“Dacă un bărbat are gripă, e deja pe moarte”
“Cred că, în general, bărbaţilor le e foarte frică de femei. Nu le înţeleg, nu ştiu nimic despre ele şi le e frică foarte tare. (…) Au o mulţime de fantezii despre performanţele lor sexuale sau despre capacitatea de a iubi. Mă bucur foarte mult că sunt bărbat. Dacă aş fi fost o femeie, ar fi trebuit să trăiesc cu un bărbat şi, în general, bărbaţii sunt foarte egoişti. (…)
Cred că femeile trăiesc mai mult decât bărbaţii pentru că au capacitatea de a se îndrăgosti mai des, se pot îndrăgosti şi la 80 de ani, se pot îndrăgosti de viaţă, de lucruri şi aşa mai departe. (…)
Femeile sunt mult mai capabile de dragoste, de tandreţe şi aşa mai departe. Şi sunt mult mai puternice. De exemplu, dacă un bărbat are gripă, e deja pe moarte.”
Despre chinurile scrisului, uitarea fiecărei cărţi finalizate pentru a putea începe o alta, despre diferenţa dintre bărbaţii latini şi cei nordici, medicină şi nebunie, patriotism şi multitudinea de Americi din America, într-un interviu grozav cu romancierul portughez Antonio Lobo Antunes, din care am “furat” fragmentul de mai sus.Tweet
mda… să vrei să pui viaţa întreagă între paginile unei cărţi, să scrii împotriva lui Tolstoi şi împotriva lui Gogol şi, în acelaşi timp, să reuşeşti să rămâi umil… ăsta da pariu!
ms. de recomandare.
Apreciez că e OK si interviul ăsta: http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/849892/Lobo-Antunes-Fiecare-femeie-e-prima-femeie/.
Citez: „Întotdeauna eşti un începător. Şi ştii de ce? Pentru că nu ştim nimic despre moarte…Eu nu ştiu nimic despre moarte. Fiecare carte e ca prima carte. Trebuie să scrii împotriva scriitorilor care-ţi plac. Trebuie să scrii ceva ce n-a mai scris nimeni altcineva. Fiecare suntem unici, dacă eşti egal şi credincios ţie însuţi poţi să „te scrii” şi să scrii astfel lucruri unice. Dacă te asculţi bine, n-ai cum să scrii decât lucruri unice. E ca şi cu femeile. Pentru un bărbat, fiecare femeie e prima femeie, pentru că ea e unică în felul ei.”
Călin: “Mi se pare că e foarte greu să scrii, în general, aşa că… Devine din ce în ce mai dificil, pentru că eşti de fiecare dată un începător şi vei rămâne întotdeauna un începător, aşa că fiecare carte e de fapt prima carte. (…) Fiecare femeie e prima femeie, fiecare bărbat e primul bărbat. Eşti unic, iar experienţa ta de viaţă e unică. Deci trebuie să-ţi rămâi credincios ţie şi onoarei de a fi viu. O onoare uriaşă.”
Eu am citat din “Cotidianul”. Cred că Antunes a mai răspuns de zeci de ori la fel
sunt total de acord cu acest scriitor. Nici eu nu am “chei” la femei…le stimez foarte mult, sunt peste noi, asta mie clar de mult. Nu le prea inteleg si nu ma sfiesc sa recunosc. Sunt fascinat de misterul lor si le fac elogiul ori de cate ori pot.
“Nu le înţeleg, nu ştiu nimic despre ele şi le e frică foarte tare.”- la asta se reduce tot. Sunt super imprevizibile, nu pot fi, deci, “predictibile”. Ce plict ar fi, doamne!