De ce fiul ministrului Plăcintă este subiect de presă
- Pentru că, în momentul în care devine ministru, deci demnitar aflat (teoretic) în serviciul contribuabilului, un om politic trebuie să-şi asume faptul că presa poate afla şi comunica publicului orice element din biografia sa şi a familiei sale.
- Unele informaţii personale sau familiale care nu sunt legate direct de prestaţia sa devin de interes public dacă faptele la care se referă îi pot influenţa comportamentul şi deciziile.
- În cazul de faţă, anturajul şi preocupările “excentrice” ale fiului său o fac pe Sorina Plăcintă şantajabilă atât în ceea ce priveşte imaginea, care ar trebui să fie una exemplară, cât mai ales într-o eventuală operaţiune a unui serviciu secret (românesc sau străin).
- De ce sunt de interes public înclinaţiile homosexuale şi exhibiţionismul virtual ale fiului său? Pentru că acestea, vrem-nu vrem, constituie călcâie ale lui Ahile pentru orice părinte şi, în consecinţă, chiar dacă ea nu ar avea nici o vină în acest sens (aici e de discutat…), Sorina Plăcintă poate fi manipulată de cei care ştiu cum să lovească în acele puncte extrem de vulnerabile.
- Apologeţii progresismului şi ai corectitudinii politice n-au decât să sară câţi stânjeni pot, însă, spre nefericirea lor, românii sunt şi vor rămâne un popor creştin, pentru care teribilismele de tipul “bisericii ateiste” şi afişarea unor simboluri sataniste sunt relevante şi, ca atare, devin informaţii de interes public. Să sperăm că sunt doar teribilisme.
- Argumentul “e treaba fiecăruia ce face sub plapumă” este valabil, într-adevăr, dacă nu avem de-a face cu o persoană publică, însă, în acest caz, faptele nu au rămas sub plapumă, ba, mai mult, au fost prezentate ostentativ, afectând implicit (şi involuntar?) imaginea mamei sale, care este persoană publică. Şi era persoană publică, senator al României, şi înainte de a fi numit ministru. Cine e vinovat? Presa sau fiul?
- Presa, dincolo de aspectul frivol al acestei chestiuni, are dreptul să exagereze anumite aspecte (fapt permis şi înţeles de reglementările UE), dacă o face cu bună credinţă, tocmai pentru a preîntâmpina posibile atacuri de rea credinţă ale unor terţe părţi la adresa statului şi, deci, a comunităţii. Aceasta e una dintre datoriile sale.
bune lecţiile astea din când în când, pentru toţi cei care, deşi nu-s ziarişti, se cred atotştiutori în materie de presă
Alex Mazilu: Scuză-mă, te rog, ţi-am şters mesajul din greşeală. Adresa mea e: mihnea@mihneamaruta.ro
Mazăre, primar al unui oraş de 400 000 de locuitori, lider al unui partid mare, îmbrăcat în ofiţer nazist este sau nu subiect de presă? Şi dacă în cazul lui Mazăre s-a folosit un ton neutru-amuzat nu acelaşi lucru putem spune despre indignarea isterică din cazul Plăcintă.
Două citate de pe realitatea.net. Comparaţi-le cu articolele despre Mazăre.
“În timp ce Sorina Plăcintă împarte pomeni electorale cu basmaua pe cap şi varsă lacrimi la televizor, Andrei Răzvan Plăcintă, fiul ministrului Tineretului şi Sportului, aflat în Elveţia, este slujitor al “Primei Biserici Ateiste” (First Church of Atheism), potrivit publicaţiei Monitorul de Vrancea.”
“De parcă n-ar fi fost de ajuns pentru un vlăstar de ministru, Andrei Plăcintă şi-a postat pe contul de Facebook o serie de fotografii în care apare în preajma unor simboluri sataniste şi, mai mult, în ipostaze care tind să demonstreze că are înclinaţii homosexuale.”
Poate că argumentaţiile astea ar trebui să ţină seama şi de context. Şi de ceea ce înseamnă omisiunea în media, de măsurile diferite şi, nu în ultimul rînd, de ton.
Exemplu:
Avem 2 grupări rivale ale crimei organizate. Crimele grupării A sînt investigate de presă cu entuziasm, tenacitate şi minuţiozitate. De la crime odioase pînă la scobut în nas, scuipat pe jos şi prost gust vestimentar presa nu iartă nimic. Indignarea e maximă şi o cravată mai scumpă sau un pantof cu vîrf ascuţit declanşează valuri de revoltă mediatică. Despre gruparea B, tăcere sau cîte o ştire neutră sau admirativ-emoţionată.
