Scrisoare deschisă. Celei mai bune echipe din presa română
Vă scriu pentru că nu ştiu cum altfel să vă fiu alături. Acest capitol se închide şi pentru mine, aşa cum s-a terminat pentru voi. E ca şi cum v-aş fi aşteptat şi, totodată, v-aş fi urmărit de undeva, din preajmă, nevăzut şi totuşi prezent. V-am fost cel mai fidel cititor şi cel mai greu de mulţumit critic.
M-am gândit la voi în fiecare zi, de un an şi trei luni încoace. Am sperat că m-aţi înţeles şi v-am fost recunoscător pentru declaraţia de dragoste de la plecare. V-am dus dorul şi v-am cerut iertare cum am ştiut mai bine. Am vrut să n-am dreptate şi am vrut să am dreptate. Am reuşit să vă schimb şi n-am reuşit să vă schimb.
Dar, mai presus de toate, am visat să arătaţi că sunteţi cei mai buni. V-am spus-o atunci şi am continuat să v-o spun singur, de nebun, de acasă. Iar astăzi, când se plânge în redacţie şi când nimeni nu înţelege de ce s-a ajuns aici, de ce aşa, care e rostul şi care e drumul, singurul lucru care contează pentru mine e că voi sunteţi, cu adevărat, cei mai buni. Că aţi putut munci împreună în ciuda credinţelor care vă despart, împotriva experienţei şi a idealurilor diferite, trecând mereu peste faptul că aşteptările extraordinare vă sunt distruse de nişte decizii ordinare.
Mi-e dor de voi şi vă cer iertare. Şi în numele celor care ar trebui să o facă.
*
Astazi a murit un vis. De maine redactia va fi doar locul in care muncesc.
…dar n-or sa moara niciodata amintirile cu dream team-ul coti condus de dream coach-ul MM. Si nici caracterele pe care ti-ai pus amprenta profund.
Multumim Mihnea. Pentru tot.
[...] Mihnea Maruta publica o scrisoare deschisa colegilor de la Cotidianul. [...]
Multumim,
Viorel Dobran
Multumim Mihnea
Si eu pot sa spun ca perioada in care ai lucrat alaturi de noi a fost cea mai frumoasa si mai plina. Si ne amintim cu drag de “seeeeedinta”, de exigenta ta, de ce inseamna sa fii om si sa ai un suflet, de ce inseamna sa vrei sa faci ceva cu adevarat bun si frumos. Iti multumim pentru locul special pe care il avem in sufletul tau. Ai ramas printre noi, cu noi, prin amprenta pe care ti-ai pus-o asupra fiecaruia. Multumim
e consecinta faptului ca vantu nu stie sa faca presa. a vrut doar sa creeze o masina de santaj, a racolat cei mai buni oameni, a platit salarii uriase.
era inevitabil ca sa nu vina si aceasta cadere. imi pare rau pt unii dintre vo, dar cei mai multi sunt niste amatori, niste lingai.
Multumim din suflet ca esti alaturi de noi. Mie personal mi-e dor de criticile tale care uneori mi se pareau rautacioase, dar care pina la urma nu au facut decit sa ne indrume spre perfectiune.
Mare pacat.
La Coti a fost, o buna si frumoasa bucata de vreme, o redactie cu inima, creier si cojones. Poate singura (intre cotidiane).
Ipoteza mea este ca declinul (accelerat de circumstante) a inceput odata cu plecarea ta, Mihnea.
Dar… un sfarsit e un inceput. Pentru “oamenii de la Coti”, daca nu si pentru brand.
Subscriu intrutotul. Multumim, Mihnea.
[...] redacție) și la Petrișor Obae. Mihnea Măruță, fost redactor-șef la Cotidianul, a publicat o scrisoare deschisă către foștii lui colegi, care seamănă cu un [...]
Iacata am ajuns sa postez pe blogu-ti. Ne-om ciondani noi toata ziua din cauza Weltanschauung-urilor contradictorii, dar omenia nu-i tot una cu ideologiile si spiritualitatile. Or, omenia-ti e indiscutabila. Asa ca, multumiri, Ticule. Ne-om reveni noi, intr-un fel sau altul, chiar daca am suferit pierderi greu de recuperat. Poate chiar apeland la romantismul de care vorbeam si pe care ma bucur ca inca il vad si la tine, desi poate intr-o alta forma.
A trebuit sa las si eu Cotidianul in urma. habar n-am daca sa zic “din fericire” sau “din pacate”. Insa e cert ca mi-ar fi parut rau daca plecam in perioada Lizeanu. Cred ca niciunde in munca n-a existat ceva mai misto. Merci Mihnea.
Mai sint si alte solutii…
A young man asked an old rich man how he made his money.
The old guy fingered his worsted wool vest and said, “Well, son, it was 1932. The depth of the Great Depression. I was down to my last nickel.
