De ce umblă “Adevărul” cu capul spart
Conducerea “Adevărul” cere partidelor politice, serviciilor secrete, politicienilor şi oamenilor de afaceri cu interese în rezultatul electoral să ia notă şi să respecte strategia de neimplicare a publicaţiilor noastre în zona politică. Până la data de 7 iunie, “Adevărul” va aloca zilnic o singură pagină de politică, cuprinzând doar informaţii de larg interes, nu va trata subiecte politice la prima pagină şi se va abţine de la a sugera în orice fel cititorilor “binele” şi “răul” din zona politică.
Am citat din comunicatul dat publicităţii astăzi de conducerea ziarului “Adevărul”, pe care vreau să-l comentăm împreună pentru că, după părerea mea, “strategia” cu pricina este o fugă de răspundere, un act de laşitate şi o lipsă de respect faţă de cititori.
Conducerea executivă a unui ziar quality are temei să ia o asemenea decizie doar dacă ea reprezintă o formă de rezistenţă, în situaţiile când patronatul exercită presiuni asupra independenţei editoriale. De exemplu, dacă Dinu Patriciu ar cere să se scrie de bine despre PNL şi să fie atacate sistematic, cu motiv sau fără, partidele de la putere, PDL şi PSD. Or, e limpede că strategia “Adevărului” de a reduce la minimum secţiunea politică urmăreşte tocmai dorinţa acţionarului principal de a evita orice posibilă acuzaţie privind ingerinţa în conţinutul ziarului.
Mai există două “sfere” de putere care ar putea determina o hotărâre de acest tip: clasa politică şi cititorii. În primul caz, dacă, prin absurd, un partid sau mai multe, un om politic sau mai mulţi ar avea mijloace “specifice” de a influenţa linia editorială, iar această influenţă ar fi evidentă pentru opinia publică, atunci reacţia normală a ziarului ar trebui să fie, pe de o parte, de a se debarasa de “verigile slabe” din redacţie şi, pe de altă parte, de a dovedi ulterior, prin articole, că poate ataca orice şi pe oricine.
Cu alte cuvinte, un ziar care n-ar mai scrie despre politică din cauza slăbiciunii sale din relaţia cu unii politicieni s-ar descalifica singur în faţa cititorilor şi a clienţilor de publicitate.
Rămâne varianta că “Adevărul” a luat această decizie cu gândul la cititori. Aceasta este, de altfel, varianta oficială, şi anume că, ţinând cont de sondajele care arată dezinteresul şi îndepărtarea românilor faţă de politică, dar şi de nebuloasa lipsei de principii din mass-media, ziarul a decis să nu se amestece în “troacă” şi să scrie doar despre celelalte domenii ale actualităţii.
Ei bine, aşa ceva reprezintă, în opinia mea, o lipsă de respect tocmai faţă de cititori, cu atât mai mult cu cât “Adevărul” este la adăpost de criza financiară, dispune de cele mai mari bugete pentru investiţii dintre cotidienele centrale, iar redactorii săi nu trăiesc, cel puţin în această perioadă, cu stresul concedierii sau al reducerii salariilor.
Tocmai pentru că alţii nu mai au scrupule ar trebui ca tu, noul lider al pieţei quality, să dai un exemplu de profesionalism în abordarea subiectelor politice. Tocmai pentru că publicul s-a săturat de politică ar trebui ca tu să-i arăţi, detaşat şi imperturbabil, că se poate şi altfel. Dacă ai sesizat, pe bună dreptate, că, în societatea românească, “între alb şi negru nu există gri”, atunci asumă-ţi tu, liderule, curajul şi răspunderea de a spune din când în când “aceasta e o nuanţă cenuşie, din următoarele motive”. Asta înseamnă să fii cel mai bun, aşa dovedeşti că îţi meriţi locul întâi şi că poţi stabili azimutul profesional, dar şi etic, al pieţei în care te-ai impus.
Un ziar quality, ca orice radar al realităţii, nu are dreptul să nu “baleieze” cea mai fierbinte zonă, politicul. Această amputare temporară, acest cadran stins intenţionat de pe panoul de bord al redacţiei, înseamnă să negi buna credinţă şi discernământul propriilor angajaţi. Cum se simt, oare, redactorii secţiei Politic de la “Adevărul” umblând cu capul spart şi întorcând privirea când trec pe lângă birourile pline de pietroaie ale şefilor lor?