De la ştirea de presă la Inchiziţie ar trebui să fie o distanţă lungă. Nu e.
Iertaţi-mă, dar partea cu buna credinţă a presei româneşti care încearcă s-o apere pe Plăcintă de reaua credinţă a inaimicilor politici e amuzantă. Puşi să se indigneze isteric, pesediştii nu ar fi făcut-o cu mai mult talent decît a făcut-o presa.
Mihnea, fotografiile nu au fost infatisate ostentativ. Din cate am inteles au fost luate de presa de pe facebook sau asa ceva, de pe pagina tipului.
Eu inteleg ca demersul presei are un scop laudabil, acela de a informa. Insa se aluneca spre atitudini impotriva homosexualitatii si a ateismului, lucruri cu care nu pot fi de acord.
Nu stiu ce varsta ai si nici daca ai copii. Dar hai sa presupunem ca ai avea un fiu homosexual. Nu cred ca ai fi de acord sa se dezbata despre asta in public si cu atat mai putin sa se condamne orientarea fiului tau. A fi homosexual implica vreo vina?
A doua chestiune, cea cu biserica ateista. Ce face fiul dnei Placinta mi se pare o ironie fata de ritualurile religioase si intr-adevar, poate parea ceva excentric. Greseala consta in a masura din prisma standardelor romanesti, ca si cum s-ar intampla aici, undeva la Fetesti. Poate ce face Placinta junior nu e ceva chiar atat de excentric in Elvetia. Ateismul este foarte raspandit in Occident si respectat. Libertatea religioasa nu inseamna numai sa permiti tuturor religiilor sa se manifeste ci si ateilor sa fie atei si sa se manifeste ca atare.
In concluzie, eu cred ca articolele despre ce face si ce este fiul ministrei Placinta intra undeva la can-can. Nu cred ca presa a vrut s-o protejeze pe Placinta de vreun santaj extern, pentru ca nu e nimic santajabil aici.
Presa ar fi trebuit sa se limiteze la a prezenta acele aspecte, mai putin intalnite, din familia dnei Placinta, dar fara a emite judecati de valoare, verdicte sau condamnari. Ca si cum ar fi scris despre un ministru care in timpul liber se dedica vanatorii de balene sau a carui fiu studiaza manuscrise babiloniene.
Toata teoria asta frumos dezvoltata despre motivele pentru care e normal ca dusmanii lui Placinta sa speculeze, la timpul potrivit, elementele sensibile legate inclusiv de familie e corecta, dar irelevanta in cazul cu totul special al Romaniei. Caci, la noi, cei mai inversunati si gretosi populisti, gata sa se revolte in cazul Placinta, sunt scribii la ziar fara busola etica (adica larga majoritate) si nu politicienii anti-PDL, cei care ar putea face spume in mod legitim. Cei care semneaza in josul articolelor (mi se blocheaza degetele daca-i numesc ziaristi) isi permit sa adopte tonuri isterice, ironice, revoltate, admirative, in functie de propriile convingeri si umori. Cu totii facem asa, cand scriem, dar meseria de jurnalist e sa nu-ti dai arama pe fatza atat de usor, sa te lupti macar pentru a smulge din tine un minimum de detasare profesionala. Or mazgalitorii din presa romana se compromit prea ieftin, cum ar zice Zoe Trahanache.
A se vedea blogul lui Bleen pentru o foarte instructiva punere in paralel a relatarilor jurnalistice despre cazurile Mazare in uniforma militara a celui de-al treilea Reich si Placinta jr. Dupa ce le-am citit, orice alte comentarii as face doar m-ar ingretoseaza si mai mult. Presa romana imi da peste cap fierea.
Intrebare: de ce-or fi romanii ‘un popor crestin’ doar cand vine vorba de homosexualitate si pentagrame(care, by the way, nu sunt un simbol exclusiv satanist), nu si atunci cand e vorba de furtul si preacurvia cele de toate zilele?
Bleen: Sunt de acord că defilarea lui Mazăre în uniformă nazistă trebuie tratată foarte serios, nu ca un subiect de cancan sau de la rubrica Diverse. Şi sunt de acord că e vina celor care decid abordările, deci a editorilor generali din televiziuni sau a şefilor de secţie de la ziare.
Ce mă deranjează e prezumţia de vinovăţie – că aceia care consideră că Plăcintă e subiect ar face automat jocurile PSD-ului.
