4 argumente pentru 10 mai
Ziceam recent că monarhia ne-ar face bine psihic, statal, mental şi social. Azi, pentru că e 10 mai, încerc să dezvolt şi să aduc argumente.
Psihic. Studiile sociologice şi exprimările electorale ale românilor arată şi confirmă paternalismul nostru funciar. Avem nevoie de cineva, acolo, sus, despre care să credem că, pe de o parte, ne iubeşte şi ne ocroteşte, iar, pe de altă parte, la nevoie, ştie să ne conducă pe drumul sănătos şi nu lasă greşeala nepedepsită. A refula sau a nega explicit această trăsătură este contraproductiv.
E relevant faptul că primele două locuri ale topului “Mari români” au fost ocupate de conducătorii cu cele mai lungi domnii din istoria românilor, Ştefan cel Mare (47 de ani) şi Carol I (48 de ani), care au îmbinat rigoarea cu vocaţia de ctitor.
În acest sens, o restauraţie, fie şi cu o regină, ar aşeza măcar o instituţie – şi, ulterior, poate şi persoane potrivite – pe locul acela de unde românii aşteaptă ordine şi dreptate.
Statal. Pe plan intern, monarhia ar soluţiona sau ar atenua două probleme: 1) incapacitatea sistemului politic de a asigura “racolarea” şi promovarea până la vârful puterii a unor persoane cu greutate moral-intelectuală; 2) disputa oarbă pentru funcţia prezidenţială, care, fiind una între indivizi, face aproape imposibilă decantarea ideologică a partidelor şi, implicit, confruntarea bazată pe programe.
Cum? Aşezând un “supraeu” peste lumea politică, eliminând obsesia pentru şefia statului şi reorientând astfel electoratul înspre partide şi propunerile lor.
Pe plan extern, ar însemna, consecinţă evidentă, legarea României de regatele europene, un liant mult mai puternic decât cel politic al UE sau cel militar oferit de NATO, deoarece se întemeiază pe relaţii directe, personale şi de rudenie.
Mental. Aici cred că e vorba de liniştirea mentalului colectiv. De o relaxare pe care o tot căutăm şi care rămâne o Fata morgana a tranziţiei. Nici aderarea la UE n-a adus-o, pentru că acest obiectiv politic n-a fost unul provenit de jos, ci explicat de sus. Cât timp România nu-şi găseşte un drum propriu şi tot bâjbâie între idealuri nemărturisite, a trăi aici va continua să fie o nevroză, nu o bucurie calmă. În această perspectivă, cred că monarhia ar potoli semnificativ scârba şi escapismul.
Social. Puţinătatea veritabilelor modele de educaţie şi comportament ar beneficia de un sprijin de la cel mai înalt nivel. Decenţa, discreţia, bunul gust, rafinamentul ar redeveni valori şi ar contrabalansa răspândirea malignă a nesimţirii inculte. Adolescenţii ar descoperi că strălucirea devine vizibilă şi prin nobleţe, nu numai datorită lanţului gros atârnând pe piept.
Aceasta e schiţa ideilor mele. Ştiu, îmi puteţi contraargumenta imediat cu aşa-zisa “evoluţie” potrivit căreia republica ar fi un pas înainte, nici o ţară nu se mai “întoarce”, iar excepţia, nu-i aşa, confirmă regula. Aş aprecia însă dacă m-aţi contrazice în privinţa celor de mai sus. Pe text.
*
1. “Evolutia” s-a intors intr-un caz: Spania.
2. Monarhia prinde doar in societatile care evolueaza, mental, material, spiritual, adica – in opinia mea – se potriveste “trendului” national. Nu este cazul Romaniei.
3. Votul din 1866 ar arata azi pe dos.
4. Traiasca Majestatea Sa!
Sunt de acord, mai putin insa cu ideea ca “decenta, discretia, bunul gust, rafinamentul ar redeveni valori si ar contrabalansa raspandirea maligna a nesimtirii inculte”. Este de dorit, dar nu este realist.
