Va fi 2010 vârful crizei? Sunteţi în pericol? Ce veţi face?
Sunt nedumerit. Am vorbit în ultima vreme cu oameni care conduc afaceri importante, în domenii diferite, şi care spun, parcă s-ar fi înţeles, că încă n-am ajuns în bulboana crizei, că la iarnă şi în 2010 va fi mult mai greu decât în acest an şi că noi, oamenii simpli, vom învăţa să ne mulţumim şi cu mai puţin.
Dacă urmăreşti însă declaraţiile premierului Boc şi ale guvernatorului BNR, ai crede că sunt semne de relansare a economiei şi că poţi redeveni optimist. Dar vine şeful Băncii Mondiale (BM), Robert Zoellick, şi zice că există riscul să se ajungă la “o gravă criză umană şi socială, cu implicaţii politice foarte importante”. “Europa de Est este într-o situaţie delicată, în special ţările baltice şi altele precum România”, spune Zoellick într-un interviu pentru El Pais, citat de “Gândul”.
Acei oameni de afaceri cu care am povestit vedeau posibilă o firavă reluare a creşterii cel mai devreme la finele lui 2010, previziune similară cu aceea a şefului BM, care afirmă în interviul cu pricina că relansarea “va fi mai lentă decât s-a prevăzut”.
Şi-atunci vreau să vă întreb: cum vă afectează criza şi încotro simţiţi că merge firma în care lucraţi şi piaţa aferentă? Sunteţi în pericol să vă pierdeţi jobul? Ce aţi face într-o asemenea situaţie? Vă sperie ideea că urmează câţiva ani grei?
Păi nu ai îcotro merge, trebuie săp ne luptam cu ea. Vom avea parte de multe cazuri de sinucideri şi tentative d-astea, da asta nu-i soluţia.
probabil ca voi fi concediat, si va trebui sa ma intorc sa locuiesc cu parintii, in orasul de unde am venit in Bucuresti sau va trebui sa ma mut la tara. Dar nu e o tragedie, pentru ca oricum nu se prevestea mare lucru pentru mine.
toata lumea normala e ingrijorata. Nu merge nici sectorul privat, nu va merge nici cel de stat. Din pacate sunt suprataxatae firmele si forta de munca, nu e incurajat privatu sa angajeze. Forfetarul a dus la disparitia unor firme care practic NU existau dar si la suspendarea activitatii si atunci nu mai dai forfetar. Dar greul cade pe toti cei care raman in economie.
2200 lei la stat forfetar e mult, zic eu, e o suprataxare. Ar trebui, din contra, sa fie relaxare fiscala dar atunci nu mai sunt bani la bugetul de stat. E complicata situatia. Fara sa detin analize, doar din citirea presei si din viata de zi cu zi eu cred ca vom avea o iarna foarte grea iar criza se va adanci. NU stiu cum vom iesi din asta…
un om: În ce domeniu lucrezi? Şi de ce spui că “nu se prevestea mare lucru” pentru tine?
Pentru ca fac parte dintre cei angajati cu toptanul, in ideea ca ne-om da noi seama pe parcurs ce-om face cu ei, ca doar e boom, ne permitem sa angajam pana si oameni a caror singura sarcina sa fie pusul diacriticelor, practic sunt secretara/asistent manager, cat despre partea a doua, poti sa crezi ca in opt ani de cand am CV-ul pe Bestjobs, Ejobs, nu am fost sunat decat de vreo cinci sase ori, si nu am fost decat la trei interviuri. Asa ca nu imi fac iluzii in privinta viitorului meu profesional. Cred ca succesul maxim l-am dobandit in timpul facultatii, cand am fost barman
. Cel putin, daca nu succes, macar am intalnit niste oameni interesanti.
