pentru ca nu am putut spune de multe ori NU, fiind slab, o natura cazuta, desi am incercat opozitie interna, cu foarte slab sprijin colegial, m-am retras din presa iar interesul meu pentru gazetarie scade vertiginos, proportional cu exemplele de lichelism pe care Mihnea, le servesti aici. Sincer, mi-e tot mai greata, observ o degradare enorma a presei, sub presiunea tot mai mare a “bocancului patronal”. Presa apartine tot mai putin ziaristilor….

Cazul Nistorescu-Cotidianul a scos, din nou la suprafata fracturile din lumea intelectuala, in special lumea presei bucurestene. Ce a scris Cristoiu in scrisoare, coroborat cu marturiile pe care le-au postat aici cei care au interactionat cu Nistorescu sparg definitiv imaginea de “good guy” ca manager al lui Nistorescu. Nimeni nu poate contesta talentul gazetaresc cert, in special in genul jurnalistic reportaj, al dl Nistorescu.
Caracterul sau si comportamentul sau ca manager lasa mult de dorit , conform marturiilor citate.
Avem de a face cu eterna dilema. Ce prevaleaza, caracterul, moralitatea sau talentul??? Aici pot cita marile cazuri Knut Hamsun, Gide, Dos Passos, Istrati-ultimul analizat in mod exceptional in volumul “Clientii lu Tanti Varvara” de Stelian Tanase.
Oameni cu creatii intelectuale certe, dar care au cautionat, au fost platiti de Komintern sa credibilizeze regimul criminal al lui Lenin-Stalin. De partea cealalta, o mare parte din generatia 27, adepta extremei drepte, direct a legionarismului….a cautionat crimele extremei drepte interbelice romanesti.

Crima e crima, nu exista crime de dreapta si crime de stanga, exista doar multa utopie careia ii cad in special intelectualii victima. Daca acceptam ca ziaristii sunt un soi de intelectuali, utopiile la care cad ei victime sunt explicabile dar prea putin justificabile. Nistorescu, in modesta mea opinie, este victima caracterului sau, a nevoi enorme de imbogatire. Nu pot uita ca acest mare ziarist a scris textul extraordinar “Elogiu Americii”.
Cazul Nistorescu e unul foarte complex….

Mihnea alege morala, caracterul vertical-asta reiese cand zice ca alegerea lui Nistorescu, banii in defavoarea solidarizarii cu echipa lui, arata un caracter slab al lui Nistorescu, un om al banilor, al imbogatirii.
Mihnea a facut dovada de multe ori atitudinii lui verticale, amintesc doar cazul in care a demisionat pentru ca nu a fost de acord sa tabloidizeze Ziarul Clujeanului. Ulterior, sub o alta conducere editoriala, a sucombat si ZC, si Clujeanul. Din momentul plecarii lui Mihnea, ziarele au inceput declinul terminat cu inchiderea. In ce priveste Cotidianul, ce a spus pe blogul sau dl Iulian Comanescu despre Mihnea, un elogiu, spune tot…

Se zice ca astfel de momente de rascruce sau cumpana sunt periodic necesare atat in viata unei familii, chiar daca nu la fiecare generatie, dar si a unei societati. Oare va urma curand un altul?

L.: Pentru mine, credinţa face parte din tradiţia noastră, alături de pământ şi de principii precum onoarea şi loialitatea faţă de ţară şi de prieteni. De aceea am folosit un termen mai “larg”. Ţăranii care au refuzat să-şi dea pământul la CAP au fost închişi pentru un asemenea principiu, iar unii intelectuali, de exemplu, pentru că nu şi-au turnat apropiaţii.

Se pare ca BUNUL SIMTZ il ai sau nu, inascut. Altfel : il potzi “mima”, “invatza” etc…

De aici vine totul : verticalitatea, sinceritatea, puterea de a recunoaste greseala etc.

In rest : e plina lumea de oameni care mimeaza bunul simtz. Ii gasesti peste tot- si la tejghea cand cumperi, si pe strada, si la ghiseu, si cand citesti/te informezi etc.

Rau e cand mimarea bunului simtz devine regula. Iar cand acest lucru trece in politici si comunicare e dezastru.

Eu stiu ca postul are o valenta metaforica, simbolica si nu atat faptica. Semnalam doar un abuz in ceea ce priveste simplificarea unor situatii, asa ca m-am oprit si am zis si eu: “Nu”.

Mulţumim. Vizitatorii tăi te pot vota la http://www.ftw.ro/Personale/Dac_destinul_ar_fi_un_trup...