O capodoperă: poemul lui Ion Mureşan dedicat alcoolicilor
De când îmi doream să vă arăt această poezie… Am avut privilegiul de a o asculta acum câţiva ani (îmi vine să scriu “în premieră” – deformaţie de ziarist), când încă nu era finalizată, recitată de poetul însuşi într-o seară de vară, pe o terasă aflată într-una din curţile interioare care dau intimitate Clujului. Alături de un prieten şi de câţiva amici, am stat sideraţi, urmărindu-l pe poet cum devenea alt om, cuprins de har, în timp ce ne-o dezvăluia într-un fel răspicat şi totodată blând.
Iar azi am găsit-o, din întâmplare (există aşa ceva?), aici. Aceasta este o capodoperă:
Poem
de Ion Mureşan
Vai săracii, vai săracii alcoolici,
cum nu le spune lor nimeni o vorbă bună!
Dar mai ales, mai ales dimineaţa când merg clătinându-se pe lângă ziduri
şi uneori cad în genunchi şi-s ca nişte litere
scrise de un şcolar stângaci.
Numai Dumnezeu, în marea Lui bunătate, apropie de ei o cârciumă,
căci pentru El e uşor, ca pentru un copil
ce împinge cu degetul o cutie cu chibrituri. Şi
numai ce ajung la capătul străzii şi de după colţ,
de unde înainte nimic nu era, zup, ca un iepure
le sare cârciuma în faţă şi se opreşte pe loc.
Atunci o lumină feciorelnică le sclipeşte în ochi
şi transpiră cumplit de atâta fericire.
Şi până la amiază oraşu-i ca purpura.
Până la amiază de trei ori se face toamnă, de trei ori se face primăvară,
de trei ori pleacă şi vin păsările din ţările calde.
Iar ei vorbesc şi vorbesc, despre viaţă. Despre viaţă,
aşa, în general, chiar şi alcoolicii tineri se exprimă
cu o caldă responsabilitate
şi dacă se mai bâlbâie şi se mai poticnesc
nu-i din cauză că ar expune idei teribil de profunde,
ci pentru că inspiraţi de tinereţe
ei reuşesc să spună lucruri cu adevărat emoţionante.
Dar Dumnezeu, în marea Lui bunătate, nu se opreşte aici.
Imediat face cu degetul o gaură în peretele Raiului
şi îi invită pe alcoolici să privească.
Şi chiar dacă din cauza tremuratului nu reuşesc să vadă
decât un petec de iarbă,
tot e ceva peste fire.
Până când se scoală unul şi strică totul. Şi zice:
„În curând, în curând va veni seara,
atunci ne vom odihni şi vom afla împăcare multă!”
Atunci unul după altul se scoală de la mese,
îşi şterg buzele umede cu batista
şi le este foarte, foarte ruşine.Tweet
din acelasi ciclu “nu intelege, nu empatizeaza si nu se entuziasmeaza decat cel care le-a facut
” pot sa spun cu mana pe inima – era sa zic pe pahar da’ m-am lasat o vreme – ca nime’n lume nu putea sa zica mai frumos de noi, astia 
Pang: Sper să publice odată volumul cu care ne tot “ameninţă” de câţiva ani
Foarte fain. Ce mai face dl Muresan?
N-am inteles cum e chestia asta o poezie, sau Muresan poet (altfel decat pentru ca-si doreste Clujul foarte foarte tare sa aiba macar un poet in viata, de cand s-o dus Lulu).
..il am filmat recitand poemul intre patru ochi
si scris cu mana lui pe un servetel – cum altfel? – de restaurant. Cand i-am spus ca m-a facut om bogat, a ras. Muri e un dinozaur in sensul cel mai frumos al cuvantului. Ceva ce noi nu vom putea fi veci.
Muri e ca Mozart fata de Sallieri, sau ca Zelea fata de Nae. Zicea Nae: Eu ma screm si lui ii vine:)
PS daca nu era vorba de Muri… stii tu. Da’ la Muri mi se incalzeste inima – iar la poemul asta cu atat mai tare:))
…ce face o poezie geniala? (sincer, geniala). Habar n-am. (O recitii acum a nu-s; cata oara.) Capcane de cuvinte – usor de spus, greu de facut. Am auzit, daca nu poezii intregi atunci macar versuri geniale scrise de catre poeti clujeni – multora nu le mai stiu autorii (si poate asta e primul semn al genialitarii- sa asumi ca ar fi putut fi scrise de catre tine):
‘tu razi/ si iata sabia” (Horea Muntenus? parca…)
Sa va mai spun din Dan Grecu? Din Daniel Hoble?:)
e buna si boema in cultura dar avem mai ales nevoie de modele ca Adrian Marino, care respingea cu obstinatia alcoolismul si boema. Era un om extraordinar de biblioteca.
