Moştenirea bunicului: un caiet vechi de un secol
Păstrez un caiet de la bunicul meu, de la singurul bunic pe care mi l-am cunoscut. E un caiet de matematică pe care l-a folosit la Şcoala de Meserii, în anul şcolar 1912-1913, când avea 17 ani.
Am fotografiat două dintre pagini, pentru că mi se pare extraordinar cum scria un adolescent născut şi crescut la ţară. Şi, în acest context, regret că astăzi nu se mai pune preţ pe caligrafie – care se mai studia, să nu uităm, în anii 70-’80. Estetica scrisului, migala şi concentrarea pot contribui într-o măsură considerabilă la bunul gust şi la respectul de sine ale viitorului om mare.
Foarte frumos.
Peste cativa ani poate va valora ceva caietul acela… Oricum, incredibil de fain scris. De obicei cei de la tara scriu mult mai frumos decat cei de la oras.
Superb scris . Are amprenta inconfundabila a penitei inmuiate in tus … Ma intreb cum ar veni acasa pustiul meu daca s-ar mai scrie cu penita ? Acum cand foloseste patroane imi trebuie o ora sa-l spal !
)
Remarcabil si enuntul problemei . Pedagogii aia stiau sa arate elevului folosul invataturii . Probabil inveti mult mai usor cand si folosul e evident .
Imi amintesc de niste vremuri in care scolarii stiau sa scrie si sa calculeze. Intre timp au aparut Guta si Becali.
Bancheru: Are valoare sentimentală, cum se zice
Olimpiu: Acum se cere viteză, atunci se cerea calitate.
Mai greu cu caligrafia pe tastatură. Am descoperit cu groază că nu prea mai ştiu să scriu de mână.
Bleen: Eu am redescoperit anul trecut, la Athos, bucuria scrisului de mână. Cu un instrument potrivit, care să fie la întâlnirea dintre zgâriat şi mângâiat hârtia, scrisul nu se compară cu tastatura
mihnea, frumos ca pastrezi caietul. eu am inramat cateva retete scrise de mana strabunicii.
Ce caligrafie!
A nu ignora hartia (imaginata, poate) din fata ta … ea te va supune, oricum!
Multumesc, Mihnea!
bbbb: Mă bucur că îţi place.
Mihnea:Nu poti compara scrisul de mana cu tastatura indiferent de loc si instrument, asa cum nu poti compara o pilula de vitamina C cu o capsuna .Scrisul de mana nu are nevoie de “emoticons’uri”.El in afara de continut transmite si acel mesaj emotional involuntar pe care il percepem intotdeauna fara sa fim grafologi .Asta nu poti face la tastatura indiferent cate fonturi si culori ai .
Ce zici ?
)
Chiar mi-a trecut prin cap o idee. Mi-ar place un post al tau caligrafiat frumos si scanat
Si mai am ceva, probabil off-topic. Enuntul ala a problemei e foarte elaborat . Eu sunt sigur ca depunatorul cel din enunt era agricultor . Uite ce sume mari a depus in toamana , la recolta !
Minunate documente! N-am putut să nu remarc influenţa limbii germane, care se menţine pe alocuri în Transilvania, respectiv scrierea cu iniţială majusculă, după „tipicul” gramaticii limbii germane, a substantivelor care denumesc lunile anului.
Olimpiu: Foarte interesantă ideea ta. Sper că nu eşti grafolog
Florin: Ţinând cont că Oltenia a fost sub dominaţie austriacă, s-ar putea ca observaţia ta să fie corectă şi dascălii formaţi în secolul XIX să fi fost influenţaţi de tipicul germanic.
Minunată caligrafie, caietul – o adevărată comoară. Încă îmi place să scriu de mână. În facultate (în era xeroxului) mi-am scris de mână toate cursurile, uram copiile xerox. Dacă nu s-ar fi inventat tiparul, mi-ar fi plăcut să fiu … copistă! Îmi place si ideea de a posta un articol scris de mână!
Bleen, eu aproape ca nu mai stiu sa semnez
Trebuie sa imi fac un program regulat de scris cu mana…
Foarte fain, imi aduce aminte de caietul cu retete al bunicului (a trait pe cont propriu inca din clasa a 5-a si a invatat singur sa gateasca
).
Eu am mai prins Caligrafia ca materie la scoala, cred ca in clasa a 3-a sau a 4-a. Imi amintesc ca scriam frumos, insa mereu intre randuri si pentru asta mi se scadea nota…
Aurelia: Mulţumesc, am să ţin cont
Adriana: Ce bunici grozavi am avut
http://krconnect.blogspot.com/2009/03/spirit-of-pen.html
The spirit of the pen -”This thought was echoed by a comment from the BBC. It was reported that registrars of births, deaths, and marriages in the UK remarkably still record in cursive script. The great events of our lives, the connections between past, present, and future, all handwritten. How the data jockeys have allowed this little piece of history slip by them is a mystery, but let’s appreciate this gift for as long as we have it. ” Kevin Roberts
Caligrafia din vremurile e unica !
Mihnea@ sa fi fericit ca ai avut asa bunic.
PS :
-detin cateva documente originale scrise de Dumitru Draghicescu (printre altele- o superba poza a autorului facuta la Paris si trimisa nepoatei, cu o dedicatie superba), cateva fise de lucru ale lui Mircea Florian ( documentatzii pt manuscrisul “Recesivitatea ca structura a lumii” ) si o superba scrisoare a sotie lui Anton Dumitriu scrisa dupa decesul autorului… Le am de la de la un colaborator/prieten al celor trei mentionati…Poveste prea complicata pt. detalii aici.
-ma ofer sa le scanez (cateva, ca sunt prea multe) si sa le ofer celor interesatzi.
Frumoasa caligrafie
M-am tot gandit azi, dupa ce am citit mesajul: “De ce nu scriu si eu asa?”
Si am ajuns la vechea hiba: eficienta. Ar fi frumos daca as putea sa scriu la fel de frumos ca si bunicul tau. Ar fi frumos daca, asemenea lui Steve Jobs de la Apple, as lua si eu cursuri de caligrafie in timpul liber (el le-a luat la scoala si l-au ajutat cu fonturile pentru Mac).
Insa cand sunt la o conferinta si trebuie sa iau notite, scopul meu este sa mai inteleg notitele mele o singura data, cand le verific.
Si am primit mai multe laude la viata mea, dar foarte rar ca scriu frumos (poate ca fac unele litere frumos, cel mult).
Pe vremuri se punea mai mare pret pe caligrafie. Acum profesorii cer si temele de casa sub forma de “referat” scos la imprimanta. Cand eram la scoala, scriam si eu f. frumos. Intre timp, mi-am stricat scrisul, mai ales in facultate, cand viteza era mai importanta decat aspectul. Acuma mai scriu de mana maxim o data pe luna. Si acum as fi in stare sa scriu frumos, doar ca nu mai am rabdare, mi se pare mult mai eficient sa scriu urat, dar repede. Poate la pensie, cand o sa am mai mult timp, o sa fac si eu ca taica-meu, care si-a cumparat o gramada de penite, cerneluri si hartii de toate grosimile si culorile si s-a apucat sa studieze caligrafie din ceva manuale germane.
PS: Pe gramatica se pare ca nu se punea asa mare accent prin 1912.
Foarte frumos.
O buna sursa de inspiratie.
Iti multumesc.
florinf: Bine ai venit!