ce s-a întâmplat acolo e întâlnirea dintre o persoană care se străduieşte, încearcă şi face ceva(tânărul afacerist) şi o persoană care nu face nimic, dar îi sapă pe alţii. ce respect să mai am eu faţă de presă când citesc astfel de ştiri.

tânărul ăla deţine o firmă de rent-a-car, lucru de pe urma căruia are de câştigat clujul din capital străin. ba, e chiar unul din puţinele domenii în care câştigăm bani de la străini.

cât despre jurnalista proastă, probabil că mânăncă de la maică-sa, dacă s-a pus să facă astfel de acţiuni.

sper ca măcar tânărul să nu fie pedepsit, fiind la prima abatere, aşa mă gândesc.

despre asta ar trebui să scrie jurnalista, dacă o ţine. cum unii calcă oameni pe trecerea de pietoni şi după aia se mai şi lăfăie pe la talk-show-uri!

http://www.adevarul.ro/articole/penalul-ioan-becali-pe-urmele-varului-gigi.html

Scrie negru pe alb pe Ziua de Cluj ca reporterii de la NCN au mers la politie si le-au zis de caz. Nu se face asa ceva, e jenant. Si asta numai ca ei sa iasa in fata, sa isi faca audienta pe spatele unui nenorocit.

Persoana care a decis acest lucru este producatorul general Felicia Gherman.

1. subscriu analizei lui gutza, se vede ca are experientza

3. ca expirat ce sunt, sau mamut, cred ca fac parte din cei pe care “generatia asteptata” asa um a scos pe piatza sintagma “Cotidianul”, acum 2 ani, simte ca am ajutat-o. Intrebati ex-colegii mei, sau pe neag sau multzi altzii. Imi pare rau ca nu intervin in discutie, ca nu au curiozitati, ca nu au opinie, ca nu au curajul sa scrie ce simt si ce cred. Se ascund sub genul de explicatzii “dai ba in masa cu blogurile lor, expiratii aia” sau “eu nu ma bag pe blog, ce e aia blog, daca am ceva de scris, scriu in ziaru meu”. Ei bine, dragii mei, pai nu prea va gasim prin pajinile alea…ia sa scot eu de la mine niste articole de la expiratzi si de la “asteptatzi”, k pana acum am tacut cu bun simt, sa va arat eu diferentze de calitate, documentare, abordare si mai ales de curaj gazetaresc…. cam multzi se vor oftica, da sa vezi ce se vor oftica cand lansez eu carticica mea, atunci sa te tii bre, ca nenea farcash expiratu nu prea vorbeste decat pa text, pa arhiva, pa document, nu isi permite sa fie inexact, nedocumentat. cred ca aici stiti ca asa e…

iar genu asta de jurnalism care se propaga ca si canceru, “Stirismul pa cooperativa, da si mie ca iti dau eu tie, sa nu ma f… sefu ca am pierdut, ca mi-a fost lene sa ma duc pe teren, sa ascult, sa ma zbat sa scot ceva TARE, EXCLUSIV, da tu mai bine incoa info, dam ambii, hai papapapa, mergem pe floaster la o bere??, hai sa trag eu o tzigara si sa ii bag apoi la interlocutor microfonu in gura, fara ca eu sa stau sa analizez, sa filtrez, ce a zis ala la conferinzta, este ingrozitor. Are dreptate Ion Cristoiu, cu “fatucile si baietasii din media”…Pacat.

eu tin la presa, am avut mii de discutzii cu “asteptatzii”, oricand sunt sunat, zic ce am de spus, ii ajut, da cu atitudinea pe care unii o afiseaza…sa avem pardon , se duce drak tot!

câteva nuanţări despre “vremurile infinit mai bune” prinse de “generaţia bătrână”

1. în primul rând nu prea aveam de la cine învăţa, pentru că erau destui de puţini cei care făcuseră presă înainte de ’89, învăţam unii de la alţii mai degrabă şi din propriile greşeli, câteodată din ziarele străine pe care puneam mâna;

acum sunt oameni de la care s-ar putea învăţa, dar li se contestă autoritatea sau se porneşte de la ideea “să nu ne înveţe pe noi dinozaurii ăia”;
acum există posibilitatea de citi gratis ziarele străine, pentru a vedea şi alţii cum scriu şi cum văd presa, întreabă-ţi colegii câţi citesc presă străină

