O înregistrare din 1930: Helen Keller, cel mai faimos caz de demutizare a unei persoane surde şi oarbe
Helen Keller (1880-1968) nu se născuse aşa. A orbit şi a rămas fără auz la un an şi jumătate, din cauza unei boli care se poate să fi fost meningita sau scarlatina. Întâlnirea care i-a schimbat viaţa s-a petrecut la vârsta de 6 ani, când părinţii i-au adus-o ca instructor pe Anne Sullivan, care avea să o înveţe să vorbească şi să-i rămână alături timp de o jumătate de secol.
La început, Sullivan i-a scris cuvintele în podul palmei, apoi, aşa cum explică şi în filmuleţul de mai jos (în care Keller avea deja 50 de ani), a învăţat-o să emită fiecare sunet. Datorită profesoarei sale, Helen Keller nu numai că a reintrat în societate, dar a ajuns să studieze artele, devenind scriitoare şi activist politic.
Povestea acestei demutizări constituie subiectul unui film extraordinar, “The Miracle Worker” (difuzat frecvent pe MGM sub titlul “Miracol în Alabama”), pentru care Anne Bancroft, interpreta ambiţioasei Anne Sullivan, şi Patty Duke, fetiţa care o joacă pe dificila Helen Keller, au primit câte un premiu Oscar, pentru rol principal, respectiv secundar.
În România, cel mai cunoscut caz similar este cel al clujeanului Vasile Adamescu (care a devenit dascăl la Şcoala de Nevăzători), demutizat de psihologul şi profesorul universitar Vasile Mare.
Salut Domnule Măruţă,
Am avut norocul acum cativa ani sa vizitez “Ivy Green” (Tuscumbia- Alabama) locul in care s-a petrecut aceasta minune. Am fost pentru ca un amic era din organizatorii festivalului “Helen Keller Festival.” Un festival organizat de fundatia care-i poarta numele si strange fonduri pentru ajutorarea celor care au nevoie. Pentru enorma suma de 3 USD am auzit cea mai frumoasa muzica country, jaz si folk din viata mea. Mii de oameni s-au strans pentru a celebra acest miracol si pentru a contribui la continuarea lui. Buna postare, felicitari pentru ideie.
Theo-Phyl: Festivalul are loc anual? (Mulţumesc pentru gândurile bune.)
Da, Domnule Măruţă si este unul din cele mai frumoase festivale la care am luat parte, aveti un link:
http://www.helenkellerfestival.com/
Se pare ca este o discutie inceputa in secolul 18 care continua si astazi. De asemenea abilitatile de invatare a vorbitului sau a limbajului semnelor par sa fie diferite in functie de parinti, daca sunt si ei surdo-muti sau nu.
Mai multe aici: http://en.wikipedia.org/wiki/Oralism
Mie insa mi se pare ca e un chin mult prea mare sa inveti sa vorbesti in aceasta situatie, mai ales ca nu este chiar vorbit. Am inteles ca limbajul semnelor se invata mult mai repede si mai usor, problema principala fiind totusi comunicarea cu ceilalti (care nu stiu limbajul semnelor). Probabil ca o solutie optima ar fi o combinatie a celor doua metode.
ZaffCat: Helen Keller era şi nevăzătoare. Cu ce o ajuta limbajul semnelor?
@ Mihnea
scuze, mi-a scapat… m-a prins disputa intre cele doua scoli.