza in functie de preferintele fiecaruia.
David contra Goliat – simplificarea mijloacelor de manipulare, inseamna ca nu doar Vintu, Voiculescu si Patriciu o sa mai manipuleze.
Asta inseamna ca? puterea va fi la cei care vor fi conectati multiplu si vor sti sa conecteze intre ele diversele centre de informare:
* exemplu sa convingi comunitatea jocului online WoW sa voteze cu PNL
Mihai: Cred că vă faceţi iluzii. Cei care sunt puternici acum în mediile tradiţionale de informare vor rămâne puternici (poate şi mai şi). Concurenţa dintre agregatoarele de conţinut va fi mai acerbă decât cea dintre ziare sau televiziuni, tocmai pentru că, aparent, e democratică, iar de câştigat vor avea tot cei care-şi pot permite să investească. E drept, vor exista şi jucători mai mici cu influenţă, însă tot greii vor face jocurile.
Astea sunt teorii consumiste, cu termen de valabilitate limitat, pe care eu nu pun mare pret. Se porneste de la o tendinta, se consacra ca o reteta si se ambaleaza ca un produs, in orice caz convenabil, cel putin momentan. Manipularea e doar una dintre oportunitati!
Virtus: Care sunt teoriile consumiste? Previziunile de la care am pornit sau interpretările mele? Sau ambele?
Două observaţii, prima cu privire la agregatoarele de ştiri, am văzut foarte puţine exemple de agregatoare care să poată oferi şi altceva decât informaţie alandala, ce bun că am acces la britannica, dacă am acces la toată informaţia deodată, alltop este o excepţie.
Doi, o comunitate este de presupus că se construieşte în jurul unui obiect social, o preferinţă de obicei, una singură. În afară de asta, nu prea mai există multe lucruri care să o lege. Cel mult îi poţi convinge să te asculte, dar să îi faci să voteze … E ca şi cum ai spune că Picassa este liberală iar Flickr conservator, de dragul discuţiei.
@Mihnea
Uneori visez prea mult, e benefica punctarea ta.
Si am gasit si exemplu concludent pentru mine: marele spammer plin de bani ajuns respectabil senator.
Consumista e urmarea identificarii unei tendinte (fie ea si reala), impachetarea si exploatarea ei in scopuri bine definite (fie ele si ascunse). Manipularea e una dintre oportunitatile aparute. Fragmentarea, imprastierea si “alandaleala” de rigoare e o alta oportunitate. Acum e mai clar?
Virtus:
Citeşte şi tu ce-ai scris. Nu poţi spune “Ana are mere” sau măcar “Ana are nişte fructe roşii/galbene, dulci, de formă ovală sau rotundă, care cresc în pomi”?
draga mihnea presa care o stiai tu si o stiam si eu se duce dracului. e efectiv o alta lume. eu sunt excedat de ea, recunosc, nu mai gasesc placere decat rasfoind un ziar de hartie sau citind o carte. totul mi se pare in rest strain. Dar “asteptatii” sunt superfamiliarizati cu tehnica dar sa faca un teren serios, sa cultive o sursa, sa dea primul, asta din pacate nu se invata de la tehnica. ea te ajuta la rapiditate. Restu e talent, vocatie si multa munca.
Aştept (deşi, probabil, n-am s-o prind) ziua în care toată comunicarea şi socializarea se va face virtual, în care întreaga memorie, ştiinţă şi cultură a omenirii va fi înmagazinată în spaţiul virtual, în care nu vor mai exista cărţi, ziare, reviste, biblioteci şi toate acestea vor fi doar nişte arhaisme care nu le vor mai spune nimic celor care trăiesc doar “virtual”.
Ei bine, aştept cu interes ziua în care un copilaş de 4-5 ani, care se plictiseşte groaznic în faţa calculatorului, va inventa virusul universal care va şterge în câteva secunde toate aceste informaţii stocate în virtual, de pe toate hard-urile şi serverele existente…
Să-i văd atunci pe oameni, ieşind din casă şi încercând să comunice şi să socializeze în mod real
… e doar un gând
Ati putea sa inregistrati totul pe tablite de lut.
Tare distopica lumea asta anonima, postumana, depersonalizata. Nu inteleg de ce timp de doua secole exclusivitatea a fost regina presei. O explicatie ar fi interesanta… La o adica, cei mai informati oameni citesc carti, apoi reviste (lunare, saptamanale), apoi ziare.
[...] Visul victoriei si viitorul valorii, Anonimul credibil si caderea in dizgratie a reginei presei, Elogiu corecturii. Si o chemare la lupta, Despre jurnalistul care-si imagineaza ca pe blog e un [...]
[...] Mihnea scrie aici, e drept, fara a se referi la Twitter, un lucru valabil si pentru Twitter : În lumea virtuală, [...]