Teama mea este ca “omul nou” este prea puternic si prea raspandit. Dar mi-ar placea sa existe motive de optimism…
De acord cu tine Mihnea … da’ ce ne facem cu Principele (Principalul) Candidat?
totu-i bine si frumos… in teorie. mai rau e daca incerci sa cobori in “meandrele concretului”
Culmea e casi eu vorbeam azi cu o prietena despre asta, plimbandu-ne prin Bucuresti si gandindu-ne la ce a facut Ferdinand pentru tara si ce a insemnat monarhia pentru Romania la un moment dat, psihic, statal, mental, social. Uneori visez cu ochii deschisi ca tara asta ar fi avut alt destin, macar ca prestanta si ca mentalitate, ca si cultura sau imagine in lume, dar… si aici intervine un offf mare cat toata tara. Nu sunt de parere ca avem destinul pe care ni-l meritam caci, sincer, nu am facut nimic rau pentru tara asta ca sa ma pedepseasca poporul. Dar as vrea sa am si un motiv pentru patriotismul de care “sufar”. Asa ca nu te pot contrazize.
Mihnea ceea ce spui sunt idealuri. Sa nu uitam ca daca monarhia va fi reinstaurata lupta pentru putere va fi mutata doar la alt nivel … nivelul de prim ministru , de ministrii , etc.
Ceea ce mi se pare interesant este ca dai exemplul de la Mari Romani … dar daca esti un pic realist singurul model adevart este Carol I caci Stefan cel Mare are o aura imensa de legenda peste el. Si sincer nu vad pe nimeni, absolut nimeni, in familia regala care sa se ridice la nivelul lui Carol I.
Republica sau monarhie problema de capatai a Romaniei e sa aiba o forma de guvernare cu fond. Pana una alta ne lipseste fondul si asta e problema de capatai. Cand ai faina si apa si iti lipseste drojdia poti sa le amesteci cat vrei ca tot lipie o sa iasa ! Poti sa ii spui cum vrei tu , dar pana nu pui drojdia nu o sa mananci paine.
“Decenţa, discreţia, bunul gust, rafinamentul ar redeveni valori ”
Insurmontabil traseu … pune sablonul de mai sus asupra societatii actuale si el se va intersecta numai in cateva puncte, prin colturi, undeva in jur de 3% … sau cat s-o mai bucura astazi monarhia de sustinere la public (din nefericire).
Ramane o bizarerie pentru mine cum am reusit noi ca iesind din comunism sa ne recapatam Credinta (cel putin la nivel declarativ) dar nu si necesitatea de-a ne regasi Regele ….
1. Nevoia de parinte ocrotitor exista intr-adevar, dar oare nu asta reprezinta si presedintele? Al nostru, al americanilor, al francezilor? Nu are el o autoritate mai mare fiind ales de popor, decat unul “destinat” care se poate dovedi o pramatie?
2. 1) nu sunt chiar asa de pesimist, dar oricum nu cred ca monarhia garanteaza moralitatea superioara a reprezentantilor ei, desi probabilistic s-ar putea sa stea mai bine 2) chiar asta e o consecinta a decuplarii alegerilor prezidentiale de cele parlamentare; pe de alta parte in tarile cu monarhii batalia se duce pt posturile de prim-ministru – adica tot figura unei anumite persoane este in prim-planul fiecarui partid. Iar in privinta legaturilor nu stiu ce plus valoare ar aduce niste relatii mai apropriate intre niste institutii mai mult decorative, dar ai dreptate, e totusi un plus (mic de tot).
3. nu am impresia asta
4. De acord, daca nu avem de a face cu niste pramatii…Dar pe de alta parte daca familia/casa regala s-ar “instaura” la Peles sau in alta parte (lucru pe care personal il sustin) ei ar fi in prim-planul vietii publice chiar daca nu ar avea nici o functie publica tinand cont de apetitul romanilor pt povestile de tip tabloid.
Concluzia: vreau casa regala in Romania, dar nu sa devenim monarhie. Membrii ei pot face lobby pt Romania si fara a avea o functie publica. Altfel cred ca monarhia ar fi un lucru rau pt ca ar alimenta mentalitatea asta fatalista a multora dintre concetatenii nostri care cred ca suntem predestinati si nu putem schimba nimic.
bucurestiuldevis: Noi facem (sau nu) să existe motive de optimism.
Adrian: Nu facem nimic.
Vali: Fiecare cu specialitatea sa
Înainte de orice “concret” e bine să existe o teorie.
T.o: Dar ce destin am merita?
