- Nu mai există nici un om bun în ţara asta?,
m-a întrebat mama, cu o indignare tristă, în timp ce ne uitam la ştiri.
Ce să-i fi răspuns?
“Ba da, mamă, mai există. Mai există milioane de oameni buni, sau măcar câteva sute de mii, poate doar zeci, dar care-şi văd de treabă, ştiu o meserie şi o ştiu bine, nu fură şi nu acceptă ce nu li se cuvine”.
Asta să-i fi răspuns?
De ce nu ajung (şi) ei la conducere, de ce nu pot să decidă, de ce numai ăilalţi ?, mi-am continuat singur interogatoriul. Unde e stricat mecanismul? De ce promovarea la vârful administraţiei publice, în funcţiile de cea mai înaltă răspundere şi onoare din stat, se supune altor reguli decât promovarea din restul (majoritar al) societăţii, care e una firească, întemeiată pe merite profesionale şi valori etice? Şi cât timp vor mai rămâne nepedepsite marile hoţii şi trădări pe care le ştim toţi?
Vă reamintesc ce spune un ministru când depune jurământul. Începe aşa: “Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea pentru propăşirea spirituală şi materială a poporului român”. Oare câţi s-au dezis chiar de a doua zi? Pe câţi ar merita să-i trăznească pentru că au jurat strâmb? Câţi au pus mâna pe Biblie cu frică şi pe câţi ar trebui să-i vedem cu ea retezată, ca la mahomedani?
Dacă am fi într-un scenariu de ficţiune, aş paria că se va strânge o bandă de justiţiari care nu mai suportă să vadă cum o mână spală pe alta, iar amândouă, obrazul naţional. Şi că banda aceea va trece la execuţii în serie. Scurt.
Dacă am trăi în alte epoci, aş spune că această evoluţie “organică” nu poate duce decât la dictatură, situaţie în care marile dosare de corupţie ar fi soluţionate urgent, prin procese sumare şi condamnări exemplare. Şi, credeţi-mă, astfel de întâmplări ar avea o “largă susţinere populară”.
Dar suntem în democraţie şi vrem să o păstrăm. Cum putem ieşi însă din zodia executanţilor, a celor capabili de orice pentru funcţii sau pentru bani?
Căci aceasta e cea mai tristă definiţie: România e administrată de nişte executanţi şi primeşte lecţii de morală de la nişte trădători. Nişte nişte. Ambele categorii sunt dirijate din umbră de personaje pe care nu le cunoaştem deloc sau despre care ştim foarte puţin.
Şefii celor mai importante partide politice, structuri esenţiale în funcţionarea democraţiei, sunt, toţi, nişte executanţi: Boc, Geoană, Antonescu. Niciunul nu are o gândire autonomă, o viziune pe care să o aplice, şi nici vreo reuşită notabilă în profesia sa. Ei execută şi reproduc.
Miniştrii României sunt, şi ei, nişte executanţi. Câţi zbârnâie în domeniul peste care au fost numiţi? Şi să nu-mi aduceţi argumentul criteriilor politice. Nici o ţară din lume nu-şi permite să aşeze prostia şi tâlhăria peste economia naţională şi propria siguranţă. Ce ştiu Videanu – despre energie, Nemirschi – despre mediu, Udrea – despre turism, Nica – despre poliţie sau paraşutata Plăcintă – despre sport? Cum se descurcă Boc la negocieri internaţionale?
Există vreun exemplu mai edificator decât Ridzi pentru adevăratul scop al politrucilor noştri – acela de a-şi consolida puterea (pe care jură să o dăruiască), relaţiile şi statutul chiar cu riscul de a distruge eşafodajul de competenţă şi cinste obligatoriu în orice guvern responsabil? Mai are rost să “coborâm” cu analiza în judeţe, unde orice neica-nimeni poate ajunge să conducă o direcţie sau un inspectorat doar pentru că i-a cărat servieta liderului de filială sau pentru că a sponsorizat partidul cu câteva mii de euro?