2. nu aveam telefoane mobile, la fax se făcea coadă, nu exista Google pentru documentare, ci bibliotecă, un calculator la 3-4 jurnalişti, la care făceam coadă ori scriam textele de mână şi le dădeam la transcris, nu aveam contoare pentru număr de semne, trebuia să le estimăm “la ochi”, nu ni se serveau comunicate pe mail şi dacă se depăşea factura la telefonul fix trebuia să mergem din uşă în uşă pentru a obţine informaţii; acum sunt convins că sunt mulţi jurnalişti (nu toţi) care nici nu ştiu unde se află sediile instituţiilor despre care scriu

3. nu aveam “program de lucru”, ci lucram până terminam ziarul şi nu prea crâcnea nimeni că are subiect la 10 seara ori sâmbăta

4. nu de puţin ori se întâmpla să ne primim salariile după 2-3 luni, dar nu intra nimeni în grevă pentru asta

Pe câţi dintre jurnaliştii de astăzi îi vezi lucrând în asemenea condiţii? Şi asta fără să crâcnească? Nu am enumerat toate cele de mai sus pentru a ne plânge de milă, ci pentru că sunt puţini care cunosc de unde s-a pornit şi cât s-a tras pentru a ajunge la nişte condiţii acceptabile de lucru.

Ce exista însă în acele vremuri “boeme” şi văd din ce în ce mai puţin acum? Dedicaţia. Vocaţia pentru profesia asta. Şi, mai ales, dorinţa de a învăţa. Pentru că, dacă vorbeşti de “abandon”, în ultimii ani au fost mai mulţi tineri care au abandonat, decât “dinozauri”. S-a ajuns la situaţia în care există şefi de departament care au 2-3 ani de presă sau chiar mai puţin. Nu e vorba că nu ar fi buni, dar sunt în momentul în care abia încep să înţeleagă cu ce se mănâncă meseria asta. Mai au încă multe de învăţat, dar sunt puşi în postura de a-i învăţa pe alţii.

Sunt puţini cei din “generaţia bătrână”, “dinozauri”, “expiraţi”, spuneţi-le cum doriţi, care au disponibilitatea şi nervii să le mai spună ceea ce ştiu tinerilor. Şi porniţi de la prezumţia că s-ar putea să şi ştie ceea ce spun, nu să spună doar ceea ce ştiu.

Acuma ţine de educaţia şi puterea de înţelegere a fiecăruia de a discerne cine sunt “dinozaurii” de la care se poate învăţă şi cu cine e pierdere de vreme.

Şi nu trebuie să fii de acord cu ceea ce am scris mai sus. Dar gândeşte-te, te rog, la ce am scris.

te întreb pt că, practic, eu sunt cea care am zis că daiszler nu e măsură să comenteze şi tu de asta te-ai ofticat, din câte văd. şi da, cred în continuare că daiszler nu are competenţa şi nici profesionalismul necesare să-l ia pe mihnea la rost. hai să fim serioşi.

pe scurt, nu e un conflict de generaţii aici. e doar un jurnalist aflat la început de carieră, care mai are de învăţat, dar care crede că el a descoperit gaura la macaroană. s-avem pardon.

eu nu spun ca e ok ce a facut fata de la NCN, departe de mine gandul. am fost socata sa aflu ce porcarie a facut si pentru ce? pentru o relatie mai buna la politie? ma rog, pe jumatate sunt de acord cu Daiszler cand zice ca nu e sigur ca a fost ideea ei sa mearga la politie. si in acest context vreau sa spun: voi vedeti de sefi sunt in presa clujeana? nu vorbesc de toti, pentru ca mie nu imi place sa generalizeze si sunt multi sefi f ok, care stiu meserie.
si da, nimeni nu te obliga sa faci ce ti se zice. voi generatia care ati plecat din presa din motive diferite stiti cel mai bine asta.

e adevarat, ideal ar fi sa nu plece capul nimeni – nu ma includ aici ca slava domnului nu am probleme de genul asta – dar jur ca prefer in presa pe un Daiszler decat pe unul care renunta pentru ca e obosit sau e frustrat non stop ca nu e totul perfect. prefer sa fie oameni care nu sunt blazati de lipsa unor succese si continua batalia “cainelui de paza” chiar daca uneori li se da peste bot.

in general, postul acesta nu vrea sa fie o lipsa de respect pentru ca nu ma caracterizeaza. dar as vrea un pic de respect din partea generatiei “vechi” pentru cei noi care incearca, desi nu reusesc tot timpul.