Naumovici confirmă că i-a propus lui Dan Diaconescu să-i însceneze o răpire, pentru a lansa Cancan cu o “bombă”
Directorul Agenţiei 23, Bogdan Naumovici, fără îndoială cel mai cunoscut şi mai premiat personaj din advertisingul românesc, confirmă pentru “Cotidianul” informaţia apărută ieri, în premieră, pe blogul lui Dragoş Stanca, pe care am preluat-o şi eu. Astfel, Naumovici recunoaşte că i-a propus lui Dan Diaconescu să îi însceneze o răpire concomitent cu lansarea “Cancan”, eveniment din care ar fi avut de câştigat atât OTV, în audienţă, cât şi ziarul proaspăt apărut, singurul care, prin “metode specifice”, ar fi intrat în contact cu “răpitorii”.
“Trebuia să iasă cu multă vâlvă. Dacă nu aveam cine ştie ce ştiri în exclusivitate, urma să creăm noi una. OTV era şi el în creştere. L-am sunat pe Dan Diaconescu să-i propunem să-i înscenăm răpirea. Urma să stea răpit trei săptămâni sau o lună, în funcţie de câtă vâlvă se producea. Trebuia să fie răpit de mascaţi, în mijlocul intersecţiei de la Romană (…) Presupuşii răpitori urmau să trimită poze cu Diaconescu în captivitate doar la ziarul proaspăt apărut pe piaţă. Ca să fie mai plauzibil, Dan Diaconescu ar fi trebuit să facă în prealabil emisiuni cu dezvăluiri incendiare despre mafia petrolului, lumea interlopă şi masonerie, pentru ca ulterior să fie exploatate diverse ipoteze. La momentul adevărului, povestea urma să se transforme, înaintându-se ideea că presa poate fi uşor manipulată şi că orice ziar se poate transforma într-un tabloid”, a povestit Naumovici pentru “Cotidianul”.
Până la urmă, Dan Diaconescu a refuzat, invocând motive familiale, iar “Cancan” a fost lansat cu o altă strategie de marketing. După mai puţin de două luni însă, OTV a declanşat serialul Elodia. Întrebarea mea este următoarea: dacă se dovedeşte că dispariţia deja celebrei avocate a fost regizată în scopuri de rating, avem sau nu de-a face cu un caz penal? Cine ar “deconta” zecile sau poate sutele de mii de euro cheltuite de statul român (Poliţie, Parchet, Jandarmerie) în căutarea Elodiei? Şi ce măsuri ar trebui să ia CNA?Tweet
se poate sa fie si asa ceva, in cazul Elodia, dar nu prea cred. aici e vorba, mai mult, de un caz de disparitie de care s-au legat si au lansat nulitati pe banda!
Ma mira afirmatia ta privitoare la cheltuielile statului . Sute de mii de euro ? Pentru un copil disparut sunt sigur ca nu se cheltuie atat . Elodia asta e ceva special ? Nu pun intrebarea retoric sau ironic . Te intreb pentru ca nu ma uit la OTV si chiar nu stiu cine e Elodia . As cauta pe internet dar ma ingrozesc la gandul ca o astfel de cautare ma va trimite la tone de informatie inutila .
Cat priveste OTV- ul eu cred ca e competenta procuraturii nu a CNA-ului . Postul ala poate fi acuzat fara jena de inselatorie .
Marius: Sper să fie aşa cum zici tu, doar un caz de dispariţie…
Olimpiu: Anul trecut, mai multe instituţii ale statului (în special cele menţionate în postare) s-au pus în mişcare s-o găsească pe Elodia. Căutări în periferiile Braşovului, scafandri prin lacuri, chemări la Parchet, dosare, audieri…
Eu cred altceva; ca Elodia e unul din miile cazuri suspecte ale politiei din care Diaconescu si-a facut un serial “tanar si nelinistit”.
– cum sa faci dintr-un caz de disparitie un serial cu sute de episoade cu rating; cu subiecte inventate; cu dezbateri, personaje si teme de discutie;
Si abia aici intervine creativitatea
E vorba totusi de un serial-live; si eforturile scenaristice sunt colosale, oricum ai lua-o.
O astfel de nebunie cred ca se apropie cumva de genialitate: nebunia de a crede ca poti tine un public – incult, da, fara alternative, da, cum vrem noi, da – cu gura cascata pana la orele mici ale dimineatii.
Si va spun ca eu insumi ramaneam o ora sa ma uit fara sa clipesc la OTV – fascinat de cat de multe lucruri pot sa inventeze acesti oameni; aproape ca uitam ca sunt facaturi – desi stiam bine si tocmai asta ma fascina – si credeam in ele, ca-n povestile bunicului.