Şi cine sunt cei care ne spun zilnic cum merg şi mai ales cum ar trebui, cum ar fi bine să meargă lucrurile? Cine ne dezleagă iţele situaţiei politice, cine sunt “formatorii de opinie” şi experţii cu principii? Cine sunt titularii cursurilor obligatorii de morală televizată?
Guşă – care i-a trădat pe toţi cei cărora le-a fost mână dreaptă, Roşca Stănescu – trădător al propriei meserii, Nistorescu – omul care şi-a trădat echipa fidelă, Păunescu – trădătorul condiţiei de biped, Stan – care îşi trădează boala, Gâdea – trădător al învăţăturii primite sau Chirieac – omul care şi-a trădat locul de muncă?
Cine?
Cine poate stopa răspândirea malignă, în politică şi în presă, a sistemului executanţilor? Aceasta nu e o lamentare, ci un sondaj de opinie. Ce soluţii avem?
Ce să-i răspund mamei? Nu mai există?Tweet
Yeah ai dreptate ….
parca oamenii buni se asund de lume iar oamenii rai obtin totul :putere,bani,faima….gandindune ca mai nou cam toata lumea care apare pe la tv e …proasta si nu prea are ce cauta pe acolo.
Dar n`avem ce-i facem ,traim in romania si asta nu doar ne ocupa timpul ci ne acapareaza total viata
Este o vorba: Ce este un pesimist? Un optimist bine informat.
Daca stai sa te gandesti mai bine, din perspectiva istorica, lucrurile esentiale din tara asta nu s-au schimbat aproape deloc. Ceea ce ma face sa fiu aproape convins ca nici nu se vor schimba vreodata. Din pacate
Exista. Pe bloguri, in acest underground al unei societati infecte. Nu te simti uneori in pielea unuia ascuns intr-un canal, stiind ce se intampla deasupra, fara sa poti scoate capul afara deoarece risti sa fii calcat in secunda urmatoare? Eu da.
Pai, sa ne uitam putin la evrei. Aproape 6000 de ani de istorie. Ce anume a facut ca acest popor sa supravietuiasca, sa-si pastreze identitatea culturala si coeziunea (jewish network) in conditii dintre cele mai dificile ba, mai mult, sa stirneasca invidia celor care nu inteleg cum este posibil un asemenea succes? Religia, evident. Cititi Huntington, “Who Are We?”! Comunitatile de evrei au cunoscut si perioade de decadere. Mircea Eliade nota in jurnalul sau explicatia unui rabin a propos de o astfel de comunitate decazuta in ultimul hal (Polonia, pe la 1700 si ceva, daca nu ma inseala memoria): le-a mers prea bine si, crezindu-se mari si tari, au lasat-o tot mai moale cu religia. Remediul sugerat de rabin in astfel de cazuri? Sa faca bine si sa revina la lectura sistematica a cartilor sfinte!
A propos de jewish network/lobby/mafia (ziceti cum vreti, e acelasi lucru), la ei functioneaza impecabil “teoria” care zice ca pentru a avea succes in viata ai nevoie de doi oameni: unul care sa te propuna si altul care sa te sustina. Nu sint nici mai inteligenti, nici mai frumosi decit altii. Sint doar uniti, au aceleasi valori (de aici coeziunea), se promoveaza unii pe altii, contribuie financiar la proiecte comunitare: spitale, zone rezidentiale pentru batrinii lor, asociatii de tot felul etc. (Sinergia faptelor, vorba lui… ala…) Daca cunoasteti un singur evreu care sa-l fi vorbit de rau pe cel mai mare escroc din istoria omenirii (Madoff), ori pe miliardarul Soros, colaborator al nazistilor in Ungaria natala si condamnat in Franta pentru insider trading (asa si-a facut miliardele, nu e vorba de nici un fel de genialitate), sa-mi spuneti si mie sa-l invit la o bere. Poate e bine sa aflati (citita pe un forum evreiesc-american) ca, din punct de vedere moral (religios), fapta baietilor lui Madoff de a-l fi dat pe nemernicul lor tata pe mina justitiei e considerat incomparabil mai grav decit ceea ce a facut escrocul. Chiar daca e evident pentru toata lumea ca au facut-o doar ca sa-si salveze propriile piei cind deja purceaua era aproape moarta in cotet.
