Am văzut, vă recomand (XVIII): “Ostrov”
Abia când vezi acest film ajungi să te întrebi, pe bună dreptate, de ce ortodoxia este o temă atât de rară în cinematografia Răsăritului. Nu sunt suficiente subiecte potrivite care să poată fi abordate pe peliculă? Se tem regizorii şi scenariştii să nu fie etichetaţi drept habotnici? Există vreo incompatibilitate postmodernă între credinţă şi estetica filmului? Sau, din dorinţa de a fi acceptaţi de progresiştii care manevrează ierarhiile, cineaştii din spaţiul ortodox aleg să spună (doar) poveşti la modă?
Ei bine, iată că nu e nici o problemă ca personajul principal să repete rugăciunea inimii sau să se frângă de plâns în timp ce rosteşte Psalmul 50. Nu e nici o ruşine să te călugăreşti, să mergi la biserică, să te rogi. Există oameni care cred în Dumnezeu, se spovedesc şi îşi ascultă duhovnicul. Există virtute şi păcat, îngeri şi draci, exorcişti şi posedaţi. La noi, în Est. Putem să vedem şi filme despre aceste adevăruri?
Răspunsul e un Ostrov. E ostrovul acela pe care fiecare îl ascunde în suflet şi unde-i este spaimă, cea mai mare spaimă, să se întoarcă. E locul unde adunăm toate slăbiciunile, toate laşităţile şi mai ales marile greşeli ale trecutului, insula de care am vrea să ne îndepărtăm, cumva, pe neştiute, dar al cărei ţărm continuă să ne cheme genunchii la mărturisire şi fricile întru curăţire.
Căci pe orice ostrov unde ajungi în căutarea unor răspunsuri vei găsi un părinte Anatoli care îţi poate reda credinţa, nădejdea şi dragostea. Rugându-se pentru tine sau rupând sforile care te leagă de gura lumii, de agoniseală, neîncredere, conformism sau obiecte dragi. Toate sunt detalii.
*
Stii, anul asta a fost prima oara cand am vrut sa merg sa ma spovedesc. Dar mi-a fost frica sa ma duc. Mi-a fost teama ca de ceva rau, desi stiam ca nu trebuie sa fie asa. N-am inteles.
Am sa caut filmul asta. Presimt ca o sa imi dea cateva raspunsuri.
Alina: Şi eu cred că îţi va da.
Hristos a inviat!
Mihai: Adevărat a înviat!
Am vazut filmul intr-o traducere, cred, a unor persoane din Republica Moldova (“traducere” era “talmacire”) acum vreun an.
Mi-a placut mult, l-am vazut inca o data cu un verisor. La vremea respectiva m-a miscat.
Daca ar fi sa recomand un singur film ortodox, acesta ar fi. Insa nu intra in lista mea de filme recomandate.
Pe grupuri de discutii ortodoxe s-a discutat destul de mult despre filmul asta, s-au cautat o perioada (si ulterior gasit) traduceri, a starnit oarecare valva.
Daca ar fi sa laud un singur lucru la film, ar fi: frumusetea si surpriza lucrurilor descrise. E frumos sa te uiti la el si esti oarecum surprins.
Daca ar fi sa il critic intr-un singur argument: banalitatea in care cade destul de frecvent (cu toate ca, paradoxal, asa cum am spus, e si surprinzator in acelasi timp). A doua oara m-am plictisit.
Ce filme imi plac mie? Am scris despre filmele mele recomandate pe blog aici:
http://fiieficient.com/2008/12/le-notti-di-cabiria-noptile-cabiriei-nights-of-cabiria-1957-uita-te-la-filmul-asta-fie-si-doar-ca-sa-ai-motiv-sa-vezi-alte-filme/
si aici:
http://fiieficient.com/2008/12/ce-filme-mi-au-placut-in-mod-deosebit/
Ca sa rezum ce scrie in mesajele de mai sus, Le notti di Cabiria, film alb-negru italian din 1957, e filmul meu favorit, insa imi mai plac si alte filme, din genuri diverse.
Imi cer scuze ca imi promovez blogul, insa e un continut oarecum de neregasit in alte parti (sau nu stiu eu de el). Daca mi se spune ca deranjez, ma voi opri.
Olivian: “Ostrov” poate fi criticat, dar cu siguranţă nu e banal. Poate dacă te mai documentezi cu privire la călugării ortodocşi consideraţi “nebuni întru Hristos” nu ţi se mai pare aşa.
Te rog să te limitezi la un singur link. Mulţumesc.
Mihnea: Am inteles, o sa incerc sa respect regula. (sper sa nu uit)
Legat de nebunii intru Hristos poate mi se pare banal pentru ca am impresia ca ii stiu destul de bine.
Olivian: Te felicit dacă ai avut privilegiul să cunoşti măcar un singur asemenea călugăr. Eu nu ştiu niciunul.
Filmul este o frumoasă predică despre învierea omului.Părintele Anatoli este un om înviat; viaţa lui este “moarte” pentru VIAŢĂ.