Cazul Elodia e simptomatic pentru media reality-fictionala de azi.
Tind sa cred ca cel putin 2/3 din stirile care (de)genereaza in psihozele mediatice sunt construite “al tavolino” cum se zice in Italia, adica puse la punct dupa un scenariu bine gandit, cu ingrediente menite sa agatze emotiv audienta.
Cel mai adesea se preia un element originar real care, ca o pruna-ntr-un gombot, vine imbrobodit succesiv in diverse straturi de fictiune.
Si de ce ne mai miram atat?
Problema insa e asta, ca se face show pe banii contribuabililor.
Mihnea :Am inteles si nu contest faptul ca a fost mare agitatie si cheltuiala . Ce nu inteleg e de ce Elodia ? Daca dispare un copil se dau trei anunturi se audiaza trei martori si cam atat . Elodia asta de ce a facut atata valva ? E o problema de interes national gasirea ei ? Daca o gasesc avem cheia unui mister ? E vreun geniu de valoare inestimabila ? ….sau pur si simplu sau mobilizat toti de frica gurii aluia cu Zero TV -ul ?
Olimpiu: E o dovadă a impactului mediatic şi a labilităţii statului.
Astfel de tactici de marketing ar trebui sa fie ilegale (poate ca si sunt ilegale – eu nu cunosc legea in acest domeniu).
De fapt, ar trebui sa fie ilegala orice fel de tehnica de socare a publicului. Cu ceva timp in urma era o reclama la TV in care cativa Mos Craciun se bateau pe rupte. Numai niste ticalosi perversi puteau accepta sa faca bani din asa ceva, tinand cont de reactia pustilor de 3-5 ani care isi vedeau lumea spulberata:
“-Cum? Mos Craciun este violent si rau? Eu credeam ca este bun la suflet.”
Asa bănuiam si eu , s-au mobilizat de frica lui Diaconescu , de fapt de frica audientei acestuia . Dar oare “impactul mediatic” poate folosi ” labilitatea statului ” si pentru ceva util sau functioneaza doar in cazurui sterile gen Elodia si Nikita ? Oare un Diaconescu moral ar putea conduce cu aceasi patima o ancheta despre cheltuielile de pe autostrazile fantoma , de exemplu ?
In cazul in care Elodia e un fake, Diaconescu ar fi un al doilea Orson Welles. Ar fi genial sa fie asa.
Şi uite aşa se confirmă că “cel mai cunoscut şi mai premiat personaj din advertisingul românesc” nu are niciun fel de scrupule, că banii sunt singurul lucru care contează pentru el, că sub pretextul “creativităţii” e dispus la orice miniciună, mai exact că pune semnul egal între minciună şi creativitate… şi în condiţiile astea nu mă mai miră deloc tupeul cu care minte în campania pe care o promovează acum…
Răzvan: Dacă se dovedeşte că s-au cheltuit bani publici pentru o făcătură, cu siguranţă e caz penal.
Olimpiu: Eu nu ştiu niciun serial de emisiuni de interes public care să aibă asemenea impact în mentalul colectiv. Poate “Memorialul Durerii”…
Andrei: Genial, dar infracţional.
Gutza: Cineva aprobă şi plăteşte aceste idei. Cine e mai vinovat?
Dacă îmi aprobi o comparaţie mai plastică: e evident că nu ar exista curve, dacă nu ar plăti cineva. Ce a fost prima dată: oferta sau cererea? Cineva s-a oferit să se vândă ori cineva s-a arătat dispus să plătească? Habar n-am. Aşa că pun semnul egal
Gutza: ai atins un punct tare. Se pare ca in numele audientei/ratingului/banilor este permis orice.
Problema e grava si profunda: “Datorita” acestui “gen” de info-tainment-(fake)reality-show, granita dintre stire si divertisment – dintre realitate si fictiune, daca vrei – a disparut. e aici incolo, manipulatorii audientelor pot sa livreze impachetat in format de informatie “vero” orice rahat. Real sau nu, nici nu mai conteaza, atata vreme cat telespectatorul a fost deja educat sa caute si sa inghita rahatul nemestecat, in loc sa digere informatia. Pe acest fond, “creativii” de toate genurile, de la Diaconescu la Naumovici pot abera la nesfarsit cu cheltuieli mici si profituri mari.
Problema e ca nimeni nu mai tine cont de etica iar, cand vine vorba, liberul arbitru iti este scuipat in fata ca justificare a orice. Si oricat.