Comments on: Va fi 2010 vârful crizei? Sunteţi în pericol? Ce veţi face?

By: mela

mela — Tue, 20 Jul 2010 13:07:31 +0000

cum o sa procedam noi cu criza o sa ajungem sa spargeama banca cea mai mare din romania domnule basescu sau boc va rog faceti ceva ca sannicolaul mare murim cu toti de foama ca astia de la zooppas nu ne da multi bani decat 5 milioane adik 500 lei si aia de la delphi si aia de la papuci de va rog frumos faceti cv:((

By: Duke

Duke — Mon, 08 Feb 2010 14:43:33 +0000

Efectele crizei sunt direct proportionale cu datoriile oamenilor la banci. Cu cat se dadeau mai mult credite, cu atat crestea si mai mult pretul imobiliarelor, asa ca personal consider ca varful crizei s-a atins atunci cand pentru unii a inceput criza. In 2008, era imposibil sa-ti cumperi o bucata de pamant, daca nu te indatorai pe zeci de ani. Acum in 2010, unele terenuri au ajuns asa de ieftine, incat cel care nu are deja rate la banci, isi poate permite. E criza oamenilor ne-rationali, care s-au impovorat pe jumatate de viata cu niste datorii pe care unii deja au renuntat sa le mai plateasca. Multi se intreaba, dar cum sa-ti fi cumparat o casa fara credit. Raspunsul este: inainte de 2002 si dupa 2008. Chestia asta cu apartamente la 150.000 Euro nu putea dura la nesfarsit. Marea problema nu a fost ca omul s-a indatorat, ci ca s-a indatorat peste puterea lui, modificand chiar si veniturile pe ultimile 3 luni, doar ca sa i se acorde imprumutul.

By: un om

un om — Mon, 15 Jun 2009 08:33:36 +0000

@ mihnea: spre ruşinea mea, abia acum am observat cum se încheia întrebarea,
Vă sperie ideea că urmează câţiva ani grei?
Raspuns: Nu, pentru că nu atunci când au fost aia mai uşori probabil mă dusesem la frigider, să iau o bere, sau adormisem cu televizorul aprins.
@ o oamă, să îmi trimiţi şi mie cartea aia, chiar dacă nu cred că o să am prea curând bani să o cumpăr

By: o oamă

o oamă — Fri, 12 Jun 2009 18:35:14 +0000

Omule, că bine zici. Şi pe mine mă bate gândul să scriu, cândva, o carte cu peripeţiile de la interviuri.

Şi eu am rămas pe drumuri, din ianuarie. Şi, din ianuarie, nu-mi găsesc de lucru.
Mda… cv-uri updatate şi tot bla-bla-ul aferent. Ca şi omu’, în 7 ani de candidaturi online, am ajuns, cred, la vreo 3-4 interviuri.

Acu’, că am 35 de ani, nu că nu mă cheamă nimeni la interviu, dar nici măcar nu-mi vizionează cv-ul. Că na, acolo, în lista lor, văd numele şi vârsta. Am văzut anunţuri publicate a doua oară, la distanţă de 2 luni, deşi candidatura mea (la primul anunţ) nu fusese citită.

Mda. Fimee, 35 de ani, cu 14 ani “vechime” – cum naiba să te incite chestia asta să-i ceteşti cv-ul? E purie (cum mi-au zis de curând muncitorii de prin cartierul meu), or noi ne lăudăm cu “colectiv tânăr”.

Cum mă descurc? O vreme am avut ceva bani. Acu’, am ajuns la banii mamei. Incredibil, dar adevărat. După ce în ’95 mi-am găsit primul job, în timpul facultăţii, tocma’ ca să fiu “independentă”.
Habar n-am cât o s-o mai duc aşa, şi nici cum o s-o mai duc.
Mi-am găsit un job de call-center, de-acasă, pentru o infoline italienească. Că na, am fost la vieaţa mea şi traducător de italiană. Numa’ că italienii, italieni. La o lună după ce m-au acceptat, încă n-am început să lucrez. Din diverse motive. Ale lor.