este complet ridicol, în viaţa mea n-am auzit de aşa ceva, voi sunteţi mai pricepuţi în ale ziarelor, dar cred că asistăm la o premieră mondială, o să încerc să o traduc prietenilor mei din străinătate, cred că se vor cruci …
dar să revin,
pe scurt,
unu, nu înţeleg care e treaba cu băututul în piept, cum că eu sunt nr. unu’ qui prodest? cititorul? în nici un caz, oi fii eu egocentric, dar nici chiar aşa, să mă ungă la suflet că citesc ziarul numărul unu, dă-mi ştirea, comentează, fă ce ştii tu cel mai bine, dar eu nu sunt clientul care îţi cumpără publicitate, cineva încurcă planurile p’acilea
doi, descreşterea interesului … la fel, premieră, bine că v-aţi apucat să vă gândiţi la binele meu … înaintea mea, e cam ca bătrânica care nu vroia să treacă strada …
trei, … imaturitatea clasei politice … , adică, noi restul adulţilor trecem la lucruri mai serioase, şi îi lăsăm pe Fenechiu, Băsescu et jusdem farine să se joace în continuare … cu destinele noastre … good thinking
patru, ce sunt cu lăudăroşeniile ăstea? … cel mai complex, moratoriu, sayz who?! tu şi care armată?! mi-e greaţă de tot limbajul ăsta de pseudo-PR,
sinistru, sper să dea faliment în scurt timp, rar mi-a fost dat să văd o lipsă de respect faţă de cititori, de bunul simţ,
îmi pare rău pentru jurnaliştii de la Adevărul,
Continuind pe aceeasi logica, inseamna ca Adevarul nu va mai scrie nici subiecte economice, pentru ca poate fi acuzat Patriciu de interese directe?
Nu este prima media care isi doreste aura de impartialitate. ma indoiesc totusi ca o sa reuseasca. Jurnalul antenelor se vroia asa acu’ ceva vreme, dupa care venea Gadea cu invitatii sai, Badea si asa mai departe. Realitatea a fost o vreme dupa care vedem si noi cum a ajuns… Nu lucrez in media insa presupun ca daca nu este cenzura este cel putin autocenzura.
neagrigore: Tu eşti mult mai radical decât mine
Iulian: Probabil subiectele economie sunt de interes pentru public
ZaffCat: Un judecător sau arbitru care se străduieşte să fie imparţial este, totuşi, prezent în sală, respectiv pe teren. Aici e vorba de neprezentare.
nu cred că sunt musai radical, (îmi cer scuze pentru greşelile de ortografie de mai sus) dar ce mă scoate din minţi este că văd cum oamenii o iau din ce în ce mai des razna. Ne îndreptăm spre o luminiţă din ce în ce mai îndepărtată, ca să continui cimiliturile, mă rog, eu sunt curios ce au de zis celelalte redacţii
mie mi se pare cel puţin o dezertare, mai era şi autoritatea aia a clubului de presă, chiar nu ia nimeni nici o măsură, sunt şi oameni profesionişti, jurnalişti, care ar putea să spună lucrurilor pe nume, cât timp o să mai continue campaniile ăstea deşănţate? nu e de mirare că trebuie să împacheteze ziarul în tot felul de cadouri pe care nu şi le doreşte nimeni …
astăzi am aflat că The Onion de exemplu, îşi închide ediţia tipărită, dacă am inceput să facem rabat şi la umor, clar ne ducem încet pe copcă, cu tot cu încălzire globală …
apropo de neprezentare, să le dea 0-3 la masa verde, să le scoată Max Webber-ul din cap …
Mihnea trebuie sa vezi Ziuade Cluj astazi, subiectul cu Eba e foarte intersant si ne confirma multe
[...] se lasă de politică şi o taie peste [...]
Mi-ai cerut opinia, iacata-ma-s.
Nu citesc politica interna decat in rare exceptii (scrie Horia Roman PATAPIEVICI despre asta, anumite partide cu care rezonez fac lucruri total deosebite). Evit sa citesc declaratii ale liderilor politici, sa judec actiuni. Decizia de a vota un partid sau un ales anume mi se pare peste maruntisurile care apar in presa.
Ma uit la fotbal doar in clipuri YouTube si sport. Si pe blogul tau.
De ce aleg sa nu citesc despre politica si sport?
a. E o pasiune pe care nu o inteleg (incrancenarea intr-o idee, frivolitate);
b. E un mix intre superficialitate si inselatorie;
c. E la limita pierderii timpului; Da, inteleg sa practici sport, sa fii parlamentar, sa votezi, sa fii un cetatean bun, sa promovezi sportul etc; Sa stai sa te uiti sau sa citesti despre asta – no way.
E doar parerea mea, nu e nici mai buna nici mai rea ca a altora. Voiam doar sa v-o impartasesc, la cererea lui Mihnea. (daca ne putem tutui)
@ olivian breda, politica nu e superficiala, daca prin politica intelegi stiinta guvernarii, o spune un fost student la stiinte politice, apropierea dintre politica si sport este nefericita, ambele fiind niste domenii onorabile, atata timp cat oamenii vorbesc in cunostinta de cauza si nu urmaresc agende ascunse. O spune un biciclist amator, fost baschetbalist. Si da, poti sa le practici pe amandoua, fara sa te simti nici superficial si nici ca pierzi timpul.
Cred ca prin sport ai avut in vedere doar fotbalul, iar daca ne gandim la ultimele aventuri ale fotbalului romanesc, acesta frizeaza patologicul, sau penalul, cum preferi, mai degraba decat spiritul sportiv