Medusa: Un tânăr care-şi alege tocmai acele fotografii pentru pagina personală, indiferent că e pe Facebook sau altundeva, nu credeţi că o face ostentativ?
Doi la mână: de când “standardele româneşti” nu-s valabile, însă cele din Occident, cu plăcere?
Nu sunt de acord că preocupările fiului Plăcintă sunt de la categoria “hobby”. Ele spun lucruri destul de grave despre “maturitatea” sa emoţională. Şi despre faptul că nu şi-a pus nici un moment problema că i-ar putea face rău mamei sale.
Pasha Port: De ce “teoria” e irelevantă în cazul României? Şi cum puteţi generaliza spunând că toţi cei care scriu despre Plăcintă sunt “scribi fără busolă etică”?
Adnana: Argumentul meu se referă la faptul că, şi dacă nu le convine “corecţilor politic”, preocupările respective sunt relevante.
Subscriu la ce spune Bleen mai sus. Iarta-ma, dar explicatia cu “protejarea” de inamicii politici este pur si simplu ridicola, daca te uiti la cum a fost prezentata stirea si la contextul general al tratamentului acordat de presa politicienilor din PD-L. Si ca sa fie clar, am in vedere aici mai ales Cotidianul, de la care am pretentiile cele mai mari si care imi dovedesc pe zi ce trece ca au adoptat o agenda politica.
Lucrurile fiind clare pentru mine in privinta asa-zisului scop sanitar al stirii, iata ce cred eu despre subiect in sine si relevanta lui jurnalistica:
Baiatul dnei Placinta nu este dna Placinta. Optiunile lui excentrice in viata privata, cum ar fi adeziunea la First Church of Atheism, nu sunt treaba nimanui, cel mult a mamei sale, daca o intereseaza.
Nu trebuie sa fii “apologet al progresismului si al corectitudinii politice” ca sa fii revoltat ca orientarea sexuala a unui om este considerat un “calcai al lui Ahile”. Inca o data, iarta-ma, dar asta e o dovada de obtuzitate si intoleranta.
Cel mai mult m-a deranjat urmatoarea fraza:
“românii sunt şi vor rămâne un popor creştin, pentru care teribilismele de tipul “bisericii ateiste” şi afişarea unor simboluri sataniste sunt relevante şi, ca atare, devin informaţii de interes public.”
M-am saturat pana peste cap de invocarea crestinatatii romanilor si a sensibilitatii lor conservatoare in chestiuni de moravuri ca _temei_ pentru o anumita optiune de morala publica. Asa este, romanii sunt majoritar crestini si nu suporta homosexualii, dar acesta este un fapt, nu poate intemeia o norma. Rolul presei _nu_ este sa reflecte orice sentimente dominante ale populatiei, chiar si pe acelea care incalca drepturile si demnitatea unor oameni. Daca ar fi asa, ziarele ar trebui sa fie pline de indemnuri la construirea de lagare pentru romi.
Camil: Eu nu mă refeream la protejarea doamnei Plăcintă în raport cu inamicii săi politici. A intrat în horă, să joace. Ceea ce mă interesează este că ea e ministru al României, nu faptul că face parte din PDL (care pare a fi îngrijorarea mai multor comentatori). Vulnerabilitatea pe care i-o provoacă fiul său este importantă în context statal, nu partinic.
De ce sunt intolerant şi obtuz? Pentru că scriu adevărul că, aproape peste tot în lume, indiferent ce legi ar fi, homosexualitatea continuă să fie motiv de şantaj? Oare de ce continuă să se ascundă ei înşişi?
De când credinţa creştină nu mai poate “întemeia o normă”? De ce ar fi mai valabile ca norme social-morale “Drepturile omului” sau corectitudinea politică? Şi ce legătură are creştinismul cu lagărele şi cu rasismul?
O ştire despre fiul ministrei Plăcintă nu face din start jocurile PSD-ului însă, privită în context, face parte dintr-o campanie mai largă în care se lucrează cu măsuri diferite.
Pe cît punem pariu că în cazul Mazăre presa nu va ieşi din tonul neutru-amuzat şi din tăcere?
Cu mici excepţii, evident (EVZ). Şi cîteva bloguri de jurnalişti (Morar, Pătrăşconiu, Şuţu).