Şi-ntre timp mi s-a acrit de bestjos, ejobs şi altele asemenea. Am făcut fobie, mi se contractă stomacul numa’ când deschid site-ul.

Mda. Trăiesc într-o irealitate.
O irealitate pe care am mai trăit-o. Şi, tocmai ca să nu se repete, am băgat bani -pe credit- în cursuri multe şi scumpe. Geaba. Iată că se repetă.
Am investit aiurea, pare-se.
Că recrutoru’, în cazu’ fericit în care ceteşte cv-ul, se gândeşte că na, asta a mers la şcoale multe, probabil vrea bani mulţi, aşa că n-o mai chemăm.
Şi, recunosc, încă n-am avut puterea să-mi şterg din cv cei câţiva ani de şcoală în plus. Încă n-am avut puterea să-mi şterg din cv bucuria de a fi luat acel examen.

Eh… Irealitate, cum ziceam.
Şi taman când credeam c-am nimerit fix peste jobul la care visez de ani, mi se comunică că da, e ok, numa’ că cineva a hotărât că jobul e on hold, deocamdată.

E jumătatea lui iunie şi nu-mi vine-a crede că asta mi se-ntâmplă mie. Din nou. La distanţă de ani.

Da’ cartea aia cu păţaniile tot o s-o scriu cândva.

By: un om

un om — Sat, 30 May 2009 08:24:36 +0000

nu ştiu dacă să mă bucur sau nu că a preluat cineva comentariul meu,
hmmm, am crezut că am fost clar, cv-ul este updatat, mai ales că am mai fost şi la cateva cursuri de perfecţionare, unde am primit şi oareşce diplome, nu a spus nimeni că e lăsat în paragină,
cu toată plictiseala asta de criză, mă gândesc dacă n-ar fi amuzant să povestesc undeva peripeţiile de pe la interviuri, nu ştiu cine alege oamenii care să facă recrutarea, dar la rândul lui nu face o treabă prea buna,
alaltăieri am fost la un interviu care presupunea muncă în weekend, muncă de noapte, la cascuţă, pentru clientii americani ai unei firme, şi mi s-a explicat că o companie nu este obligată să asigure nici nevoile de bază ale angajaţilor, distincţia asta de bază, este importantă pentru România, credeam că prostituţia profesională s-a sfârşit, dar iată că nu, iar eu văd două explicaţii,
una, angajatul ştie că de fapt el nu poate mai mult, şi se mulţumeşte cu cât primeşte, cu firimituri, în speranţa că va găsi altceva (va trage lozul câştigător, o dată şi o dată, eventual, printr-un concurs fericit de împrejurări se va angaja la stat )
sau
angajatorul ştie că se află într-o poziţie de forţă, în care poate şantaja (nu e nimic depreciativ în acest cuvânt, l-am luat din şcoală, unde se vorbea de potenţial de şantaj) şi atunci îşi stabileşte ca unic obiectiv un cost cât mai scăzut al forţei de muncă, luând în calcul faptul ca va trebui să dea refresh de câteva ori pe an, costurile refreshului fiind incluse în preţul cu care îşi vinde produsele,
îmi aduc aminte de o firmă mare din România, despre care ştiu sigur, cu siguranţă că au fost şi altele, care obişnuia să dea afară angajaţi studenţi sau oameni care au terminat facultatea şi nu mai lucraseră niciodată, pentru că expira perioada în care statul plătea un procent din salariu, doar pentru ca angaja alţii la câteva săptămâni, luni distanţă …
acum se practică PFA-ul, ca modă de angajare, probabil că şi femeile de serviciu vor fi rugate la un moment dat, să îşi facă PFA.
Au trecut douăzeci de ani, dar de fapt, nu ne-am maturizat deloc.
uite şi nişte exemple de întrebări online, care i-au amuzat teribil pe prietenii mei care lucrează sau au lucrat în domeniul recrutărilor.