Ca poezie care transmite o stare este superba, fara indoiala. “Muri” are evident momente de genialitate dar si de boema extrema.
mi-e dor de Muri – spune-i daca-l vezi (stii ca n-are treaba cu e-mailurile)
Ana: E redactor-şef al revistei de cultură “Verso”, editată de UBB.
Mircea: Ai dreptate, n-ai înţeles.
tibi: Una-i una, alta-i alta. Acum e vorba de poezie
Fumi: Sper să-l întâlnesc şi să-i transmit.
Este capodoperă!
O ştiam de la TVR Cultural, cred că s-a difuzat anul trecut. Mă bucur să găsesc textul scris!…
Mircea: Da mai, Mircea, ai dreptate, nu e poezie, ca nu rimeaza doua-cu-doua.
Da, sunt printre privilegiaţii care au ascultat poemul “live” de mai multe ori, cu variante
. Cât despre volumul “Alcool”, io mi-am luat cam de multişor speranţa, că se împlinesc azi mâine vreo 15 ani de când ne tot ameninţă cu el şi ştiu cel puţin trei edituri care l-au anunţat până acum în planul editorial… Ultima dată mi-a spus că mai are de scris un vers la ultimul poem. Asta era acu ceva mai bine de un an…
Fumi: poţi să-i scrii pe mail lui Muri, ai să fii surprins ce progrese extraordinare a făcut Poetul în utilizarea internetului (a ajuns chiar să citească ziarele mai mult pe online
decât pe print )
P.S. Da, e un poem genial.
Alcoolism
Astazi m-am hotarat sa ma las
As mai bea un pahar,bucuros de necaz,
Tremurand imi gasesc motivul spre sticla.
De maine voi fi altul traind fara frica.
Nu-i nimeni ca mine,sunt cel mai grozav
Ma critica lumea ca-s betiv si sunt slab
Dar beau si-mi conteaza doar visul anume
Ma cred mai destept intre prostii din lume.
Abia m-am trezit,imi e rau si tremur.
Cu ce am gresit de mi-e corpul cutremur?
Si totusi iubesc mai mult ca oricare,
Casatorit cu alcoolul ce-mi tine de foame.
Uneori,neanteles,am vrut sa-mi iau viata.
Intalnind o butelca mi-am luat numai greata.
Au venit deseori oameni buni sa ma ajute,
Dar sunt greu de vazut prin sticlele-mi multe.
Saracul alcoolic,saracul nebun…
Din desteptaciune si-a facut viata scrum.
Cu paharul in fata imi promit inca odata
Desi e pacat sa ma las,cand alcoolul e-o arta…
De cînd căutam poezia asta pe care mi-a recitat-o cineva foarte frumos! Bun blog. Are şi campania electorală părţile ei bune. Dacă n-aţi fi fost moderatorul turnirului, nici n-aş fi ştiut că existaţi.
Dar de ce-l citiţi pe Ciutacu? Aş fi putut să jur că există o incompatibilitate absolută între cititorii lui Ion Mureşan şi cei ai lui Ciutacu.
Domnu Maruta,
poemul a fost publicat de ceva vreme (poate vreo doi anisori) in revista “Vatra” de la Tg.-Mures.
Ar fi bine sa o cititi (revista), altmineri fandoselile legate de modul intamplator in care ati dat peste poem va arata a fi amator. Chiar daca “martor”…
Ce găsiţi fenomenal la acest poem al alcoolicilor? Omul care nu deţine arta de a trăi şi cu mâna lui îşi face rău fumând şi bând nu este nimic nici poet nu e.
O mare blândeţe şi înţelegere… Ion Mureşan vede multe.
[...] This post was mentioned on Twitter by Nicu Bendea, emil moldovan. emil moldovan said: îhî http://bit.ly/dOcQWq [...]
99% din comment-uri, supra: muri-pupi-n-botisme.
Aţi uitat – oare, poţi uita ce n-ai cetit? – de marii noştri boemi-beţivi sau viţă-vergea, carii Ei au sorbit licori şi-au purces Poezie…
Nu “uitucii” de azi, neştiuţii lu’mâine…