N-am uitat de muzică: o bijuterie marca Duke Ellington

Friday, June 19, 2009

Pentru că nimic nu e întâmplător (cred că am repetat de foarte multe ori această idee) – la scurt timp după ce am postat interviul despre Iran am dat, pe unul dintre cele mai originale bloguri pe care le citesc, de o piesă ideală pentru o seară calmă, o poveste şi un pahar de ceva bun. Isfahan e al treilea oraş, ca mărime, din Iran şi a fost capitala persanilor. Iată ce-a făcut Duke Ellington din el:

6 raspunsuri to “N-am uitat de muzică: o bijuterie marca Duke Ellington”

  1. mulțumesc, Mihnea! sunt onorat…

    #8176
  2. sorin

    Cu ocazia asta am descoperit si eu un blog fain

    #8211
  3. raluca

    langa marele Duke Ellington
    vine Cannonball Adderley, c-o piesa care-mi place mult:
    mercy, mercy, mercy
    http://www.youtube.com/watch?v=pRrFWp4DUho&feature=fvw

    A fost numit asa nu datorita fetei sale rotunde, nici datorita pometilor proeminenti, obrajilor plini cu aer sufland la saxofon, ci datorita apetitului sau – ce i-a facut pe scolarii, colegii lui, sa-l porecleasca Cannibal. Cine e de condamnat pentru ajustarea pseudonimului sau la maturitate?
    Copil prodigios, Adderley cocheta cu tehnica saxofonului din adolescenta, din timpul scolii, creandu-si prima formatie. La 27 de ani, New York, 1955, era inconjurat de admiratori. Sansa sa? A aparut imediat dupa moartea lui Charlie Parker (bird) – intr-o vreme in care lumea era in asteptare … dupa o noua voce de rasunet pe scena. De fapt stilul sau a fost influentat de Parker – dar la acea vreme, publicul aclama incurajator – “new Bird”.

    In 1957 s-a alaturat trupei lui Miles Davis, transformand-o din quintet in sextet. In ultimii ani, Adderley a pus bazele unui quintet – cu fratele sau, Nat – aceasta e configuratia care i-a adus faima pe care o merita. Anii 60 – ai constiintei negrilor – au insuflat un interes nou pentru mostenirea – of black America. Cuvantul cheie in noua miscare a fost “soul” – iar “soul jazz” – Adderley – cu sonoritati de blues, gospel – la momentul oportun.

    (o mica traducere de-a mea, un fragment din Icons of Jazz – a history in photographs – de Dave Gelly)

    #15114
  4. raluca

    Scuze, de abia am venit (intamplator), o sa-mi ia timp sa rasfoiesc blogul, l-am pus la favorites, sunt curioasa, o zi buna.

    #15122
  5. Raluca: Mulţumesc. Aştept impresii :)

    #15123

Lasa un comentariu


2 − 1 =

Search / Caută în site