Solutia e exact aia zisa de rabinul despre care scria Eliade. Numai ca… sint religii si religii… Despre religia islamica nu-i serios sa vorbim. E doar periculoasa si cam atit. Despre Judaism se zice ca are reforma built-in. Cu crestinismul e mai complicat, iar BOR e tare anacronica si nu prezinta nici o atractie pentru romanul de azi… Nu stiu ce sa zic… Ce-ar fi sa treceti in masa la mozaism?
Hmmm… nu stiu ce sa-i raspunzi mamei, dar… ce o sa le raspunzi fetelor?
Ba exista, dar trebuie reinventat sistemul. Democratia nu mai functioneaza, ca “demos” si “kratos”, nimeni nu se mai simte reprezentat. Ce procent mai merge la vot si de ce? Ai cui sunt alesii? Si nu numai in Romania.
Sistemul e atat de viciat, incat nici un om de bun simt nu mai poate accede. Decat daca-l cheama Bill Gates si se auto-sustine financiar
“Nici o ţară din lume nu-şi permite să aşeze prostia şi tâlhăria peste economia naţională şi propria siguranţă.”
Poftim???? Ai auzit de Dick Cheney? Rumsfeld? Obama? Paulson? Ori nu stiu nimic in domeniu or isi etaleaza tilharia (Paulson & friends). Poate ca intrebarea ar trebui sa fie nu despre oamenii buni ramasi (sint multi) ci despre atitudinea lor fata de ei insisi: “noi sintem cei mai prosti/necivilizati/etc.”; sau “uite ce buni sint americanii/englezii/francezii/nemtii/etc.”; sau “sintem niste victime ale unor forte pe care nu le vedem/pricepem/stim”. O frica timpita/timpitoare.
ana, cum iti explici atunci ascensiunea lui obama? ca doar nu il cheama bill gates.
Solutia o vad numai intr-o mutatie genetica…. privind in istorie…. suntem aceiasi, ante, inter sau post-belici…
Ah! Ce ma doare cel mai tare este ca nu suntem mandri… nu suntem absolut deloc mandri!
(continuare)
… dimpotriva, si el si nevasta-sa s-au sacrificat renuntind la job-uri lucrative ca sa activeze in “public service”. el ca senator, iar biata nevasta-sa ca ‘diversity coordinator’ at a big city hospital unde nu cistiga decit $300,000 / an. nu-i de mirare ca n-a fost niciodata mindra de tara ei. si cind te gindesti ca amindoi puteau (teoretic) sa se lanseze in avocatura si astfel, dupa doar 20 de ani de activitate, ar fi reusit sa faca impreuna $200,000 / an. (the average salary for a lawyer with 20 years or more experience in the U.S. is a little more than $100,000). dar nu, ei au dorit sa se sacrifice pentru o tara de care nici macar nu sint mindri!
@ S.H
Pen’ca tot adusesi vorba de jewish si de network.
Cei mai batrani (ca mine) stiu ca un anume Marx (jewish) ne-a invatat ca acumularile cantitative duc la salturi calitative.
[E|in]volutia actuala a societatii romanesti (caracterizata pe scurt prin “tupeu la greu”) lasa sa se intrevada acumularea masiva de scarba si lehamite in randul majoritatii.
Inca nu s-a atins masa critica dar nu cred ca mai e mult pana cand acumularea de mizerii (provocate de cei putini si suportate de cei multi) va provoca un declic in mintea oamenilor (pentru ca acolo e buba).
Mi-ar placea foarte mult ca rolul cel mai important in aceasta revolutie mentala sa-l joace Internetul (the network) in absenta unei institutii numita Biserica (ea insasi provocatoare de mizerii).