“I invested that nickel in an apple. I spent the entire day polishing the apple and, at the end of the day, I sold the apple for ten cents.
“The next morning, I invested those ten cents in two apples. I spent the entire day polishing them and sold them at 5:00 pm for 20 cents. I continued this system for a month, by the end of which I’d accumulated a fortune of $1.37.
“Then my wife’s father died and left us two million dollars.”
Idem Diana, din pacate… Probabil ca dupa injectia anestezianta de azi (ieri, ma rog, e deja 3am) o sa urmeze cea de formolizare, incepand de luni, cand jumatate de redactie o sa fie goala pe dinafara, iar cealalta, goala pe dinauntru.
La cate inmormantari am vazut in Lizeanu/Reinvierii, ma bucur ca cel putin pe asta n-am vazut-o impreuna. U get my point.
Multzu fain, Mihnea. Pentru tot.
sunt un cititor al presei si pot sa zic ca aces ziar, Cotidianul, de la prima lui relansare, atunci cand a dat articolul cu terenul detinut de Geoana, pana acum, a ramas unul din cele trei ziare pe care le citeam si reciteam, cu precadere editia de wekk. Un ziar sobru, bun, cu multe analize, opinii, cultura. etc.
Sincer imi pare rau. Alaturi de “EVZ” si “Adevarul” citeam obligatoriu “Cotidianul”.
Sincer imi pare rau de ce se intampla acolo.
[...] mai scris despre asta: Costi, Mihnea, Reportervirtual, Pagina de media si lista e lunga. Share and [...]
imi cer scuze, dar daca sunt cei mai buni, cum a fost posibil sa se ajunga aici?
Multumim mult pentru cuvintele frumoase.
Roxana Maha
Ca si tine, vad lacrimile de la Cotidianul de la distanta, dar le simt ca si cand ar fi ale mele. Oricum, sectia de sport nu se desfiinteaza, se muta pe terase
Mostra de “jurnalism” al celei mai bune echipe din Romania….
“Sa ma ierte fanii marinarului, dar cind l-am auzit azi spunind ca pe el nu-l intereseaza cazul Ridzi pentru ca-i minor, mi-a venit sa vars. De greata. Si ca sa nu creada adulatorii ca o zic pentru ca as face jocurile altcuiva, uite, promit ca daca ma duc la vot o sa pun stampila tot pe nenorocitul asta. Dar nu de dragul vostru, iubitilor, ci pentru ca n-am nimic mai bun de-ales. Dar mai promit ceva. Ca de voi ajunge la vot si, prin urmare, il voi alege din nou, la prima ocazie cind dau ochii cu el voi face tot posibilul sa-i trintesc un pumn in gura. Nesimtitule!”
http://lucescu.blog.cotidianul.ro/2009/07/10/nesimtitule/
Cu toata stima pentru cei de acolo, dar a ajuns dintr-un ziar respectabil, o fitzuica pentru cei saraci cu duhul…
Chiar asa tare isi desconsidera cititorii?
Ei vor sa fie platiti pentru asta?
Mie mi se pare mult si 10 milioane lunar prea mult pentru asa ceva….
Chiar pentru ei nu a fost un semnal de alarma cand un articol hotnews sau al altui ziar are zeci de comentarii iar un articol online al cotidianului are 1-2 sau de multe ori 0 comentarii?
Chiar nu realizeaza ca si-au pierdut publicul?
“Daca ceea ce ai de spus(scris) nu este mai valoros decat tacerea, mai bine taci.” N.Iorga.
Daca astia is cei mai buni, imi e teama de cum ar putea fi cei mediocri…..
[...] 10/07/2009 Reducerile de salariu de la Cotidianul s-au lasat cu lacrimi si cu o consolatoare scrisoare a lui Mihnea Maruta, fost redactor-sef, singurul care a reusit sa faca o crestere substantiala la [...]
Articol tău a fost adăugat pe FTW…
Mulţumim. Articolul tău a fost adăugat pe ! Vizitatorii tăi te pot vota la http://www.ftw.ro/Media_advertising/Scrisoare_deschis_Celei_mai_bune_echipe_din_presa_rom_n…
[...] de salariu de la Cotidianul s-au lasat cu lacrimi si cu o consolatoare scrisoare a lui Mihnea Maruta, fost redactor-sef, singurul care a reusit sa faca o crestere substantiala la [...]
Mihnea, aveam nevoie mare de asta. Multumesc & nu-mi ajung cuvintele.
asta e al doilea ziar pe care-l face praf hurezeanu!
[...] Cotidianul Reducerile de salariu de la Cotidianul s-au lasat cu lacrimi si cu o consolatoare scrisoare a lui Mihnea Maruta, fost redactor-sef, singurul care a reusit sa faca o crestere substantiala la [...]
[...] De ce n-a mers Cotidianul. Reducerile de salariu de la Cotidianul s-au lăsat cu lacrimi şi cu o tentativă consolatoare a lui Mihnea Măruţă, fost redactor-şef, singurul care a reuşit să facă o creştere [...]