Lucian: Şi care ar fi drojdia, după tine?
bbbb: Credinţa n-a murit în timpul comunismului, a fost păstrată în familii, în biserici şi în comunităţi. Ideea monarhică, în schimb, a fost inexistentă.
Vercix: Se presupune că monarhia e factor stabilizator. De ce să o schimbi? Ai destule de schimbat la nivel politic, juridic, administrativ, social…
da, ar fi bine si frumos sa se revina la monarhie insa numai sa ai cu cine…
Si din pacate nu prea mai ai, Majestatea Sa Regele Mihai este prea batran iar sperante sa apara altcineva nu prea vad. Din pacate nu cunosc situatia altor case regale europene, din cate stiu multe se emancipeaza din pacate si incet-incet descopera ca e destul de greu sa respecti asa cum ar trebui regulile necesare… Pentru ca asa cum a fost adus Carol I ar putea fi adus si altcineva, nu?
Pana atunci, http://zaffcat.blogspot.com/2009/05/10-mai-2009.html
@Mihnea: drojdia e compusa dintr-o combinatie de politete, responsabilitate sociala, buna crestere … lucrurile care in goana de la sat la oras si mai apoi de la comunism la libertate lumea (vb aici de majoritate) le-a uitat cu desavarsire.
Si pentru ca nu facem nimic … mai are rost sa candideze? Sau are rolul de a “fragmenta” voturile unor anumiti candidati?
demult nu am citit o analiza atit de pertinenta pe ziua de 10 mai..
Personal, sint adeptul formei de monarhie constitutionala ..cum e in UK spre exemplu..unde regina are un rol mai mult decorativ..asta ne-ar scapa de multe aberatii ale sistemului actual
PS: Fara dude, evident!
apropo de ce poate însemna un monarh e plan extern şi cum poate atrage spirite şi personalităţi pentru o cauză oarecare:
http://www.youtube.com/watch?v=wxpmBlvaynU
licurici: nu am inteles din clipul asta ce importanta are rolul de monarh al lui Charles. Avem de a face cu o personalitate care ca multe altele isi foloseste notorietatea pt o cauza (asta e un fel de hobby printre cei pt care imaginea e totul – un lucru bun totusi, indiferent de motive). Si nici macar nu e rege…
Pe de alta parte puteti da un mic search pe youtube/google despre printul Harry si scandalurile in care a fost implicat…Ce-i drept, omul este in crestere si nici nu e ‘destinat’ sa fie rege, cat timp are un frate mai mare…sa nu-i vina vreo idee
Pt monarhisti si nu numai va recomand filmul “The Queen” (2006). Nu imi justifica prezenta monarhiei, dar recunosc ca daca liderii politici ar fi macar pe jumatate din Elisabeta II altfel ar sta lucrurile.
şi de ce crezi tu că e personalitate?
Istoria nu o putem schimba si prin urmare se va vorbi mereu de regi si regine, iar urmasii lor vor fi pt mult timp in prim plan-ul vietii publice. Poate nu prim intotdeauna, dar daca tin ei neaparat sa fie nu tb sa se straduie prea mult. Astfel ei pot sa fie modele daca isi doresc chiar si fara sa aiba vreun amestec oficial in treburile statului.
vezi mihneo, romanii sunt incapabili sa raspunda polemic pe text!
Hm…Sa intrati la anticariatul de sub coloanele de pe str Doamnei. Au un teanc grosut de reviste satirice Furnica din anii 1910-1916. Nu-ti vine sa crezi ce misto se facea de rege (si Carol si Ferdinand). De Carol isi bateau joc ca inca vorbea cu accent (zicea t in loc de d).
Dar privind inapoi sunt de acord ca neamtul cel rigid si militaros a fost sansa pe care a asteptat-o Romania mult timp. Vom mai avea vreodata sansa sa fim condusi de-un neamt?? Putin probabil dar ar fi necesar. Ar mai fi nevoie de o “monstroasa coalitie” cu niste tipi de teapa lui Kogalniceanu si Bratianu care sa conspire pt aducerea unui “principe strain”…
Deja Carol II era roman. Chiar batranul Carol spunea cu umor cand l-a auzit injurand (pastele ma-tii…) ca: asta este un bun roman.
[...] vei fi vreodat