Eminescu.120. Prima zi: presa
La 120 de ani de când a murit, îi voi dedica o săptămână. Am să postez zilnic bucăţi din texte foarte puţin cunoscute, extrase din volumul “Fragmentarium” (apărut în 1981). Acesta cuprinde însemnări din manuscrisele eminesciene “privitoare la filosofie, demografie, economie politică, comerţ, drept, etnografie, folclor, filologie, lingvistică, matematică, astronomie, fizică, geologie, biologie, botanică, zoologie, artă, literatură, istorie, geografie”. Toate îl interesau. Ne-am săturat de Eminescu deşi, sau pentru că, nu ştim mai nimic despre el.
*
“Fiecare lucru poartă în sine însuşi măsura sa. De aceea e o caracteristică a omului inteligent şi de bună credinţă, că formulând lucruri sau raporturi în scris sau vorbire, va cerca s-o facă în măsura dictată de firea lucrurilor; în scurt: espresia celor cugetate va fi adecvată cu materialul cugetat. Asta e specific uman. Pe când omul neinteligent face din sine însuşi măsura lucrurilor şi mestecă subiectul său în cele ce sunt şi se-ntâmplă – cel inteligent şi de bună credinţă va cerca să se dezbere de tot ce-ar putea să-i întunece judecata. Inteligenţa e putinţa – buna credinţă e voinţa de-a vedea şi reproduce obiectiv cele ce esistă şi se-ntâmplă.
Acuma sunt la noi 4 specii de jurnale:
Neinteligente dar de bună credinţă – aceste nu posedă posibilitatea de-a vedea obiectiv: Telegraful.
Inteligente dar de rea credinţă, aceste nu posedă voinţa de-a vedea obiectiv.
Neinteligente şi de rea credinţă.- Aceste sunt gunoiul presei noastre: Trompeta, Poporul.
Inteligente şi de bună credinţă, în fine. În astă privinţă nu ne dăm părerea, căci ne temem că aceste organe ar fi batjocorite în felul: **.
Asta-i caracterul mai multor jurnale din Austria: Albina, Federaţiunea, Telegraful.”
** Urmează: Albinei (şters) – nota editorului.
*
“Precum orice casă are cloaca sa, aşa şi ziaristica îşi are canalele sale de scurgere, pentru ca orice tingire să-şi afle capacul şi orice om semenii.”
*
“Fiindcă cele mai multe reflecţiuni ale presei sunt în genere atât de ordinare şi atât de lipsite de cuprins, încât nu-s decât resfrângerea interesului egoist a unui om sau a unei partide, misiunea ei ar trebui prin legislaţiune chiar restrânsă la raportarea obiectivă a celor întâmplate. Afară de aceea s-ar putea permite şi compararea cu rezultatele ştiinţei respective, cercarea dacă ele coincid cu aceste rezultate sau ba. Însă nu a ştiinţei ca autoritate – ci a ştiinţei întrucât ea poate fi relevată cititorilor ca reflectare a realităţii.
Ideea cum vine trebuie scrisă – căci deşi te sumeţi a o ţine minte – însă se-nvechieşte – se palifică în cap -, astfel încât în loc d-o gândire de aur strălucitoare batem o monetă ştearsă şi veche care sună fals când o pui în urmă pe hârtie.”
dupa 120 de ani si ceva este de actualitate! acum ca si atunci sau atunci ca si acum.
Ne-am săturat de Eminescu pentru că zeci de ani am auzit:
- doar platitudini şi minciuni, chiar dacă prin omisiune, despre el. Nici în ziua de azi nu-s mulţi profesori care să vorbească despre adevărata viaţă a lui Mihai Eminescu. O operă de artă nu-şi pierde din valoare dacă autorul a compus-o în budă, şi nu la bibliotecă.
- în 99% din cazuri doar despre poezia lui. Şi poeziile alese erau în 95% din cazuri nişte tâmpenii. Mai ales publicistica lui a fost ignorată. Înainte de ‘89 avea o logică. După, însă, singura explicaţie e comoditatea cadrelor didactice.
- în fiecare an de şcoală despre el. Less is more, vorba francezului Goethe. Fă-l pe om să miroasă aroma şi lasă-l să descopere singur mâncărurile care-i plac. Dacă-i bagi pe gât prea multe căcaturi, n-o să se mai apropie de masa ta.
- şi ni s-au cerut să învăţăm doar păreri de “specialişti” şi nu ne-a întrebat nimeni ce ne provoacă nouă opera lui. Când încerci să-i zici cuiva ce să gândească şi ce să simtă, ori îl transformi în dobitoc, ori îl faci să se revolte.
Mnoa, io mai trec p-aci săptămâna asta, poate reuşeşti să faci să-mi treacă
Mihnea, am o propunere pentru serialul preconizat de tine. In fiecare zi posteaza un fragment de calitate scris de Eminescu, asa cum sunt cele de mai sus, si, in oglinda, cate unul in care era flagrant in eroare (are chiar si Eminescu destule). Cred ca o prezentare lipsita de inhibitii a ganditorului Eminescu l-ar mai “umaniza”, in asa fel incat sa nu mai fim “satui” de el.
Sunt curios, care sunt, după părerea ta, ziarele din top 10 care intră azi în categoriile eminesciene: 1. ziare neinteligente, dar de bună credinţă; 2. ziare inteligente, dar de rea credinţă; 3 ziare neinteligente şi de rea credinţă; 4. inteligente şi de bună credinţă.
La categoria 1. eu propun Gândul, la 2. Cotidianul, la 3 Jurnalul Naţional, iar la 4, nu am propuneri.
Tiri: Mă voi strădui
Dorin: Ideea e interesantă (ca să fiu în ton cu o postare anterioară
), dar nu am eu competenţa să discern fragmentele în care greşeşte flagrant, mai ales că va fi vorba despre domenii dintre cele mai diverse, cum am zis în citatul de la început. Am să încerc să aleg fragmente pentru mintea şi preocupările noastre.
Doru: Nu vreau să intru în acest joc, pentru că risc să stârnesc o avalanşă de ură. Te rog să mă înţelegi.
Doru,
ia vezi aici (http://www.gandul.info/actualitatea/sile-pietroi-pus-in-libertate-pentru-ca-are-rate-la-banci-update.html?3927;3548016) si apoi mai incearca incadrari. Sa minti constient in deschiderea unui ziar nu e tocmai proba bunei credinte. Mai ales cand tarasti in noroi un judecator pentru a obtine tiraj mizand strict pe faptul ca majoritatea cititorilor nu cunosc sistemul si procedurile judiciare. In opinia mea, nu exista ziare inteligente, ci doar ziaristi inteligenti sau mai putin inteligenti, de buna credinta sau nu. Daca insa te referi strict la editorialisti, e alta poveste, insa asta implica si o serioasa doza de subiectivism.
Felicitari, @Mihnea!
Liliana: Mulţumesc.