Din pacate, asa cum exista un carnet de sofer, consider ca ar trebui introdus si un carnet de angajator, pot sa iti dau nenumarate exemple de anunturi inepte, gen
intrebare online: descriere in trei cuvinte, o masa calca (sic), loialitate pentru 150 de euro, MySql pentru secretare, s.a.m.d.
firma la care lucrez s-ar incadra la consultanta/training …
Tampenia este ca statul tot mareste taxele, insa nu face nimic pentru a imbunatati colectarea lor. Evaziunea creste si asa pe timp de criza, iar la noi avea cote alarmante si inainte de criza. Daca s-ar strange pe bune impozitul pe profit si taxele pe salarii, bugetul ar arata mult mai roz.
Asta nu convine insa, pentru ca ar insemna colectare de la institutiile faraonice ale statului, de la firmele clientelare sau de la trusturile de presa
Ma afecteaza … si inca puternic !!! Am ajuns sa castig o treime din cat castigam inainte de criza !!! O TREIME !!! Apoi … ce sa mai spun … cat am stat fara job … am consumat rezervele ce le-am avut … pe langa asta … m-am angajat la un apartament … care trebuie sa-l amenajez ca sa ma pot muta in el … si apoi de umblat la banci pentru imprumut … ce mai … NASOL !!!
Si apoi vin astia (incapabilii) din guvern sa ne spuna ca va fi mai bine … CAMPANIE ELECTORALA !!! asta scrie pe “fruncea” lor … serios … dupa ce voi castiga macar jumatate sau doua treimi din cat castigam inainte de criza atunci da … atunci am sa spun si eu ca lucrurile merg inainte … pana atunci … nenea de la BM spune bine … ne va fi greu … foarte greu
Eu cred ca declaratiile domnului Zoelick nu se refera direct la problemele economice “pure”, cat mai ales la cele legate de amplificarea “politica” a crizei. Romania a avut ghinionul ca in cei doi ani majori ai crizei sa aibe 4 campanii electorale. Si din pacate cea mai dramatica serie de promisiuni electorale inca nu a avut loc. Pai nu vi se pare normal ca dupa promisiuni desantate gen marirea salariului cu 50% in invatamant tensiunile sociale sa creasca? Degeaba se chinuie companiile private sa revina pe linia de plutire, bancile sa gaseasca planuri de redresare, organismele internationale sa asiste Romania, daca la nivelul politic toate actiunile acestora sunt izbite sistematic cu bata, sunt ignorate sau chiar contracarate. Bulboana anului 2010 de aici se va porni. Si iata, de aici provine temerea mea pentru ziua mea de maine. Din faptul ca orice efort as face sa merg intr-o directie corecta exista cu siguranta altii care din rea vointa sau prostie ma vor intoarce din drum. Solutia mea: am inceput sa caut de lucru afara. Piata e inghetata, dar am sperante ca se va dezgheta inaintea pietei noastre.
am fost printre primii afectati, in toamna trecuta. Doar lucrez in imobiliare
Oricum, sunt convins ca nimeni nu stie cat o sa tina situatia actuala, o sa fie unii care or s-o nimereasca (pentru ca sunt foarte multe pareri) si vor ajunge vizionari.
Încerc să mă abţin de la comentarii, pentru ca aş fi foarte rău cu actualul guvern. Pot să spun că nu mi-am imaginat atâta incompetenţă şi rea-voinţă. Comuniştii încep să mi se pară profesionişti pe lângă aştia, chiar şi cei care erau aduşi în funcţii de conducere direct de la ţară sau din producţie. Măcar le era frică de vreun şef mai mare, de vreun vot de blam în OB sau de vreun şut în fund. Dacă nu se pricepeau, măcar nu stricau. Astora de acum nu le mai e frică de nimic.
Eu va trebui să dau afară un om şi îşi urăsc pentru asta. Dar un start-up din a doua jumătate a anului trecut băgat până în gât în investiţii & cheltuieli nu mai avea nevoie de încă o taxă ca să îl sugrume. Am rămas prieteni cu doamna respectivă şi va fi prima angajată când ne redresăm… Dacă ne redresăm. Vânzările sunt la pământ. Şi ale noastre, şi ale concurenţei.