Eu am un raspuns pentru mama ta: exista oameni buni si-s destui. De-o vreme incoace am cunoscut multi oameni buni si tare frumosi pe dinauntru.
Dar adevarul e ca-si vad de vietile lor si incearca sa si le faca frumoase sau bune de ceva.
De-asta nu se vad asa de bine printre ceilalti.
De-aia simt ca nu prea au ce cauta printre ceilalti – si nu se simt bine in “organismul” statului.
Pacat ca nu se pot aduna intr-un loc pentru oameni frumosi ca sa se gaseasca unii cu altii.
Si multumesc, Mihnea!
caiafa: Chit ca l-am votat si am fost (un pic) chiar voluntar in campania lui Obama, nu-s atat de naiva, incat sa nu stiu ca un compromis-doua a facut si el. Amintesc numai de afacerea imobiliara cu Rezko, mana dreapta a penalului ex-guvernator de Illinois, Blagoevich, si de promovarile ulterioare la Casa Alba, a unora din sustinatorii lui Daley, primarul din Chicago, fara sprijinul caruia il mancau democratii locali, inainte de a ajunge senator. Si altele…
Mihnea, excelent articol. Ar putea constitui actul de baza al unei miscari politice. Din pacate insa, majoritatea celor care te aproba, in general isi cantaresc mult faptele. De aici rezulta chibzuinta si intelepciunea lor. Dar tot de aici rezulta si neimplicarea voluntara in actiuni cu final incert. Aici este marea problema a persoanelor competente din aceasta tara. Teama de esec, de ridicol in fata zurbagiilor ii tine in expectativa.
Iti dau dreptate, un declic al disperarii este singurul lucru care ii mai poate activa. Dar mie mi-e teama ca si acest declic sa nu fie acaparat de oportunisti.
si eu gasesc postarea profunda dar mai ales extrem de adevarata, ca un pumnal infipt in inima. de fapt asta gandim cam toti cei care postam pe aici, asta ne umileste, asta ne face vietile dificile. Vedem cum peste tot, iar ordonanta 37 a consfintit, acest asalt al incompetentilor, al politrucilor, a celor care au dat obolu, dar habar nu au sa stapaneasca un domeniu. Domne, iti trebuie o doza mare de tupeu sa ceri sa fii sef pe un sector tehnic, sa ai destine umane in subordine desi tu nu te pricepi deloc. aici e o mare buba. Da, democratia noastra originala e viciata dar trebui sa luptam. Urasc lamentarile si autosificienta.
Trebuie sa ne organizam in asociatii, fundatii, think thank-uri, la limita in partide, desi eu sunt un mare simpatizant al societatii civile, trebuie sa scriem pe bloguri, in presa cat mai corect ce credem, sa ne luptam non stop, sa avem atitudine, sa presam institutiile , sa ne facem treaba de CITIZEN. Inclusiv din interiorul partidelor trebuie luptat pt democratizare. Cu oric risc, cel suprem este sa fii lichidat cel mai nasol e sa iti pierzi jobul.
Sigur ca sunt multi, si eu am trecut prin starile prin care Mihnea trece acum, sau cel putin prin starea pe care ti-o da postarea lui, dar solutia e implicarea in social.
Da, mihnea, sunt oameni buni, spune-i asta la mama ta, de la o gramada din presa clujeana la o gramada din societatea clujeana, chiar si in partide sunt oameni ok. Leadership-ul politic local cred ca are aici o MARE problema, de ce se inconjoara de yesmeni in dauna celor care au expertiza, pot spune, aici domnule nu faci bine, iti recomand sa nu iei reactia asta samd.
Fii optimist desi nu e usor la noi
salutare ne vedem la lansare la anuar.
Intrebarea corecta nu este daca mai sunt oameni buni. Intrebarea este daca eu mai sunt un om bun? Intr-o lume corecta, cat sunt de vertical si sa nu mai fiu un om bun? Care este pretul pentru a ramane un om bun?
