Chestionarul Japonezului: 13 întrebări despre mass-media
Am răspuns celor 13 întrebări din interviul virtual pe care mi-l propune Japonezul:
1. Cum aţi descrie, în 10 cuvinte, relaţia dintre presă şi putere din ultimii 4 ani?
Rătăcirile devin identităţi, banul – politică editorială. Singura şansă – citiţi tot.
2. Care sunt primele trei adjective care vă vin în minte când vă gândiţi la consumatorul de presă din România?
Îndobitocit la tv, pierdut de ziare, regăsit pe net.
3. Vi s-au oferit, de când aţi început să practicaţi această meserie, bani pentru a îngropa un subiect sau pentru a promova unul?
Bani, nu. Am primit “doar” telefoane prin care mi se cerea să opresc articole sau să modific abordarea unor subiecte.
4. Cum comentaţi faptul că TOŢI jurnaliştii afirmă, la fel ca în politică, că CEILALŢI sunt cumpăraţi? În sensul că, urmând cea mai simplă logică, dacă eu spun că tu furi, iar tu spui că eu fur şi nu există nicio instanţă care să decidă cine fură, atunci CINE NAIBA FURĂ?
Nu toţi jurnaliştii afirmă aşa ceva. Din păcate, tagma noastră este judecată tot mai des la grămadă, din cauza acelora dintre noi care apar la tv. În fapt, marea majoritate a oamenilor din redacţii îşi face meseria onest. Dar de dat bani, se dau. Există ziarişti care iau şpagă, acceptă favoruri sau percep “taxe de protecţie”.
5. Sunteţi de acord cu afirmaţia că, în România, s-au plătit şi încă se plătesc jurnalişti (cu funcţii de conducere sau fără) pentru a îngropa un subiect sau pentru a promova unul?
Da.
6. Din informaţiile pe care le deţineţi, trustul în care activaţi a decis – prin cei care deţin conducerea şi banii – să “pună batista pe ţambal” în vreun caz care implică interesul public? Sau a decis să susţină un om/partid politic, om de afaceri/ companie/ club sportiv sau sindicat?
Nu activez în niciun trust, dar nu cred că există vreunul care să nu blocheze subiecte.
7. Sunteţi mulţumit de modul în care se practică jurnalismul în România? În cazul în care nu sunteţi mulţumit, cine credeţi că este vinovat? Patronul, care are pâinea şi cuţitul şi care “s-a înţeles” cu puterea, sau jurnalistul care acceptă presiunile?
Explicaţia e mai complexă şi se leagă, printre altele, de dispariţia graniţei dintre presă şi putere, de infiltrarea statului cu oameni controlaţi de patroni media, de rafinarea metodelor politice, între care PR-ul neconvenţional devine tot mai influent. Mai departe: presa este şi ea dependentă de sistemul de impozite, or, câtă vreme jurnaliştii nu vor avea salariile integral la vedere, câtă vreme patronii vor fi siliţi să dribleze Fiscul pentru a nu da faliment, puţini vor fi aceia, mai ales dintre şefii de redacţii, care să renunţe la “pâine şi cuţit” de dragul unei conştiinţe curate.
8. Sunteţi de acord cu următorul argument: “Presa este o activitate economică ca oricare alta. Ea satisface cererea publicului. Dacă el vrea manele, noi dam manele”? Dacă nu agreaţi acest punct de vedere, cum explicaţi faptul că, de aproape 20 de ani, se întâmplă exact acest lucru?
E de domeniul evidenţei că presa nu e un business ca oricare altul, cu atât mai mult cu cât are loc o schimbare de paradigmă globală între hard power şi soft power, iar aceasta din urmă implică în cel mai înalt grad influenţarea maselor, crearea de modele, idoli şi tendinţe capabile să “vrăjească” publicul prin intermediul mass-media. Deci, războiul pentru deţinerea canalelor de comunicare este esenţial, la fel cum e cel pentru audienţă. Dacă vrei audienţă cât mai mare, pentru a face agenda şi a-ţi impune ideologia, e limpede că vei coborî ştacheta intelectuală şi morală a conţinutului mediatic.