Vin vremuri grele.
[...] Va fi 2010 vârful crizei? Sunteţi în pericol? Ce veţi face? [...]
un om, nu stiu daca citesti acest mesaj, insa legat de CV-ul pe eJobs si BestJobs iti pot spune asa: se cauta foarte mult in CV-urile actualizate zilnic. Solutia? Intra pe site-urile de joburi, modifica o litera, un punct, un semn ceva la CV-ul tau, da Salveaza. Si fa asta in fiecare in zi pentru 8 ani.
Asa, daca lasi CV-ul in paragina acolo timp de 8 ani, nu ma mira ca nu esti sunat.
nu ştiu dacă să mă bucur sau nu că a preluat cineva comentariul meu,
)
hmmm, am crezut că am fost clar, cv-ul este updatat, mai ales că am mai fost şi la cateva cursuri de perfecţionare, unde am primit şi oareşce diplome, nu a spus nimeni că e lăsat în paragină,
cu toată plictiseala asta de criză, mă gândesc dacă n-ar fi amuzant să povestesc undeva peripeţiile de pe la interviuri, nu ştiu cine alege oamenii care să facă recrutarea, dar la rândul lui nu face o treabă prea buna,
alaltăieri am fost la un interviu care presupunea muncă în weekend, muncă de noapte, la cascuţă, pentru clientii americani ai unei firme, şi mi s-a explicat că o companie nu este obligată să asigure nici nevoile de bază ale angajaţilor, distincţia asta de bază, este importantă pentru România, credeam că prostituţia profesională s-a sfârşit, dar iată că nu, iar eu văd două explicaţii,
una, angajatul ştie că de fapt el nu poate mai mult, şi se mulţumeşte cu cât primeşte, cu firimituri, în speranţa că va găsi altceva (va trage lozul câştigător, o dată şi o dată, eventual, printr-un concurs fericit de împrejurări se va angaja la stat
sau
angajatorul ştie că se află într-o poziţie de forţă, în care poate şantaja (nu e nimic depreciativ în acest cuvânt, l-am luat din şcoală, unde se vorbea de potenţial de şantaj) şi atunci îşi stabileşte ca unic obiectiv un cost cât mai scăzut al forţei de muncă, luând în calcul faptul ca va trebui să dea refresh de câteva ori pe an, costurile refreshului fiind incluse în preţul cu care îşi vinde produsele,
îmi aduc aminte de o firmă mare din România, despre care ştiu sigur, cu siguranţă că au fost şi altele, care obişnuia să dea afară angajaţi studenţi sau oameni care au terminat facultatea şi nu mai lucraseră niciodată, pentru că expira perioada în care statul plătea un procent din salariu, doar pentru ca angaja alţii la câteva săptămâni, luni distanţă …
acum se practică PFA-ul, ca modă de angajare, probabil că şi femeile de serviciu vor fi rugate la un moment dat, să îşi facă PFA.
Au trecut douăzeci de ani, dar de fapt, nu ne-am maturizat deloc.
uite şi nişte exemple de întrebări online, care i-au amuzat teribil pe prietenii mei care lucrează sau au lucrat în domeniul recrutărilor.
http://img527.imageshack.us/img527/5272/anuntdeangajareintrebar.jpg
sunt curios care este părerea ta despre un astfel de angajator …
şi mai am câteva pe care sunt gata să le scot din pălărie, spre ruşinea lor
Omule, că bine zici. Şi pe mine mă bate gândul să scriu, cândva, o carte cu peripeţiile de la interviuri.
Şi eu am rămas pe drumuri, din ianuarie. Şi, din ianuarie, nu-mi găsesc de lucru.
Mda… cv-uri updatate şi tot bla-bla-ul aferent. Ca şi omu’, în 7 ani de candidaturi online, am ajuns, cred, la vreo 3-4 interviuri.