Stiu mame care, intre copilul realizat material si a fi sarac dar bun, aleg prima varianta: Vrei sa sufere copilul?
Eu i-as da celui care ma intreaba “daca mai sunt oameni buni in tara asta?” poezia lui Joseph Rudyard Kipling, “Daca”, ultima carte a lui Dan Puric, “Oameni frumosi” si o oglinda. Pentru ca ar avea o referinta universala despre caracter, o referinta romaneasca la Legile lui Dumnezeu si ocazia unei analize face-to-face.
Mamei i-as da numai mai mult timp cu ea. Adica ocazia de a fi o mama buna.
Mihnea, sunt doua solutii, si au fost abordate bine de tine si comentarii:
a. Solutia punitiva (ai zis maini rupte, etc.); Justitie & vointa politica – daca astea doua ar merge, multe lucruri s-ar intampla bine in tara asta; Dar mai ales din pricina vointei politice, dar si a justitiei in sine, lucrurile nu merg bine;
b. Solutia motivanta (s-a zis in comentarii despre religie, dar ar fi si o educatie, etica, valoare, respect, cum ai zis tu); Oamenii sa doreasca sa faca bine (sau cel putin corect), si sa le faca placere sa faca asta.
Oricare din cele doua solutii poate duce la bunastare in Romania. Oricare din cele doua solutii e evident in mare problema in prezent.
O sa te FTW-uiesc (e de bine, stai linistit) cu articolul asta.
Articol tău a fost adăugat pe FTW…
Mulţumim. Articolul tău a fost adăugat pe ! Vizitatorii tăi te pot vota la http://www.ftw.ro/Social_politic/Nu_mai_exist_nici_un_om_bun_n_ara_asta...
mama ta asteapta sa vada oameni buni la televizor? e draguta
Uite, vă dau eu o temă de solidarizare. Organică. E în legătură cu felul infect în care statul ne tratează ca pe neoameni.
Amănuntele, aici:
http://forum.liberalism.ro/viewtopic.php?p=38841#38841 şi în continuare, pînă la capătul firului.
Avem ocazia să vedem cît de convinşi sunteţi de ceea ce ssusţineţi mai sus. Eu am nevoie de solidaritate în interesul meu, dar mai ales în interesul vostru.
Voi? Habar n-am dacă veţi înţelege în ce rahat vă găsiţi. Dar pot afla. Vă previn, nu voi citi obiecţiile (pentru că eventualele obiecţii ar veni dintr-o lectură superficială) ci doar ofertele de sprijin.
Succes!
Dle Maruta,
A enumera (cu talent) cativa oameni care si-au schimbat caracterul si s-au folosit de un nivel al profesiei ca sa se pricopseasca sugereaza ca respectivii sunt niste oameni de nimic si poate ca asta ar fi o varianta a lucrurilor strambe care compun Romania- ca , in fiecare epoca, exista o generatie de oameni de nimic dar care totusi compun sistemul si tin sforile.
Foarte adevarat, cred eu. Insa asta cultiva societatea in Romania, in toate zonele sociale si daca aruncati un ochi retrospectiv in domeniul dvs – media – nu va veti mai mira de ce cad tirajele si audientele.
De cele mai multe ori cititorul este mai inteligent decat ziaristul.
Eu cred ca pestele dde la cap se impute si mai cred ca multe probleme romanesti pleaca de la faptul ca la varf lipsesc personaje de anvergura istorica. Nu poti juca bridge in era digitala cu niste maimutoi psihotici, chiar daca respectivii, conjunctural, acum, au bani. Si mai cred ca progrese vor fi in toate zonele atunci cand va exista o minima seriozitate – e logic ca suntem in Balcani si nu in Scandinavia, dar ideea este sa ne apropiem de varfuri nu sa ii injuram si sa ne cautam mereu scuze. Si daca directia asta ar fi propagata politic, prin media, in familie, poate in 20 de ani ar scadea intensitatea lamentarilor…
Nicu Gheară: Bine aţi venit! Dacă înţeleg eu bine, ceea ce sugeraţi e să ne implicăm, fiecare în domeniul unde se pricepe, să nu stăm pe margine şi să ne plângem. Şi să ne creştem copiii tot aşa. Corect.