PS. Îmi vine extrem de greu să nu pornesc de la prezumţia de vinovăţie şi de la suspiciune (sau circumspecţie, în cel mai fericit caz) cînd e vorba de presa din România. În ochii mei presa românească e decredibilizată complet. Şi nici măcar nu sînt genul care vede conspiraţii peste tot. Însă nu sînt nici idiot. Nu poţi mima candoarea fără să te tîmpeşti la un moment dat.
Las la o parte chestiunea cu siguranta statului, oricum nu mi se pare asa important daca sunt sau nu un subiect de presa homosexualitatea si ateismul tanarului Placinta, ci tonul vituperant al presei in relatarea acestei informatii.
Desigur, homosexualitatea e un motiv de santaj pt cei care raman “in the closet”. Baiatul in cauza nu pare insa sa se ascunda, nu asta e problema, ca i-a fost divulgata orientarea sexuala, ci faptul ca i se _reproseaza_ orientarea sexuala, fapt evident din tonul bombastic si inchizitorial al articolelor.
Poate n-am fost suficient de clar in privinta credintei crestine si a normelor. Nu sunt un adept al corectitudinii politice, discriminarea pozitiva mi se pare o aiureala si, daca m-ar intreba cineva insistent, probabil ca m-as declara un om cu sensibilitate conservatoare. Dar faptul ca as putea considera homosexualitatea un pacat nu-mi da niciun drept sa impun asta ca principiu de morala publica. Prin asta as incalca drepturile si demnitatea unor oameni. Nu-mi doresc sa traiesc intr-o societate in care principii moral-religioase devin norme sociale discriminatorii. De aici si comparatia cu rasismul.
Bleen: Corect. Şi eu cred că există o campanie “mai largă” pro-PSD. Dar n-aş generaliza. Există suficienţi ziarişti şi bloggeri care nu văd niciun pai în ochii PDL-ului.
Camil: În afară de Monitorul de Vrancea – care, ai dreptate, foloseşte un stil inchizitorial inacceptabil (însă foarte frecvent în presa locală, din păcate) – şi de realitatea.net, care preia articolul şi uită să delimiteze limpede citatele de propria abordare, ce alte ziare sau televiziuni au mai vituperat?
Întreb pentru că n-am mai citit în altă parte.
lasatzi’l pa d’l marutza, ca ne apara statalitatea (nu ca basescu la tusnad ) pezedizda…
da posibile santaje kaghebiste cu pozele satanisto-pidoznice publicate de propriu’i fiu, ca sa nu le dea si rusilor freun posibil contract da concert, nu la 2 mai, la 11 iunie, cu zdob si zdub, marina voica, evgheni oneghin, ala pugatcheva si fosta amanta a lu’ hirinel…
ca scindurilii au fost daja arvunite
Eu am citit stirea pe Realitatea, dupa care am mai vazut-o pe Antena 3, Ziua, care citau Libertatea… Dar cel mai dezamagit am fost de articolul de pe Cotidianul, care facea trimitere la mizeria de pe Realitatea. Ce-i drept, ei propriu-zis aveau informatia bruta, cum s-ar zice, dar de la ei aveam cele mai mari pretentii, iar ziare mai de mass-market au ignorat subiectul (Adevarul, Jurnalul).
D-le Maruta, puteti sa-mi spuneti care este instrumentul, nu zic infailibil, da’ care sa aiba cit de cit acuratete, care masoara “buna credinta” pe care o prezumati a fi folosita de presa cind “exagereaza”?
Iar asertiunea cu “preintimpinarea unor atacuri cu rea credinta” mi se pare si ipocrita si superflua, in lipsa “ostromentului” de care va intrebai.Ce faceti e o pledoarie pro domo pt. o breasla care se straduie din toate puterile sa se decredibilizeze singura.
Ati uitat se pare ca rolul presei e de a livra informatii.Ce e de buna sau rea credinta pot decela si singuri consumatorii.Asta daca nu considerati ca “singurii inteligenti e din presa”?!
Mitică: Aţi spus-o singur: consumatorii decid. Nu există niciun instrument care să măsoare buna credinţă. Dacă dumneavoastră vi se pare că un ziar, de exemplu, este de rea credinţă, puteţi alege oricând să nu-l mai citiţi.
Puteţi demonstra reaua credinţă sau doar nu vă convine subiectul? Eu nu pledez pentru breaslă in corpore, ci îmi exprimam opinia, cu nume şi prenume, faţă de un subiect. Despre dreptul presei de a exagera uneori, în interes public, există sentinţe ale Curţii Europene.
Vă rog să vă spuneţi părerea civilizat, fără să mă mai jigniţi.