9. Sunteţi mulţumit de modul în care evoluează cariera dumneavoastră în presă?
Nu.
10. Enumeraţi 3 decizii majore pe care le-aţi lua în cazul în care, mâine, aţi ajunge să deţineţi un trust de presă puternic?
1. Aş angaja o casă de avocaţi cu greutate; 2. Aş aduce manager străin cu experienţă; 3. Aş încerca să “racolez” câteva personalităţi pe care le respect.
11. Din câte ştiţi, care mai este procentul publicităţii plătite de stat în presa din România?
N-am nici o informaţie în acest sens. Din ce văd la tv şi în ziare, ponderea capitalului privat în piaţa de advertising este mult mai mare decât cea a capitalului de stat.
12. Aveţi vreo simpatie politică? În sensul că simpatizaţi cu un partid anume?
În cabina de vot, da. În redacţie, încerc să nu.
13. Pe scara de la 1 la 10, cât de mulţumit sunteţi cu privire la banii câştigaţi din presă, până în acest moment?
9.Tweet
[...] on Interviul. Lectia nr. 2. …Mihnea Măruţă on Interviul. Lectia nr. 2. …Mihnea Măruţă … on Interviul. Lectia nr. [...]
dragă mihnea măruţă,
am observat că dumneata eşti omul pe lângă care se strânge aceasta aşa-zisă presă clujeană. tu eşti omul pe care îl aclamă, un fel de mentor. nu cunosc faptele care ţi-au construit acest statut, după cum nici nu îţi contesc statutul. românia este o ţară în care promovarea se face în general pe pile şi cunoştinţe, însă şi aici, la fel ca în oricare loc, pentru a rămâne în frunte şi a avansa pe culmi este nevoie de valoare.
însă valoare… nu e ceea ce au jurnaliştii clujeni din zilele de astăzi. sunt pur şi simplu scârbit de aceşti inşi, care îşi spun jurnalişti, chipurile, dar de fapt sunt doar nişte maimuţe vopsite în culori pestriţe. nişte maimuţe jucăuşe din acelea cu fundul roşu, precum, odinioară se puteau observa la grădina zoologică din baia mare.
de ce spun asta?! păi, mă uit prin presa clujeană actuală şi ce văd? în principal fete cu fusta colorată, cu apărate de fotografiat de sute de euro, gata să blitzăie la comandă câtre ori şi cine şi orice, dar fără noimă, evident. apoi, după program, le vezi prin cafenelele clujului, povestind despre ce cool e să fii jurnalist, foto-reporter sau cum s-or mai fi numind. ori le vezi dezmăţându-se prin baruri şi cluburi. văd oameni care scriu orice, dar doar despre ce îi intersează pe ei. se scrie pe lângă, se scrie aiurea, se scrie pe lângă subiect. obiectivitate? nu, jurnalismul de azi e cool.
se poate ca un eveniment petrecut în judeţul cluj, un eveniment care a şocat opinia publică în românia să fie lăsat neinvestigat de câtre “profesioniştii” jurnalişti din cluj? am căutat prin toate ziarele clujene să văd ce găsesc? nimic! doar articole preluate de la protv. e o ruşine.
nu sunt bani?! păi, le dau eu, ce mama dracului? aşa scumpă e o deplasare până la neurochirurgie?! un drum la jucu costă pre mult? autocarul nokia pleacă la 8:00 din faţa centrului nokia de lângă giratoriu mărăşti. nimeni nu-i întreabă cine sunt sau de ce urcă acolo! iar de la fabrica nokia s-or descurca ei, că doar sunt oameni mari, nu? trebuie doar voinţă!
le e lene. nu vor să lucreze. asta e ceea ce îi reprezintă. aşa că nici nu mă mir de ce eşti idolul lor. probabil dumneata eşti un om care chiar a muncit. lucru pe care ei nu îl vor face niciodată.
