Am văzut, vă recomand (XXI): “Il Divo”
Unul dintre cele mai grele filme aduse la TIFF 2009 este câştigătorul de anul trecut al premiului juriului la Cannes. Il Divo e “greu” atât în sens calitativ, valoric, cât şi în ceea ce priveşte informaţiile pe care trebuie să le ştie spectatorul pentru a-l putea înţelege.
Dacă nu vă interesează politica şi fenomenul puterii, nu vă pierdeţi timpul. Dar dacă vă pasionează mecanismele mai puţin vizibile, sau chiar secrete, prin care se ajunge şi se rămâne în vârful ierarhiei de stat, “Il Divo” e un regal. Realizat printr-o combinaţie între clasica peliculă cu fir epic şi tehnica documentarului, filmul construieşte un personaj terifiant din cel mai longeviv om politic italian, Giulio Andreotti (ajuns la 90 de ani şi încă activ) – poreclit, printre altele, Cocoşatul, Belzebub, “Prinţul întunericului” sau “Papa cel negru”.
Dilema care pluteşte deasupra celor aproape două ore de vizionare este “a avut sau nu Andreotti legături cu Mafia?”. A fost el membru al Cosa Nostra? Dacă da, de când? Şi pentru care dintre asasinatele care i-au folosit în carieră este vinovat? Dacă nu e implicat, ci doar acuzat pe nedrept, de ce nu e în stare să demonteze uluitoarele coincidenţe şi conexiuni între persoana sa şi omorurile din elita politică şi financiară?
Putea Andreotti să-l salveze pe Aldo Moro, celebrul premier răpit şi ucis în 1978 de Brigăzile Roşii? De ce scrisorile din captivitate ale acestuia, publicate abia la începutul anilor ’90, sunt extrem de critice tocmai cu el, singurul italian care a fost Presidente del Consiglio (şef al Guvernului) de 7 ori? Minţea mafiotul sicilian Tommaso Buscetta când le spunea anchetatorilor că ziaristul Mino Pecorelli fusese executat în interesul lui Andreotti, deoarece susţinea că acesta era implicat în răpirea lui Aldo Moro? Minţea şoferul lui Toto Riina, supranumit Bestia, când declara sub jurământ că şeful său, capul Cosa Nostra, se sărutase cu Il Divo?
Andreotti-cel-de-pe-ecran este un monstru cinic, care dispune de o inteligenţă feroce, dar şi de o arhivă personală de dosare referitoare la mai toţi rivalii şi aliaţii săi politici. Impenetrabil, Cocoşatul are înfăţişare şi sânge rece de reptilă, şi-a compus o perfectă mască permanentă, iar replicile sale parabolic-aluzive dau fiori oricărui interlocutor. Nimic nu-l impresionează, nimic nu-l entuziasmează, nimic nu-l mişcă, iar monologul în care explică de ce un om de stat trebuie să comită răul în vederea binelui colectiv este cel mai puternic moment al filmului.Tweet
Piesa care deschide filmul e absolut electrizanta:
http://www.youtube.com/watch?v=LksS45iG9XM
Spre rusinea mea, desi traiesc in Italia, nu am vazut inca filmul. Gomorra m-a socat prin forta si lipsa de menajamente cu care reda realitatea din Napoli. L-am vazut in varianta vorbita in napoletana, subtitrat in italiana, ca dialectul e greu de inteles chiar si pentru italieni. Am avut ocazia sa vorbesc cu persoane care au locuit in acele cartiere, care mi-au spus ca realitatea e chiar mai dura decat filmul.
Il Divo vorbeste de partea de sus a piramidei, in care politica se intrepatrunde cu Mafia. Ca Andreotti facea parte din Mafie, ba chiar ca era seful ei, toata lumea e convinsa ca da. Daca s-ar face un sondaj pe strada, cu Da si Nu, ar iesi Da 99%. In afacerea Aldo Moro, un mare rol l-a avut si loja masonica P2, condusa oficial de Licio Gelli. Neoficial, multi spun ca tot Andreotti ar fi condus si P2, desi numele sau nu figura pe listele de membri. In schimb figura cel al lui Silvio Berlusconi, actualul Presidente del Consiglio. Iata un link interesant pentru cine vrea sa stie mai multe: http://www.loggiap2.com/index.html
Oricum, trebuie sa vad filmul.
Ok, il voi vedea si eu, m-ai convins.
Mihnea, ai vazut “300, eroii de la Termopile”? E un film putin mai altfel, dar te asigur, la sfarsit vei varsa doua-trei lacrimi.
Poate iti faci timp sa-l vezi, in cazul in care nu l-ai vazut.
NeaCaisa: Toată coloana sonoră e interesantă, iar alegerea pieselor pentru diferite scene e la fel de cinică precum personajul principal.
Marcello: Unul dintre momentele importante ale filmului e votul pentru Preşedinţia Italiei, când Andreotti spera să câştige, dar a fost ales Scalfaro. Edificatoare pentru setea lui de funcţii şi de putere este că a candidat la şefia Senatului şi la 87 de ani (în 2006), pierzând la mustaţă…
Maria: N-am văzut “300″, cred că din cauza unei prejudecăţi şi a mai multor cronici în care era desfiinţat.
ce stranie contradicţie.
marcello: Ca Andreotti facea parte din Mafie, ba chiar ca era seful ei, toata lumea e convinsa ca da. Daca s-ar face un sondaj pe strada, cu Da si Nu, ar iesi Da 99%.
mihnea: . Edificatoare pentru setea lui de funcţii şi de putere este că a candidat la şefia Senatului şi la 87 de ani (în 2006), pierzând la mustaţă…
concluzia o trage fiecare.
ps. un film fabulos. şi, da, recunosc că l-am văzut după ce am citit cronica de mai sus.
muntele: Mulţumesc pentru încredere.
felicitari sincere mihnea pentru analiza. tu erai la evenimentul tau cand, in paralel, la TIFF avea loc dezbaterea despre relatia film-politica. Cu tot desantul de tipi cunoscuti veniti de la Bucuresti, cele mai interesante interventii sunt:
1. a ta, pe acest blog,
2. a lui Vasile Dancu, sociologul-politician
3. Emil Hurezeanu
4. CTP
restul au avut interventii palide, iar a lu Tudor Chirila a fost hilara.
Eu am vazut si Citizen Havel- neaparat sa mergi, e foarte bun si ala (si…apare si Tapu – Emil Constantinescu!)
Tibi: Mulţumesc. Şi pentru recomandare