http://img527.imageshack.us/img527/5272/anuntdeangajareintrebar.jpg

sunt curios care este părerea ta despre un astfel de angajator …
şi mai am câteva pe care sunt gata să le scot din pălărie, spre ruşinea lor

By: Olivian BREDA

Olivian BREDA — Sat, 30 May 2009 04:46:27 +0000

un om, nu stiu daca citesti acest mesaj, insa legat de CV-ul pe eJobs si BestJobs iti pot spune asa: se cauta foarte mult in CV-urile actualizate zilnic. Solutia? Intra pe site-urile de joburi, modifica o litera, un punct, un semn ceva la CV-ul tau, da Salveaza. Si fa asta in fiecare in zi pentru 8 ani.

Asa, daca lasi CV-ul in paragina acolo timp de 8 ani, nu ma mira ca nu esti sunat.

By: Razboi întru Cuvânt » O SA DUCEM DORUL LIBERTATII (Noutati de pe bloguri 26-27 mai 2009)

Wed, 27 May 2009 10:52:52 +0000

[...] Va fi 2010 vârful crizei? Sunteţi în pericol? Ce veţi face? [...]

By: Dan

Dan — Tue, 26 May 2009 17:17:20 +0000

Încerc să mă abţin de la comentarii, pentru ca aş fi foarte rău cu actualul guvern. Pot să spun că nu mi-am imaginat atâta incompetenţă şi rea-voinţă. Comuniştii încep să mi se pară profesionişti pe lângă aştia, chiar şi cei care erau aduşi în funcţii de conducere direct de la ţară sau din producţie. Măcar le era frică de vreun şef mai mare, de vreun vot de blam în OB sau de vreun şut în fund. Dacă nu se pricepeau, măcar nu stricau. Astora de acum nu le mai e frică de nimic.

Eu va trebui să dau afară un om şi îşi urăsc pentru asta. Dar un start-up din a doua jumătate a anului trecut băgat până în gât în investiţii & cheltuieli nu mai avea nevoie de încă o taxă ca să îl sugrume. Am rămas prieteni cu doamna respectivă şi va fi prima angajată când ne redresăm… Dacă ne redresăm. Vânzările sunt la pământ. Şi ale noastre, şi ale concurenţei.

Vin vremuri grele.

By: ZaffCat

ZaffCat — Tue, 26 May 2009 15:49:47 +0000

am fost printre primii afectati, in toamna trecuta. Doar lucrez in imobiliare
Oricum, sunt convins ca nimeni nu stie cat o sa tina situatia actuala, o sa fie unii care or s-o nimereasca (pentru ca sunt foarte multe pareri) si vor ajunge vizionari.

By: Albatran

Albatran — Tue, 26 May 2009 14:36:59 +0000

Eu cred ca declaratiile domnului Zoelick nu se refera direct la problemele economice “pure”, cat mai ales la cele legate de amplificarea “politica” a crizei. Romania a avut ghinionul ca in cei doi ani majori ai crizei sa aibe 4 campanii electorale. Si din pacate cea mai dramatica serie de promisiuni electorale inca nu a avut loc. Pai nu vi se pare normal ca dupa promisiuni desantate gen marirea salariului cu 50% in invatamant tensiunile sociale sa creasca? Degeaba se chinuie companiile private sa revina pe linia de plutire, bancile sa gaseasca planuri de redresare, organismele internationale sa asiste Romania, daca la nivelul politic toate actiunile acestora sunt izbite sistematic cu bata, sunt ignorate sau chiar contracarate. Bulboana anului 2010 de aici se va porni. Si iata, de aici provine temerea mea pentru ziua mea de maine. Din faptul ca orice efort as face sa merg intr-o directie corecta exista cu siguranta altii care din rea vointa sau prostie ma vor intoarce din drum. Solutia mea: am inceput sa caut de lucru afara. Piata e inghetata, dar am sperante ca se va dezgheta inaintea pietei noastre.