Vă mărturisesc că de-asta n-am luat în calcul varianta emigrării. Am vrut şi (încă) mai vreau să ne batem. Şi îmi place să cred că n-am stat degeaba în cei 20 de ani. Pe margine sigur n-am stat. De la o vreme însă, unda aceea de îndoială e tot mai prezentă, creşte, prinde contur, am ajuns (pentru prima dată) să mă întreb dacă n-ar fi fost mai bine să plec şi eu, am ajuns să mă întreb dacă poţi schimba ceva şi la nivel macro, nu numai într-un cerc de cunoscuţi sau în familie.
Ca să nu transform comentariul într-un alt “cearşaf”, vă întreb: politicienii tineri sunt mai buni decât cei care sunt activi din 1990 încoace? De ce nu se implică la vârf oameni de afaceri, antreprenori, cercetători sau cadre didactice nepătate, cu CV şi principii? Şi, pe scurt, care e soluţia dumneavoastră, în afară de speranţa pe termen mediu şi lung?
Dle Maruta, va salut
Termen mediu in sociologie inseamna minim 10 ani.
Deci dvs ca persoana- felicitari ca ati ales, macar pana acum, sa va implicati – o sa puteti culege primele roade abia la varsta deplinei maturitati.
Problema (una dintre) ati prins-o printre altele: prea multi executanti si prea putini oameni calificati care sa gandeasca cu capul lor. In fond, din marea de idei si concepte si analize se nasc soltutiile de durata. Daca ideile lipsesc, lipsesc si solutiile.
Sa va raspund punctual:
- nu cred ca toti politicienii tineri sunt mai buni decat ceilalti. Mai activi poate, si sigur mai avizi de putere si iarasi sigur mai feroce. Nu varsta e solutia, ci calitatea umana a celor care intra in politica. Avem nevoie de oameni generosi si de cuvant, nu de cocalari (de toate varstele) pusi pe capatuiala. varsta poate fi un atu pentru cei tineri in sensul ca sunt conectati la alt tip de realitate fata de generatia 50+. Insa, pe de alta parte, la varf, avem nevoie de oameni maturi si seriosi.
-de ce nu se implica la varf profesionistii, ca la ei va refereati, la cei cu CV nepatat si cu principii? Nu credeti ca poate au incercat si s-au lovit de opacitatea “sistemului”, a castelor de tip mafiot? Si au ales sa plece? Cum poti sa faci cariera pe o strada care de facto este a altcuiva? Oricat ai fi de bun, daca sistemul este viciat, mai devreme sau mai tarziu pierzi, pentru ca joci pe regulile lor, nu ale tale. Si ratarea este cu atat mai urata pe masura ce ai investit timp si energie incercand sa faci ce poti crezand ca lucrurile pot fi remediate.
- eu cred ca solutia (asa, abstract vorbind) consta intr-un sistem de regului si norme, cat mai aproape de logiga bunului simt, unanim acceptate si legiferate, dar care sa se aplice. cata vreme toate animalele sunt egale dar porcii sunt mai egali nu putem vorbi de justitie sociala.
Asa, ca principiu, in doua cuvinte, sa nu transformam postul intr-un cearsaf.
Mihnea, dar oamenii de afaceri, antreprenorii, s-au implicat in politica. A existat Uniunea pentru Reconstrucţia României, dupa anul 2000 (când am avut de ales între Vadim şi Iliescu), un proiect eşuat complet.