Acu’, că am 35 de ani, nu că nu mă cheamă nimeni la interviu, dar nici măcar nu-mi vizionează cv-ul. Că na, acolo, în lista lor, văd numele şi vârsta. Am văzut anunţuri publicate a doua oară, la distanţă de 2 luni, deşi candidatura mea (la primul anunţ) nu fusese citită.
Mda. Fimee, 35 de ani, cu 14 ani “vechime” – cum naiba să te incite chestia asta să-i ceteşti cv-ul? E purie (cum mi-au zis de curând muncitorii de prin cartierul meu), or noi ne lăudăm cu “colectiv tânăr”.
Cum mă descurc? O vreme am avut ceva bani. Acu’, am ajuns la banii mamei. Incredibil, dar adevărat. După ce în ‘95 mi-am găsit primul job, în timpul facultăţii, tocma’ ca să fiu “independentă”.
Habar n-am cât o s-o mai duc aşa, şi nici cum o s-o mai duc.
Mi-am găsit un job de call-center, de-acasă, pentru o infoline italienească. Că na, am fost la vieaţa mea şi traducător de italiană. Numa’ că italienii, italieni. La o lună după ce m-au acceptat, încă n-am început să lucrez. Din diverse motive. Ale lor.
Şi-ntre timp mi s-a acrit de bestjos, ejobs şi altele asemenea. Am făcut fobie, mi se contractă stomacul numa’ când deschid site-ul.
Mda. Trăiesc într-o irealitate.
O irealitate pe care am mai trăit-o. Şi, tocmai ca să nu se repete, am băgat bani -pe credit- în cursuri multe şi scumpe. Geaba. Iată că se repetă.
Am investit aiurea, pare-se.
Că recrutoru’, în cazu’ fericit în care ceteşte cv-ul, se gândeşte că na, asta a mers la şcoale multe, probabil vrea bani mulţi, aşa că n-o mai chemăm.
Şi, recunosc, încă n-am avut puterea să-mi şterg din cv cei câţiva ani de şcoală în plus. Încă n-am avut puterea să-mi şterg din cv bucuria de a fi luat acel examen.
Eh… Irealitate, cum ziceam.
Şi taman când credeam c-am nimerit fix peste jobul la care visez de ani, mi se comunică că da, e ok, numa’ că cineva a hotărât că jobul e on hold, deocamdată.
E jumătatea lui iunie şi nu-mi vine-a crede că asta mi se-ntâmplă mie. Din nou. La distanţă de ani.
Da’ cartea aia cu păţaniile tot o s-o scriu cândva.
@ mihnea: spre ruşinea mea, abia acum am observat cum se încheia întrebarea,
Vă sperie ideea că urmează câţiva ani grei?
Raspuns: Nu, pentru că nu atunci când au fost aia mai uşori probabil mă dusesem la frigider, să iau o bere, sau adormisem cu televizorul aprins.
@ o oamă, să îmi trimiţi şi mie cartea aia, chiar dacă nu cred că o să am prea curând bani să o cumpăr
Efectele crizei sunt direct proportionale cu datoriile oamenilor la banci. Cu cat se dadeau mai mult credite, cu atat crestea si mai mult pretul imobiliarelor, asa ca personal consider ca varful crizei s-a atins atunci cand pentru unii a inceput criza. In 2008, era imposibil sa-ti cumperi o bucata de pamant, daca nu te indatorai pe zeci de ani. Acum in 2010, unele terenuri au ajuns asa de ieftine, incat cel care nu are deja rate la banci, isi poate permite. E criza oamenilor ne-rationali, care s-au impovorat pe jumatate de viata cu niste datorii pe care unii deja au renuntat sa le mai plateasca. Multi se intreaba, dar cum sa-ti fi cumparat o casa fara credit. Raspunsul este: inainte de 2002 si dupa 2008. Chestia asta cu apartamente la 150.000 Euro nu putea dura la nesfarsit. Marea problema nu a fost ca omul s-a indatorat, ci ca s-a indatorat peste puterea lui, modificand chiar si veniturile pe ultimile 3 luni, doar ca sa i se acorde imprumutul.