Articolul ala din Monitorul de Vrancea e jalnic!!!
Femeia n-are nici o vina pentru activitatile fiului ei major, indiferent ca e ea persoana publica sau nu.
ana: ştii şi tu că mihnea nu a zis că femeia are vreo vină pentru asta, ci doar că activităţile fiului ar putea-o pune în situaţii dificile ca ministru.
dar ce mă miră pe mine cel mai tare e că toţi care comentează postul nu aduc argumente care să combată DE CE NU AR FI ăsta subiect de presă, ci vin şi se plâng ba că articolele nu sunt obiective, ba că de alţii de ce nu se scrie, ba că să mai lase mihnea creştinismul deoparte că e depăşit, ba că presa e doi bani, ba că tonul ziarelor este vituperant (apropo, cuvântul ăsta “vituperant” e noua modă. nu l-am auzit în 5 ani cât l-am auzit pe toate posturile tv, în toate ziarele şi în toate blogurile în ultimele 3 săptămâni
).
or mihnea nu a zis că nu ar fi articolele proaste. el nu a comentat modul în care trebuie abordat subiectul, ci doar faptul că e subiect. aş vrea măcar un comentator să îmi spună cu argumente solide (iar aici nu le includ pe cele de genul “m-am săturat..”) de ce nu e fiul unui ministru subiect de presă.
Un exemplu clasic de discutii sterile pe bloguri este cel de mai sus, in care, orice argumente de bun simt aduc cei care posteaza, dl Maruta replica pe alaturi, ba chiar se considera jignit, desi nu am vazut nicio jignire in postarea respectiva. Se pare ca a fi de alta parere este pentru dinsul o jignire!Se presupune o bunacredirta a unor ziaristi care au dovedit de zeci si sute de ori ca nu au asa ceva si noi trebuie sa credem asta, ca asa zice pe blog.
E cel mult subiect de tabloid. Atata vreme cat fiu-sau e “out of the closet”
si a facut informatia publica, nu vad cu ce ar putea fi santajabila.
D-le Maruta, nu va cunosc, singurele “relatii” despre dv. fiind parerea buna a unor actuali ziaristi de la Cotidianul, exprimata pe bloguri atunci cind v-ati lansat propriul blog si cu ocazia reducerilor salariale de la trustul Realitatea-Catavencu.N-a fost in intentia mea sa va jignesc.Mi s-a parut(si mi se pare in continuare) ca a prezuma “buna credinta” intr-o exagerare a presei(chiar daca e cu “voie” de la UE) deschide calea catre abuzuri si denatureaza insasi actul jurnalistic.O informare trebuie sa tina cont de fapte si dovezi.Cind fapta si dovezile care o incrimineaza se arata a fi “contraventie” exagerarea presei poate sa ma faca pe mine, cititor sa cred ca este o “infractiune”, ceea ce deja deformeaza adevarul.O presa onesta nu face din tintar armasar, nu trebuie sa previna nimic.Presa trebuie sa informeze corect, fara exagerari, fara minimalizari.Ca presa din Romania nu face asta o dovedesc tirajele.
Chris: “Obtuz”, “intolerant” şi “ipocrit” se califică la capitolul “jigniri”? Sau nu. Iar faptul că eu răspund “pe alături” comentariilor de bun simţ nu mă face, oare, nesimţit? Să mă facă, să nu mă facă…
Cu toata prietenia – si stim amandoi ca e destula – nu sunt de acord cu tine a doua oara consecutiv pe un subiect – cred ca ceva se-ntampla in lume
De ce sa fie un subiect de presa pozitia perversa – ca sa fac o gluma mai de cazarma – a fiului unui ministru fata de religie si propria sexualitate?
Nu cumva e vorba totusi de o intoleranta usor indepartata de spiritul crestin?
Adica daca fiul ei a luat-o razna pe campii de la normele bunului simt crestin, sa- i zic asa, ea e vinovata si n-ar mai trebui sa aiba functii politice?
Da, e un ratacit dar poate ca e fiul ratacitor, pana la urma, nu? Poate il va lumina Dumnezeu si se va intoarce la viata normala? Sau poate nu; dar de ce sa fie parintele vinovat?
Fiul ratacitor e un concept care explica dupa mine exact pozitia parintelui: el va fi vinovat daca nu va sti sa-l primeasca inapoi; nicidecum nu e vinovat (idem est nu raspunde) pentru ratacirea fiului.
Eu cred ca mai bine am lasa-o sa “patimeasca” pentru ale ei gafe politice.