Nu a votat nimeni cu acest partid, ideea n-a prins.
evident ca lumea NU se implica, pt ca sunt scarbiti si stiu ca daca intra in lupta asta o safie atacti, manjiti, se vor scorni tot felulm de kestii despre ei mincinoase dar pe care lumea le ba lua de bune cu ajutorul media samd. si atunci stau si fac cariere tehnocrate desi stim toti ca politicul ne influentzeaza viatza.
Fiindca tot e 20 iulie:
” Sânt plin de sârguinta pentru Domnul atot-puternic caci fiii lui Israel au parasit legamântul Tau, au doborât Altarele tale si Ti-au ucis Profetii, am ramas singur iar ei incearca sa imi ia viata ”
“Domnul ii spuse ca, departe de a fi singurul dintre drepti, alti sapte mii de Israeliti nu isi plecasera genunchii in fata lui Baal”.
@Ilie: exemplele Biblice au calitatea de a nu expira in timp si a fi aplicabile oricand, in orice domeniu, raportate la fiecare om. Pt ca Biblia este cartea primordiala in ce priveste conditia umana.
de-aia la un sondaj facut acum 30 de ani printre intelectuali peste 90 la suta au zis ca daca ar trebui sa ia doar o carte cu ei pe o insula pustie aceea ar fi Biblia. probabil ca daca azi, 20 iulie, s-ar facea din nou acelasi sondaj rezultatul ar fi acelasi. probabil ca in anul 3020 ar fi la fel.
Sunt departe de a putea fi categorisit drept intelectual (chiar sunt de la scularie si absolut intamplator am descoperit cu ceva timp in urma blogul de fata). Comentariul era doar un semn de incurajare pt. domnul Maruta si mama dansului, prin aducerea aminte a unei similitudini cu momentul de cumpana trait de Ilie acum multa vreme. (Oricum interesante procentele, nu stiu daca si incurajatoare).
24 de ore. Niciun om vertical n-a îndrăznit să arunce o privire în locul indicat de mine. E o chestiune de detaliu, iar voi vreţi să reparaţi întregul. Nu veţi reuşi. Să vă amintesc că diavolul se ascunde în detalii?
Ilie: Mulţumim.
Bunica mea avea o vorba: “Strambii i-au mancat pe drepti”. Asa e si in tara noastra… oamenii buni, atinsi de nedretatea din jurul lor, se lasa, incet dar sigur, manjiti de prostia si hotia celor din jur. Intrebarea capitala (capitalista?) in tara asta este: “ce avantaj material imediat am EU daca fac asta?”.
Nu am (inca) copii; as vrea sa pot creste unul sau mai multi, dar ma sperie de moarte gandul ca i-as putea lasa afara, sa se joace, cu copiii pe care-i aud in fiecare zi, de la balcon.
Locuiesc in Bucuresti, asta spune multe, cred…
Oamenii buni nu au murit, dar stau bine ascunsi (si asta cred ca e o caracteristica a poporului asta), uneori fiindu-le frica sa arate ca sunt buni. Lucrez cu o cohorta de oameni pe care mama dvs i-ar cataloga ca fiind “rai” (in sensul cel mai larg al cuvantului). Atitudinea pe care o intalnesc in fiecare zi la serviciu / in tramvaiul 41 are mare legatura cu titlul unei melodii rock: “Tara te vrea prost!”
Apropos de alternativa emigrarii: Nu am plecat fiindca “n-am avut atata radacina”, ca sa zic asa… Dar as pleca… In definitv, am o singura viata, nu-mi permit sa o irosesc AICI, incercand sa le arat celor rai cum e sa fii bun si de ce ar trebui sa fie buni. Din pacate, nu am stofa nici de martir, nici de educator…
Defetism! Ah, ce plictiseală! Nu-i nimic, voi continua singur războiul cu detaliile. Mihnea, spune-i te rog, mamei tale adevărul. Că trecură 50 de ore fără ca vreun aborigen să vină cu ceva constructiv. Cel puţin în cazul meu. Mulţumesc.
“Singura conditie pentru ca raul sa triumfe este ca oamenii buni sa nu faca nimic”