[...] redacție) și la Petrișor Obae. Mihnea Măruță, fost redactor-șef la Cotidianul, a publicat o scrisoare deschisă către foștii lui colegi, care seamănă cu un [...]
Buna Mihnea,
Nu doresc sa comentez nimic la acest mesaj. Iti zic doar ca te-am pus pe noul Blogoree – FTW.ro:
http://www.ftw.ro/Media_advertising/Scrisoare_deschis_Celei_mai_bune_echipe_din_presa_rom_n
Si oamenii te-au votat, sa stii!
Plange sufletul in mine, chiar daca am fost in echipa doar un an jumatate. Seeeeeedinta, Mihnea!!!!
[...] de salariu de la Cotidianul s-au lasat cu lacrimi si cu o consolatoare scrisoare a lui Mihnea Maruta, fost redactor-sef, singurul care a reusit sa faca o crestere substantiala la [...]
[...] cazul Cotidianul, am citit si reactii conspirationiste (la Mircea Badea), si mesaje emotionante (la Mihnea Maruta) dar prea putine relatari seci ale faptelor (la Petrisor Obae) sau incercari de analize obiective [...]
[...] de salariu de la Cotidianul s-au lasat cu lacrimi si cu o consolatoare scrisoare a lui Mihnea Maruta, fost redactor-sef, singurul care a reusit sa faca o crestere substantiala la [...]
[...] direct pe nimeni, desi exemple sunt), si „conspirationiste” (la Mircea Badea), si emotionante (la Mihnea Maruta) dar prea putine relatari seci ale faptelor (la Petrisor Obae) sau incercari de analize obiective [...]
Multumesc, Mihnea!
Eu cred in partea buna a crizei, vad ca oamenii mai lasa garda si mastile jos, cred ca suntem mai sensibili si mai umani tocmai in fata nedreptatilor astora. Si mie o sa-mi fie dor de toata lumea,iar perioada in care am lucrat cu tine a coincis cu cea mai buna din viata mea. Erau placute pana si zilele de miercuri in care era panica la editia de weekend. Eu am invatat tot ce stiu in redactia aia si ii datorez mult pentru oameni ca tine, costi, cristi teodorescu si toti cei cu care am lucrat. Si, avand in vedere ca asta a fost primul meu job, inca din facultate, poate era si cazul sa ma mai misc…
Multumim, Mihnea!:)
Im pare rau ca reactionez cu intarziere, dar eu am primit vestea in timp ce eram, ironic, la un curs de jurnalism cultural la budapesta. Interventia ta mi-a fost foarte de folos, atata vreme cat in contextul de fata mi-e foarte greu sa ma pozitionez fata de ziarul unde, pentru ultimii doi ani, am investit foarte mult. Poate ca suna a rationament de moda veche, mai potrivit victorienilor, dar cea mai greu de incasat parte a fost managementul etic al intregii povesti. Nu intru in discutia asta, vreau doar sa confirm ca anul petrecut la Cotidianul, “pe vremea lui Mihnea”, a fost cea mai buna demonstratie ca oamenii pot intra intr-un dialog pe bune productiv si ca pot pune umarul la aceeasi cauza, oricat de vaga si subiectiva ar fi fost, trecand peste, chiar daca uneori lucrurile merg mai prost in vreo zona sau alta. Oricum, dincolo de aerul deja nostalgic al intregului episod, va multumesc tare mult tuturor celor cu care, in vreo forma sau alta, am “share-uit” atatea lucruri in fiecare zi de redactie. Nu doar colegelor mele de banca de la cultura (Oli, jos palaria!), ci si tuturor celor alaturi de care am invatat cat de important este sa lucrezi cu oameni misto. Costi Rogozanu, Alexandra Badicioiu, Ciprian Ranghel, Ioana Calen, Steluta Voica, Cristi Teodorescu, Mihnea Maruta & co, sa ne-auzim cu bine!
Multumesc, Mihnea
Ajung tarziu, scriu tarziu, am aflat ( tarziu) redactia pe jumatate goala, cand m-am intors din concediu. Vad toate semnaturile astea ale colegilor mei, si nu pot sa n-o las si eu pe a mea. E ca tristetea de la balul de absolvire, cand, dupa banchet, scrii doua randuri intr-un caiet, de citit “dupa douazeci de ani”. Cred ca lucrurile pe care le-am facut noi, dupa care am alergat noi, in care am crezut si pe care le-am facut cu drag, ar merita o astfel de intalnire. Nu stiu daca o sa mai alerg vreodata cu atata incredere intr-o intrecere pe echipe cum am facut-o aici. E frumos ca macar pentru tine, si unii pentru altii, am ramas echipa castigatoare.
[...] Mihnea Măruţă – Scrisoare deschisă celei mai bune echipe din presa română [...]