Tocmai a zis ceva ca i-ar fi placut sa-i faca haine lui Base or something.. mi se pare ca se-nscrie deja cu brio in noul harem alaturi de predecesoarea ei si de celelalte.
Pang: Am scris eu undeva că ea e vinovată pentru înclinaţiile fiului? Reciteşte, te rog. Tot ce susţin este că e un subiect de presă incontestabil şi că ea, ca persoană publică, va fi afectată de acest subiect. Putem să ne prefacem mimoze, dar subiectul e tot subiect.
În rest, văd că sunt acuzat de tot felul de lucruri care n-au legătură cu postarea – de abordări greşite, omisiuni, de tendenţiozitate, de manipulare…
ana: şi tabloidul e presă, nu?
Mihnea, imi cer scuze pentru cuvintele prea tari pe care le-am folosit.
Camil: Mi-a trecut
Mulţumesc.
E, da’ stim amandoua ca nu la aia se refera postul asta
“Unele informaţii personale sau familiale care nu sunt legate direct de prestaţia sa devin de interes public dacă faptele la care se referă îi pot influenţa comportamentul şi deciziile”
Chiar mai mult, Mihnea. Doamna este promovata de un partid al carui sef (de fapt) tine mortis sa fie prezent la o sumedenie de evenimente bisericesti (foarte mediatizate).
Publicul trebuie ca ar fi interesat de parerea doamnei in cauza despre asemenea atitudini (precum cea a fiului).
corect. dar cum orice subiect poate fi scris tabloidal sau quality…
bai fratilor, in special “mitica”. ai lucrat matale vreo secunda in media? Cum poti sa spui ca “nu e subiect”asa ceva domle?
Un fiu al unei ministrese pusa si asta asa, dintr-o data, foarte bogata, sa fie sanatoasa, foarte bine ca e, copil de bani gata, in loc sa isi vada el de treaba si sa aprecieze ca e la scoala in Elvetia, el vine cu dastea cu ateism si cu homo. Pai cum sa nu fie un punct de atac al adversarilor politici la adresa ministrei cand vezi ce poze are ala, doamne doamne. Si imaturitatile astea c “Biserica atheista, sa fiu iertat, dar sunt de un teribilism enorm.
Ba fratilor, eu nu am lucrat in presa din Bukale, ci doar corespondent am fost, ar cum sa nu fie asta subiect. De mazare ce sa mai zic, subiect, subiect, ca daia deja comunitatea internationala a reactionat dur.
In alta ordine de idei, cred ca “norme” pot sa stabileasca si “dreapta credinta”, mai ales la romani dar si apologetiii corectitudinii politice si drepturile omului. Eu sunt sigur ca Mihnea e un adversar al acestor conceptii. Un post in care sa dezbatem acest fapt nu ar fi rau.
Sa nu uitam ca presa a fost numita cainele de paza al democratiei. Ca orice caine de paza latra si musca, fara sa cantareasca prea mult. Si mie mi se pare ca e injust ca mama sa fie atacata pe baza a ceea ce face fiul. Dar, cand alegi sa intri sub lumina reflectoarelor, asta e ! Iti asumi riscurile. Din ce vad in Italia, nu cred ca La Stampa sau Corriere della sera ar rata un asemenea subiect. Ar putea spune cineva ca nu sunt doua ziare de cel mai inalt nivel ? Desigur, tonul face muzica. Dupa mine nu exista subiecte slabe ci doar articole scrise prost ( exagerez !). Articolul din Monitorul de Vrancea, plin de manie proletara, pare desprins din Scanteia anilor ‘45-’48.
http://www.cotidianul.ro/un_ministru_desavarsit_in_dormitor-92648.html
Asta ca sa lamurim subiectul !
Da, Mihnea, ai scris ca ea e responsabila de, nu stiu, deraierea fiului. Or, asta spun eu, ca nu e. Nici un parinte nu mai poate fi responsabil dupa 18, hai 21 de ani ai copiilor. Si in fond, ce Dumnezeu, merita mai multa atentie homalaul de fiu-sau decat miscarile ei in cazul 2 mai sau in orice va facea la MTS? Abia asta e tabloidizare, mai mult sau mai putin “morala”. In fine, inchei aici polemica. O sa mi iau de Pavlic sa citesc si eu ca ne ai innebunit cu el
Marcello: Nu exagerezi. Reformulat, în lumea noastră se spune că abordarea face subiectul tabloidal sau quality.