repet, evenimentul e foarte grav. avem de a face cu un caz de muşamalizare, cu întârzieri de anchetă. cu brutalitate faţă de o fiinţă care nu se putea apară. cu oameni care trebuiau să fie responsabili şi să o protejeze dar care au stat nepăsători. puneţi-vă în locul ei. ce aţi face?
există dreptate în românia de astăzi? poate o să se simtă careva jurnalist şi vor vorbi cu superiori, şi poate o pun de o investigaţie!
iată aici despre ce vorbesc. ca să fie clar:
http://dilema.wordpress.com/2009/06/15/cica-jurnalism/
Omul spusa asa cum vede el lucrurile , atata tot !
ma, fanitza, de ce nu te faci tu ziarist, dom’le? ca lectii vad ca stii sa dai.
*superiorii
@mihai
de ce să mă fac eu jurnalist? eu mi-am spus of-ul, adică ceea ce mă deranjează din punctul de vedere al cititorului de presă.
dacă pe ei nu îi interesează ce vreau eu să citesc, treaba lor! să se citească ei între ei. sau cine i-o mai citi, probabil bunica şi părinţii care le-au pus pile la redacţie.
şi îţi mai zic ceva, pe blogul meu s-a intrat din peste vreo 10 căutări de genul “ancheta centru de plasament jucu”. în cadrul ştirii protv, eu am văzut că sunt peste 100 de comentarii. înseamnă că oamenii sunt curioşi. voi nu sunteţi.
Ce dur ai fost cu publicul ţintă. Şi eu am avut iniţial nişte porniri de-a dreptul canibalice, dar m-am gândit că poate problema e şi la noi. Adevărul e că nu găsesc multe răspunsuri… Şi când sunt pe aproape, ceva nu se leagă.
Sătmăreanca: La ce răspuns te referi?
Da, trebuia să fiu mai explicită. Am fost ca şi ziaristul ăla care uită să dea toate amănuntele, crezând că toată lumea ştie ce ştie el
Mă refeream la publicul ţintă – consumatorul de presă 
Sătmăreanca: Păi n-am fost dur cu publicul, zic eu, ci cu presa. “Îndobitocirea” e campania continuă pe care o duc televiziunile în acest sens, e rezultatul pe care-l vizează. Eu mai sper că, după acţiune, urmează şi reacţiunea, şi că totul va da pe dinafară.
Cât despre “pierdut”, aici sunt cel mai în temă. Şi am mai scris că ziarele, în special cele generaliste, au pierdut contactul cu agenda cititorilor. După ce, în anii ’90, ziarele erau locomotiva cititorilor şi a societăţii, acum publicul este mult mai avansat şi mai competent decât multe ziare, care au uitat pentru cine scriu din cauza presiunilor politice şi de publicitate.
consider aces interviu exceptional, atat la nivelul sinceritatii cat si la cel al curajului. Nota 10. Va deranja enorm asta e clar.
Fanitza
dl mihnea maruta are 20 de ani batuti pe muche de presa, e workalchoolic, cere mult, sta de la 9 la 24 in redactie, pana lesina, scrie excelent, e inflexibil in cazurile de presiuni si e un tip calm, e un introvertit. Dar fanitza draga, daca Mihnea lucra in media nu cred ca ar fi lasat un astfel de subiect deoparte, cum e cel descris pe tine. Nu fii suparat/a pe ziaristi, nu toti is sugaci, lingai, vanduti, nonvalori. Exista tentatii dar sunt si multzi oameni de valoare in media, mai ales reporrterii care isi asuma lucruri grele. Vorbesc din experientza proprie!!
La revedere!
si mai au o calitate, am uitat: nu sunt anonimi, cum esti tu pe blogu asta. Asa ca nu mai infiera cu manie proletara. Ai si partial dreptate in ce zici, exista fenomenul de care amintesti, dar nu judeca la gramada oamenii. Lenea e o componenta imuabila a naturii umane, vezi aici miscarea slow, sau soft.