Horea: Da, mulţumesc, Fumi pune punctul pe i.
Pang: Am scris că e de discutat dacă şi cât e vina mamei
Din cate stiu, Constitutia Romaniei garanteaza dreptul oricarui cetatean de a fi ateu si/sau homosexual, chiar daca “românii sunt şi vor rămâne un popor creştin”. Nu vad de ce ar fi asta un subiect de santaj. Dar, in tara in care se fac demonstratii impotriva “insemnarii cu numarul fiarei” cand se aduce vorba de cipuri in pasaport, deja nu ma mai mira nimic (bine-nteles ca aceiasi “moralisti” vor fi prezenti a doua zi sa-si imparta pumni pentru un pet cu apa sfintita). Comentarii de genul celui de mai sus al lui Pang vor exista, din pacate, in continuare. Pacat insa ca vad aceeasi atitudine si la autorul blogului. Despre ce “vina” discutam aici si despre ce “deraieri”? Daca cineva e homosexual sau ateu, inseamna ca e “deraiat”? Sau ca parintii nu l-au crescut cum trebuie?
Penibile articole in presa, penibila reactia ta: “Apologeţii progresismului şi ai corectitudinii politice n-au decât să sară câţi stânjeni pot, însă, spre nefericirea lor, românii sunt şi vor rămâne un popor creştin”. De unde astfel de enormitati de judecati de valoare? De unde stii ce se va intampla peste 200 de ani cu poporul roman? De unde stii ca apologetii corectitudinii politice sunt necesarmente anti-crestini?
“chiar dacă ea nu ar avea nici o vină în acest sens (aici e de discutat…)”… Pentru ca notiunea de vina sa existe, ar trebui sa intre in joc si cea de pacat. Pentru tine o fi pacat homosexualitatea, dar in sistemul de valori al altor persoane nu e.
Din punctul meu de vedere, increderea acordata tie ca jurnalist mi se pare supraevaluata (desi iti inteleg meritele si decenta in comparatie cu alti jurnalisti cu functii superioare in presa locala). Mi se pare foarte ok sa iti dai cu parerea pe diferite subiecte, dar astfel de abordari trebuie echilibrate de interviuri, reportaje, anchete etc. Cred ca doar atunci un jurnalist e complet si nu un facator de sentinte!
doho: Tu nu ai un sistem de valori. Tu ai o brumă de impresii la modă. Iar dezavantajul acestui tip de comunicare este că îţi şi permite să le exhibi. O dovadă simplă: încă nu ai priceput de ce corectitudinea politică e anticreştină.
Tu îţi negi rădăcinile dintr-un puţoism de înţeles la nivel personal, însă inacceptabil la nivel public. Caută-te pe tine şi vei fi mai împăcat.
Ai însă un motiv de bucurie. Tu n-ai lucra niciodată într-o redacţie condusă de mine. Aşa că bucură-te cât timp alţii deţin “funcţii” în presa locală.
Daca romanii vor ramane un popor crestin sau nu, n-avem de unde sa stim. Au mai disparut de-a lungul istoriei religii si popoare, n-ar fi romanii sau crestinii nici primii si probabil nici ultimii.
Imi place sa sper ca, in timp, oamenii se vor emancipa. La fel cum acum cateva zeci de ani era imposibil de conceput ca un negru sa stea la masa cu un alb, iar acum un negru e cel mai puternic om din lume, sper ca si romanii vor intelege in cativa ani ca a fi homosexual sau ateu nu e un pacat sau o vina, ci un drept fundamental.
Imi pare rau ca asemenea mesaje de intoleranta isi fac inca locul in discursul unor oameni educati, in Romania secolului XXI, si ca un intelectual isi permite sa catalogheze ateismul drept “putoism”. Pacat…
corcodusul: Vă mulţumesc pentru decenţa comentariului. Nu ateismul l-am catalogat – e dreptul fiecăruia de a-şi alege drumul – ci faptul că îşi permite să mă jignească. Nu mă trag de brăcinari cu nimeni, cu atât mai mult cu cât personajul în cauză e mai tânăr cu 15 ani decât mine.
Revenind: dacă sunteţi tolerant şi emancipat, daţi-ne voie şi nouă să ne păstrăm credinţa, mai ales că doctrina cea nouă tot din creştinism şi din îngăduinţa acestuia se trage. Rasismul, ura şi xenofobia îşi au sorgintea în sisteme nerevelate, create de om.
Fiecare poate sa-si pastreze credinta sau lipsa de credinta. Tocmai asta e ideea tolerantei. Asta ziceam si eu, sa-i dam juniorului Placinta voie sa-si pastreze inclinatiile sexuale si ateismul, fara sa-i cautam o presupusa “vina”.
Cat despre ingaduinta crestinismului, no comment.
Dupa parerea mea, ingaduinta si morala sunt niste insusiri umane care au existat cu mult inaintea aparitiei crestinismului si care vor exista si dupa el. Faptul ca nu infieram homosexualii si ateii nu ne face anti-crestini sau apologeti ai “corectitudinii politice”.
Desigur domnule Maruta, este un subiect de presa incontestabil. Va fi citit, va fi interpretat. Doamna Placinta probabil va fi indepartata, pe motiv de interes national, toate bune si frumoase. In paralel vom deveni un pic mai fundamentalisti religiosi ori pe alte criterii; tot in interes national.
Subiectul asta de presa era incontestabil si inainte de ‘89. Numai ca atunci se ocupau altii de el. Si nu era de presa, era de dosar. Spor.
Toti care comentati impotriva sunteti niste cititori inculti, care nu stiti sa apreciati calitatea Cotidianul. De exemplu, mototoliti si frecati o pagina de Cotidianul timp de 15 secunde si veti vedea ca rivalizeaza la calitate cu cele culoare roz.
In contextul in care lumea politica a Europei e data peste cap de scandaluri sexuale, dezvaluiri ba in presa austriaca, ba in cea italiana, ba in cea din Moldova cred ca ar trebui sa fim sinceri si sa spunem ca ne asteptam din partea celor care ne reprezinta sa aiba ceva mai mult discenamant… chiar daca este vorba de viata lor amoroasa, familiala etc. Cred ca stim cu totii ca orice functie publica, inseamna si expunere pe masura. Sigur ca ma intereseaza copilul doamnei Placinta, in conditiile in care se prezinta in fata alegatorilor ca fiind o mama desavarsita. E adevarat ca teribilismul anuleaza educatia, in multe cazuri, dar e tot atat de adevarat ca statutul public va scoate la iveala toate micile secrete ale familiei. Da, cred ca ceea ce face copilul sau sotul/sotia unei persoane ce mizeaza pe votul alegatorilor e important. In anii trecuti, undeva intr-o tara mai la occident de noi, o doamna ministru demisiona din functie pentru ca sotul ei avea datorii la banca… Sunt din aceia care isi inchipuie ca cei care sunt alesi ar trebui sa manifeste daca nu conduita morala, macar bunul simt si discretie. “Teribilismul” micului Placinta ma intereseaza, imi confirma faptul ca desavarsita mama Placinta, care miza si pe aceasta calitate la alegeri, s-a supraevaluat (ceea ce nu e ok, pentru mine ca si alegator) si, daca o adaug altor dezvaluiri facute de presa (asa cum e ea exagerata), in capul meu varianta ca doamna Placinta a ajuns ministru pentru ca a avut contributii materiale importante in visteria partidului e din ce in ca mai plauzibila. Nu din aceasta cauza va fi indepartata (@Ionut), ci pentru ca are alte invarteli ceva mai “desavarsite” decat statutul ei de mama.
Ce e ingrijorator la aceasta postare sunt comentariile. Cei mai multi dintre dvs. sunteti atat de “liberali” in gandire, incat nu permiteti existenta unor indivizi care gandesc altfel decat domniile voastre. Am vazut atacuri la persoana, la adresa ziarului Cotidianul, dar nu am vazut niste argumente serioase care vin dinspre jurnalisti experimentati. Sau dinspre cititori. Cred ca numarul de accesari ale articolului spune cat de interesanta e pentru publicul cititori aceasta stire. E o stire care schimba putin imaginea doamnei Placinta printre alegatorii din Moldova (unde sunt alegatori mai putin de stanga, cu educatie traditionala, ortodocsi, habotnici sau cum mai vreti sa le spuneti), acolo doamna a mizat pe latura traditionala pentru a-si atinge scopul si, probabil, pe sume mari de bani.
E aproape reala aceasta spalare de creier, cea numita politically correctness, dar -pe termen lung- e o bataie de joc la adresa bunului simt si a inteligentei.
@ilinca pop: gindirea liberala spune asa: ce face omul in patul propriu e treaba lui. Daca sint alte motive sa fie indepartata, atunci astea sa fie subiect de presa. Calitatea de mama iubitoare ma lasa absolut rece. Si nu e nicaieri vorba de politically correctness.